252 matches
-
cîrtitorul de serviciu va înceta în curînd să mai scandalizeze, afirmațiile sale își vor pierde cu timpul forță de impact etic, devenind niște produse strict estetice. Iar gradul de excelență al acestor produse de-pinde de capacitatea autorului de a se dedubla, de a se privi pe șine de la o distanță ludica și a face literatura cu propriile umori incontinente. Deocamdată, Umbral se descurcă binișor. Curios este că biograful atribuie personalității de care se ocupă tocmai această identificare, în ultimii ani din
Cela: un cadavru de lux by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/14782_a_16107]
-
ceva mai mult, vrea o povestire iar "reportajul" are nevoie să fie scris (și) cu alte instrumente. Cititorul de carte nu mai e cititorul de ziar: În fața cărții devine pretențios. Reporterul are astfel prilejul să devină (și) scriitor, să se dedubleze "legal" urmărindu-și până la capăt obsesiile cu care meseria îl încarcă zi de zi. Reportajul e mină de aur, iar jurnalistului nu-i lipsește decât ambiția de a face din el mai mult decât simpla relatare a unor întâlniri neobișnuite
Reportaje by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15340_a_16665]
-
Constantin Țoiu Tot în Cartea de nisip, scriitorul sudamerican, studiindu-se pe sine, fără nici o urmă de amor propriu, se dedublează în articolul scurt Borges și eu. O schizofrenie controlată?... Convenție primită cu toată sinceritatea unui mare autor ale cărei limite nu le poate dicta decât cea mai intimă, ori mai puțin sezisabilă, sau stăpânită natură a omului.... Nu-i stilul
Din nou Borges by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14169_a_15494]
-
un "altul". La un moment dat, acest "altul" este mopete (un "erou liric" formal diferit de autor, deși coincident în bună măsură cu canonul sensibil și comportamental al acestuia, spre deosebire de Plume al lui Henri Michaux), prin care încearcă a se dedubla, deci a-și abandona sinele. E o extrovertire relevantă. O alienare delectant-amară, în cadrul căreia epicul (mod general, expiator) alină liricul (mod individualizant, culpabil). Biografismul explodează astfel împrăștiind țăndării unor mici narațiuni romanești. Aceeași fantasmă lirică în esență e trecută în
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
permis dincolo de moarte. Seara seara își aranjează cu grijă aripile peste luciul orizontului lichid un apus plutește pe apă cu intenții dubioase jucăm pe rând rolul umbrei îndrăgostite ... de bucurie apele curg între imaginație și realitate Siddharta vânzătoarea de iluzii dedublată de un iubit secret îmi invadează sângele cu telepatii halucinante o altă toamnă mă regăsește înveșmântată în rochița de frunze colorată rebel de un pictor impresionist dansez pe o fantezie de Bach simulând vântul îndrăgostit de imaginea mea din oglindă
Poezii. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Carmen Doreal () [Corola-journal/Imaginative/93_a_117]
-
sale a fost lansată de Humanitas chiar la Tîrgul de carte Bookarest. Urmează să apară și altele. Ce influență are traducerea asupra ta, ca scriitor? Abia acum înțeleg rostul întrebării anterioare. Ideal ar fi să separ apele și să mă dedublez pocnind din degete. Scriitorul care sînt nu ar trebui să știe că există un traducător cu același nume. Totuși, se pare că aș avea mici puseuri mimetice în raporturile cu David Lodge și Jonathan Coe. Eu, unul, nu le-am
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
în activitatea lui E. Lovinescu), critica era (pentru tânărul exeget și polemist din anii debutului cu Pași pe nisip) rezultatul unei fatalități psihologice. Dar această fatalitate trebuie provocată, confruntată cu imperativele timpului și, pe cât e posibil, trebuie modificată. Critica se dedublează într-o teorie a criticii, însă nu într-o formă abstractă, ci într-una foarte personală. Spiritul critic este însoțit de un spirit autoreflexiv, reușind o echilibristică extrem de interesantă între metacritică și narcisism. E o formă de autocontrol și de
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10598_a_11923]
-
imaginea mea încărunțita..." (Film documentar). Ceea ce nu e decît o proclamație a independenței textului, care se simte chiar o paradigmă, o sorginte de real. E o demiurgie artistică. O ipostază străină însă de jubilația întemeierii, oglindind durerea făpturii ce se dedublează, se înstrăinează, ca "imagina" uzata, de sine... De fapt, căutarea Formei reprezintă în principiu o alienare , într-un oarecare grad, a ființei, ce, regăsindu-se într-însa precum într-un mulaj, se simte totodată altceva decît acest strat material ce-
Formă si existentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17692_a_19017]
-
declarație de dragoste. Poate că n-aș fi în măsură să fac o asemenea constatare dacă n-aș cunoaște eu insumi ăorasul minuniloră și nu m-aș fi legat de el cu statornice legături amoroase. Astfel încât lectură mea s-a dedublat într-un dialog între imagini culese simultan din două cărți: cea pe care o citeam și o a doua, descifrata cu pasul, de-a lungul și de-a lațul splendorii urbane a Barcelonei. Din care pricina, simt că reflecția îmi
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
Austriei, pe care o impersonează improvizând o rochie și un corset, îl admiră pe „regele lebădă”, prințul Ludovic al II-lea al Bavariei, bănuit de înclinații homoerotice, pe urmele căruia ajunge în Bavaria la câteva ședințe de spa. Actorul se dedublează jucându-l atât pe grațiosul Guillaume, cât și pe sarcastica sa mamă, adoptă democratic toate punctele de vedere. Homosexualitatea sa potențială este pusă în discuție într-un mod scânteietor și ludic, numai că, aici, Guillaume-regizorul trișează remarcabil și inversează pe
Râsul subtil al comediei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2546_a_3871]
-
se schimbă ca pe vrenmea lui Ceaușescu. Își completează cu imaginarul propriu cum crede că va fi mai bună imaginea lui, dar acest lucru nu face decât să deruteze alegătorul", explică psihologul, care atrage atenția asupra faptului că premierul își dedublează personalitatea. "Dedublarea personalității - e un caz unic în istoria politică a României, nu am văzut până acum așa ceva, nu am văzut persoane care să voteze într-un fel ca premier, să trimită o lege pe care n-o votez pentru că
Psihiatru: Ponta, mitoman politic. Iohannis, ori vorbește, ori pierde by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21818_a_23143]
-
tocmai pentru că știa că o mai făcuse și îi reușise. Și totuși, și vraja care izbutește și evenimentul pe care-l modifică sînt aceleași și în present și în trecut. Numai timpul și unele personaje - ca și perspectiva lor - sînt dedublate. Prin urmare, există situații în care are rost să trăiești și în trecut. Dacă ai încredere că ai (fi) putut reuși cîndva, în trecut, poți să îți salvezi, acum, prin aceeași reușită proiectată à rebours, și propria viață și pe
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
după premiera cu Romeo și Julieta. Viola înțelege. Prin urmare, cînd e abordată de regină, începe să schițeze o reverență, dar se întrerupe și continuă înclinîndu-se ca un bărbat. E aproape un dans, în care, pentru o clipă, conștient, se dedublează. Femeia trebuie să pretindă a fi bărbat, pentru a-i fi permis să joace un rol de femeie. Prin acest gest de o secundă, ce trimite în atîtea direcții, Viola redevine - acum însă, pentru totdeauna - iubita de departe. Femeia-muză, măritată
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
a demnității pierdute, nu s-a obiectivat într-o creație epică? Aș îndrăzni să propun ipoteza că opera de romancier a lui Malraux a fost posibilă tocmai prin coeficientul de neparticipare implicat de acțiunile anterioare, prin posibilitatea de a se dedubla, constituindu-se în același timp în personaj și în observator al personajului întruchipat. Identificarea dintre cele două ipostaze ale sale nefiind totală, distanța dintre ele lăsa un cîmp liber de manifestare posibilităților sale epice. În noua lui opțiune, identificarea era
Dialogurile lui Ovidiu Cotruș by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16096_a_17421]
-
regat, el este angajatul unor oameni. De la care dintre directorii Teatrului ați avut cel mai mult de învățat? La Adrian Lupu am admirat calitatea de a face teatru, iar la Mihai Mihail seriozitatea și talentul de a ști să se dedubleze între cele două meserii, de director și actor. Din colectivul de acum al Teatrului, Cristi Gheorghe i-aș fi văzut în postura de directori pe Ciprian Brașoveanu sau pe Florin Toma. Chiar dacă sunt mai tineri decât mine, consider că fiecare
La Teatrul Dramatic – premiera cu "Take, Ianke şi Cadâr" [Corola-blog/BlogPost/98335_a_99627]
-
ca o entitate profundă și subtilă. Culmea va fi atinsă în O șezătoare la țară unde, pentru prima dată, relatarea se face la persoana întîi singular, iar Anton Pann își asumă textul drept creație strict individuală. Mai mult, el se dedublează pentru prima dată, atribuind istorisirea unui transparent alter ego, Moș Albu, un fel de poet/colportor semănînd ca două picături de apă cu Anton Pann; cartea poartă subtitlul Călătoria lui Moș Albu. Există mai mulți Anton Pann de-a lungul
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
salturi, pe bârnă și era Olga Korbut. Uneori făcea carieră de succes pe linie de partid și prin urmare era ministrul culturii Furțeva. Uneori putea să se rătăcească în pădure, în acest caz fiind Scufița Roșie. Uneori frumusețea sovietică se dedubla, după care era scriitorii Ilf și Petrov sau frații-atleți Znamenski, ce concurau la probele de alergări. Iar uneori frumusețea sovietică se putea împărți la trei. Atunci ea devenea artistul de cinema Vițin-Nikulin-Morgunov. Sau hocheistul Mihailov-Petrov-Harlamov. După care se readuna în
Igor Irkevici - Istoria frumuseții sovietice by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6916_a_8241]
-
iar imensa înflorire de piatră, primăvăratecă de asemenea, se reflectă în oglinda blândelor ape, la fel precum luciul albastru care iese în relief, și în așa fel se reflectă, că pare că cerul se continuă în râu și că este dedublată imaginea orașului, friză în marmură albastru-deschis încrustat, email fără volum. Este o carte deschisă. Și își amintește când de copii prindeau muște și le presau într-o hârtie îndoită pentru a obține o figură simetrică, principiul caleidoscopic. Și privește plopii
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
de a-și da cu părerea despre noul miliardar la modă. Ca observație de lucru - și Ion }iriac vorbește despre el tot la persoana a III-a. Modelul autohton posibil al celor doi e Ion Antonescu, mareșalul, cel care se dedubla în discursurile publice, ca și cum ar fi fost propriul său purtător de cuvînt. După ce a recunoscut, la B1 TV, dintr-un probabil orgoliu irepresibil al prostiei, că ProTV-ul îl mediatizează în contul unei datorii neplătite, Gigi a mărturisit, modest, pentru
Osul împărătesc al lui Becali by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9896_a_11221]
-
decît gîndit în legătura cu opusul lui, că încercarea de a-l înțelege în sine, făcînd abstracție de termenul complementar, este un demers zadarnic, și asta deoarece, dacă încerc să-l gîndesc singur, atunci, împotriva voinței mele, lucrul se va dedubla într-o pereche de termeni pe care, deși nu am vrut să-i văd de la bun început, acum trebuie să-i accept, silit fiind de însăși structura lucrului cu pricina. Concluzia: orice realitate este în mod constituțional contradictorie, adică e
Jocul dialectic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9247_a_10572]
-
lacrima."; " Simulând scoica,/ vei întocmi dosar penal/ cuvântului de pe raftul de jos./ Vei incinera anotimpul,/ plătind un preț dublu/ tăcerii din silabă."; " Pericol de abdicare/ a ploii de la silaba/ din tăcere, audiind același martor,/ conjugând versul."; " Vei întocmi raport silabei,/ dedublând rima ultimei scoici. Aceeași sete devorând/ înserarea, descătușând clipa/ înainte de verb./ Citând ploaia,/ justificând stânca,/ vei adormi a doua lacrimă."; "Semnând declarația/ de dependența a zborului/ unei alte păsări,/ vei concedia amurgul,/ peste mareea din palma/ ultimului anotimp."; " Dedic neliniștea
Actualitatea by Mihaela Mocanu Gâlcă () [Corola-journal/Journalistic/8040_a_9365]
-
diminuează voit, ca să înregistreze alteritatea. Persoana întâi singular nu este rezervată unui anumit narator; prin ea se exprimă, pe rând, diferite identități, proiectate și explorate de un scriitor care știe să asculte. Când interlocutorul lipsește, Octavian Paler și-l creează, dedublându-se și purtând pasionante dialoguri interioare. Viziunea artistică nu mai prezintă acea omogenitate din creația autorilor monoideatici, însă diversificarea ei are ca rezultat o uimitoare lărgire a universului moral. Maniheismul ce face și astăzi atâtea victime e respins din capul
Convorbiri cu Octavian Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9653_a_10978]
-
curajul, responsabilitatea și, mai ales, intuiția necesară unui critic literar capabil să ia decizii la timp) plecat în căutarea complicatei lumi interioare a omului. Și, prin urmare, tânărului autor, pe care îl regăsim camuflat foarte adesea în paginile sale, fiind dedublat în personaje bizare și afirmând: „M-am născut ca să fiu un creator!”, îi voi răspunde cu promptitudine: Bravo! Ai reușit! Ești un mare creator! Felicitări, dragul meu! Luminița SĂNDULACHE
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
individului. Mai târziu, prin constituirea Imperiului roman, ca urmare a expansiunii cuceririlor romane, a apărut și o altă proprietate numită de 14 ei "proprietas", care includea fondurile (Întinderile de pamântă din provinciile cucerite. Cu timpul, regimul proprietății "proprietas" s-a dedublat ca urmare a apariției instituției concesiunii, care presupunea, in perioada feudală, că seniorul Își păstra un drept continuu asupra proprietații, paralel cu cel pe care Îl avea vasalul său care deținea În fapt terenurile de cultură. Dreptul de proprietate al
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
acasă la Neluțu și țopăiam cu toții În jurul unei sticloanțe de coniac Napoleon. După al doilea pahar, miamintesc faptul că biblioteca Începuse să se miște. Și covorul de sub picioare era acum unul zburător. Îmi ardeau obrajii și vedeam cum totul se dedublează În jurul meu. Băieții aplaudau și cântau tâmpenii, Îndemnându-se reciproc cu sticla și Împingându-se cu râsete. Nu pot uita gurile lor deschise larg, În care se surpa tot aerul din cameră și ochii micșorați de plăcerea În derulare. Și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]