31 matches
-
avem cum separa "mesajul operei" de "comportarea autorului", întrucît atunci cînd discutăm despre etica scriitoricească ne referim la comportarea autorului în operă, la pîngărirea cuvîntului. Asta se fac a nu înțelege cei ce doresc a mușamaliza chestiunea. Asemenea unor prestidigitatori, defensorii compromisului și ai compromișilor vor să creeze iluzia că obiectul dezbaterii a dispărut. Mica "teorie" a de-atîtea ori oportunistului Marin Preda e intenabilă. Preda (creator important, nimic de zis, deși dramatic inegal) a fost departe de-a se comporta în
La scara 1/1 by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/10328_a_11653]
-
inspirate din realitățile naționale, necesitatea folosirii unei limbi literare înțelese de întregul popor și a normelor ortografice fonetice stabilite în 1880-1881 de Academia Română. Vineri, 16 aprilie GALA GALACTION În 1864 s-a născut scriitorul Gala Galaction (Grigore Pișculescu). A fost defensor ecleziastic, diacon, preot, profesor la facultăți de teologie, deputat în Parlament și în Marea Adunare Națională. A tradus singur „Noul Testament“ (1927) și, împreună cu preotul Vasile Radu, „Biblia“ (1938). A fost distins cu Premiul Societății Scriitorilor Români (1932), Premiul Național Literar
Agenda2004-15-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/282296_a_283625]
-
fost în egală măsură autoasumată și impusă de autorități: La adăpostul unui asemenea gen de titluri poți terfeli liniștit imaginea cuiva, fără să ai de dat vreodată socoteală. (...) Sintagma Ťguru al ceaușismuluiť reprezintă o gafă culturală". Între timp însă acerbul defensor al filosofului, care părea a nu accepta nici cea mai ușoară nuanță de detașare de magistrul său, a marcat el însuși o considerabilă "despărțire" de acesta: "Eul meu, mărturisește autorul Ușii interzise, asemenea eului oricărui individ de pe lumea asta, cu
Avatarurile protocronismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8576_a_9901]
-
penali", atît în statul "burghez", cînd a salvat de la detenție și uneori de la moarte o serie de comuniști, antifasciști, israeliți, cît și în statul "socialist", cînd "huliganismul de dreapta a fost înlocuit cu huliganismul judiciar de stînga. Prin urmare un defensor care a lăsat deoparte criteriul politic în beneficiul criteriului moral, nefăcînd uz de criteriul pecuniar. Un avocat "fără arginți", în schimb în conflict cu ordinea politică, înfruntată cînd de pe poziția unui umanitarism pe care-l socotea de stînga, ce n-
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]
-
pus din capul locului în slujba propagandei totalitare, fie că s-au lăsat ispitiți pe parcurs, deși aveau uneori în urmă o operă majoră, de avantajele regimului abuziv. Să constituie sancționarea "colaboraționismului" o derogare de la norma esteticului? Așa au pretins defensorii postcomuniști ai compromisului, deși adevărul e că tocmai prin examenul necomplexat al scrisului comandat politic, în numele așa-numitei estetici, esteticului i se acordă ce i se cuvine. Compromisurile posedă un spectru larg, intrînd într-însul și sumisiunea la formulele la
Mărturiile Doinei Cornea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7177_a_8502]
-
românilor Cristian Calude și Gheorghe Păun este remarcabilă în domeniul relaționării unui model mental cu expresia ca atare (găsim detalii, și nu neapărat ad usum delphini, în Cartea interferențelor, publicată la Editura Științifică și Enciclopedică, în 1985, unde identificăm destui defensori ai unor viziuni integrative asupra lumii, fie că pornesc de la „scheme” logico-matematice, precum Anton Dumitriu sau Solomon Marcus, fie că au în vedere modele literare, precum Nicolae Manolescu). Frondeuri precum suprarealiștii au făcut din nedecidabil o adevărată paradigmă, și, pentru
Modernitatea, cu suprarealiști și științe by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3442_a_4767]
-
cazul Casei Gorgias ni se oferă frescă, roman erotic, de moravuri, thriller: fratele Veniaminis trimis de Patriarhia Atenei și ucis la intrarea în Oraș , va fi îngropat și în locul lui va fi instruit în secret trei ani în șir ca defensor pentru Mânăstirea Popăuți un oarecare Ianis Karaianis -, epilogul fiind crima enigmatică din orașul subteran. Tot acest qui pro quo va fi regizat de Gorgias însuși, pentru a avea dovezi legate de abuzurile săvârșite de egumenii greci ai mânăstirii, în setea
Naturalețe și vocație epică by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4091_a_5416]
-
Platon, Omul politic, 295c-e. Cf. ibidem, 276d. Toma d’Aquino, Despre guvernământ, , trad. A. Bereschi, Ed. Polirom, Iași, 2005, p. 15. William Ockham, Dialogus ... de imperatorum et pontificum potestate, Super potestatem summi pontificis, Quaestionum octo decisiones etc. Marsilius din Padova, Defensor pacis, Defensor minor etc. Dante Alighieri, De monarchia. În Omul politic este vorba despre Theodoros, la 257b. Platon, Omul politic, 277d. Vezi enumerarea din Baudouin Decharneux, „Le bon politique et la bonne constitution ou les chemins de l’invisible”, în
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
politic, 295c-e. Cf. ibidem, 276d. Toma d’Aquino, Despre guvernământ, , trad. A. Bereschi, Ed. Polirom, Iași, 2005, p. 15. William Ockham, Dialogus ... de imperatorum et pontificum potestate, Super potestatem summi pontificis, Quaestionum octo decisiones etc. Marsilius din Padova, Defensor pacis, Defensor minor etc. Dante Alighieri, De monarchia. În Omul politic este vorba despre Theodoros, la 257b. Platon, Omul politic, 277d. Vezi enumerarea din Baudouin Decharneux, „Le bon politique et la bonne constitution ou les chemins de l’invisible”, în Revue de
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
în scrisoarea lui Bruno de Querfurt către împăratul Henric al II-lea din anul 1008 drept apărător al Poloniei și înlocuit mai târziu la Cracovia cu un alt simbol identitar - Sfântul Stanisław. Gallus Anonymus utiliza sintagmele honor patrie, amor patrie, defensor patrie, pater patrie, unde cuvântul patrie purta semnificație mai largă decât loc de origine și loc de trai. În perioada principatelor independente (secolele XII și XIII), Polonia a continuat să existe ca noțiune geografică și au putut fi remarcate dispoziții
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
publică intermitent proză scurtă în „Revista modernă”, „Literatură și artă română”, „Revista idealistă”, „Viitorul”, scoate, împreună cu Tudor Arghezi și V. Demetrius, revista „Linia dreaptă” (15 aprilie 1904), în care semnează pentru prima dată cu pseudonimul Gala Galaction. Numit inspector bisericesc (defensor ecleziastic), scriitorul cunoaște, în satele străbătute, lumea pe care o va transpune mai târziu în nuvelele și povestirile sale. Semnează frecvent proză în „Viața socială”, „Vieața nouă”, „Viața românească”, „Flacăra”, scrie și în alte periodice. În 1914 îi apare cea
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
Flacăra”, „Facla”, „Lumea”, „Universul literar”, „Adam”, „România”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Ecoul” ș.a. În 1929 scoate revista „Hanul samariteanului” (două numere). Biografia sa e punctată de învinuirea de colaboraționism cu armata germană de ocupație, ceea ce îi aduce destituirea din funcția de defensor ecleziastic; ulterior, în 1922, este hirotonit preot, iar în 1926 e numit profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Chișinău. Îi apar mai multe cărți: culegerile de scrieri cu caracter publicistic și memorialistic O lume nouă (1919), Răboji pe bradul
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
credinței”, monahii sciți au arătat Cărticica despre credință (Libellus fidei). Refuzul prelaților apuseni a fost categoric, nevoind să se uite măcar pe text, socotindu-l pe autor monofizit. Încurajați de scrisorile de recomandare ale lui Justinian și Vitalian, însoțiți de defensorul papal la Constantinopol și, mai ales, înflăcărați de dorința de a apăra credința calcedoniană, călugării daco-romani au sosit la Roma la sfârșitul lunii iulie a anului 519. Într-o adunare a episcopilor și a senatorilor, textul este cercetat și acceptat
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
asumată de o elită, față de puterea majoritară exercitată prin majoritățile populare (vox populi, vox Dei). Dacă Ockam încerca să impună ideea monarhiei universale asupra voinței prezumată a majorității, Marsilio de Padova răspândește ideea "republicanismului democratic" și în opera sa capitală (Defensor pacis) exprima ideea continuându-l pe Aristotel că puterea, suveranitatea rezidă în popor 49, că puterea executivă rămâne subordonată puterii legiuitoare (care este poporul) și trebuie încredințată unui singur om (principele electiv) sau mai multor oameni (reprezentând puterea executivă), de către
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
totalității numai ceea ce atinge totalitatea persoanelor în mod direct și individual (uti singuli) și nu persoanele particulare doar ca membri ai unei personalități colective sau colectivități organizate (uti universi). Marsilio de Padova 118 a fixat în principala sa operă politică (Defensor pacis, 1324) principiul fundamental conform căruia legea se naște din voința populară, adică din civium universitas sau din valentior pars a acesteia. Ideile marelui gânditor politic din același secol al XIV-lea, Willhelm de Ockam 119, și-au pus amprenta
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
asupra unei anumite populații. Crearea statului modern o entitate abstractă, impersonală ce se află deasupra și este distinctă de guvernanții zilei și de cei guvernați este sinonimă cu apariția unui suveran și este, deci, un aparat al puterii indivizibile, un defensor pacis, după cum l-a numit Marsilius de Padova, care pune capăt violențelor sociale, dar care administrează monopolul forței armate asupra unei populații ce se bucură de lipsa violenței cotidiene tocmai pentru că este de acord, mai mult sau mai puțin, să
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
Ploiești nu echivalează cu 100 de euro de la Geneva, sumă pe care cu puțin efort îi scoți într-o zi bună de muncă. A propos de acest subiect, m-a distrat și înduioșat protestul inițiat de revista „Axioma“ și de defensorii imaginii lui Caragiale față de utilizarea abuzivă a chipului său (bănuiesc bannerul fiind gigantic), în campania publicitară care ține seama de specificul local al pieței din Ploiești. David contra Goliat. Codruț, astăzi nici măcar gumă de calitate să-ți faci o praștie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
În jurul anului 1285 sau, după alte opinii, Între 1277 și 1282 de același Aegidius Romanus), un text care face parte din binecunoscutul gen specula principis, conținând reflecții privitoare la regulile unei bune guvernări și, În al doilea rând, de faimosul Defensor pacis, iconoclastul tratat antipontifical și pro-imperial al lui Marsiglio din Padova (Marsilius Patavinus, Marsiglio dei Mainardini), terminat În 1324. Avem, așadar, cinci scrieri, dintre care patru sunt, În termenii noștri de astăzi, „politice”, În timp ce prima (adică De regimine
Prelegeri academice by Prof. dr. ALEXANDRU-FLORIN PLATON () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92356]
-
sensul pe care Îl urmăresc, aceste texte se străduiesc să arate care dintre cele două „puteri” este mai cuprinzătoare, având dreptul de a o subordona pe cealaltă. Din acest unghi, cele patru tratate politice sunt simetrice: dacă Rex pacificus și Defensor pacis Îmbrățișează În chip vădit cauza temporalului (a regelui Franței, respectiv a Împăratului), nelăsând loc nici unui echivoc, De ecclesiastica potestate, În schimb, apără, la fel de clar, suveranitatea Papei, ca și - dar cu atenuări semnificative - textul lui Jean de Paris (De potestate
Prelegeri academice by Prof. dr. ALEXANDRU-FLORIN PLATON () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92356]
-
corpului ca argument de legitimare a intereselor uneia sau alteia dintre cele două părți evidențiază câteva particularități deosebit de interesante. Prima este că În nici una dintre aceste scrieri metafora corpului nu ocupă un loc central. Cu excepția, totuși relativă, a lui Defensor pacis, unde imaginea trupului se găsește inserată Într-o amplă concepție organologică despre stat, analogia dintre corp și alcătuirea statului monarhic sau a Bisericii este, În fiecare din textele menționate, mai curând, marginală. Totuși, așa fiind - este a doua constatare
Prelegeri academice by Prof. dr. ALEXANDRU-FLORIN PLATON () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92356]
-
al organelor lasă locul imaginii diferențierii lor funcționale, pusă În serviciul unei argumentări prin care autorul urmărește să demonstreze necesitatea de a distinge Între atribuțiile temporalului și ale spiritualului, dar fără a pune În discuție unitatea „organică” dintre ele. În Defensor pacis, Însă, demonstrația acestei distincții Împrumută forma radicală unei răsturnări a ierarhiei, În cadrul căreia organul tutelar nu mai este „capul” (adică Papa sau principele temporal), ci „legiuitorul suprem” (ansamblul cetățenilor), a cărui geneză politică are loc, consideră Marsiglio din Padova
Prelegeri academice by Prof. dr. ALEXANDRU-FLORIN PLATON () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92356]
-
pontificali (cum este Aegidius Romanus) trupul este evocat, În conformitate cu paradigma paulină, prin prisma unității și a unicității conducerii, sub egida suverană a Papei („capul” Bisericii și al Întregii Creștinătăți), În tratatele care apără prerogativele monarhice (Rex pacificus și Defensor pacis), insistența asupra statutului și a funcției inimii În organism are, dimpotrivă, rolul de a simboliza atât dualitatea ierarhică a puterilor constituite, cât și diferențierea atribuțiilor pe care acestea le exercită. În ambele situații, așadar, ca argument peremptoriu al demonstrației
Prelegeri academice by Prof. dr. ALEXANDRU-FLORIN PLATON () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92356]
-
gînditorul politic un protolegionar. Dar are dreptate perfectă în opinia că "posibilitatea rupturii de Occident... era proclamată tot mai sus și tare de scoborîtorii autohtoniști și tracizanți ai mitologiei eminesciene. Antiistorismul, pasivitatea și retragerea somnolentă își găseau printre ei aprigi defensori. La etajele inferioare, de Eminescu se putea reatașa un sentimentalism stagnant și diverse idolatrii vulgare". Ba chiar dl Nemoianu merge mai departe, căutînd imitatorii mai tîrziu, în deceniile comuniste. Faptul că în anii '60-'70-'80 tocmai această producție posteminesciană
Solidaritate confraternă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16594_a_17919]
-
raporturile acestora cu autoritățile publice." Aceasta este definiția clasică a Ombudsmanului, regăsită începând cu Constituția țării de origine a ei - Suedia - și continuând cu actele fundamentale din alte țări europene care o consacră sub diferite denumiri (Franța - apărătorul drepturilor, Spania - Defensor del Pueblo, Olanda, Grecia și Portugalia - Ombudsman, Polonia - Comisarul pentru Drepturile Cetățenilor, Ungaria - Comisarul pentru Drepturile Fundamentale). Definiția aceasta stabilește clar natura juridică a instituției, rolul său fundamental, scopul și obiectivele sale. În principiu, instituția este gândită ca o autoritate
DECIZIE nr. 80 din 16 februarie 2014 asupra propunerii legislative privind revizuirea Constituţiei României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/260603_a_261932]
-
Pontifex, Tu qui Servus servorum Dei, hominumque pișcător, pastor es gregis, ligans caelum et terram. Pontifex, Tu Christi es vicarius super terram, rupes inter fluctus, Tu es pharus în tenebris; Tu pacis es vindex, Tu es unitatis custos, vigil libertatis defensor; în Te potestas. Tu Pontifex, firma es petra, et super petram hanc aedificata est Ecclesia Dei. O felix Romă - O Romă nobilis. Hymnus (Rhythmus) Pontificius Evaristo d'Anversa Romă, alma parens, Sanctorum Martyrumque, Nobile carmen, te decete, sonorumque, Gloria în
Inno e Marcia Pontificale () [Corola-website/Science/300199_a_301528]