32 matches
-
raporturile acestora cu autoritățile publice." Aceasta este definiția clasică a Ombudsmanului, regăsită începând cu Constituția țării de origine a ei - Suedia - și continuând cu actele fundamentale din alte țări europene care o consacră sub diferite denumiri (Franța - apărătorul drepturilor, Spania - Defensor del Pueblo, Olanda, Grecia și Portugalia - Ombudsman, Polonia - Comisarul pentru Drepturile Cetățenilor, Ungaria - Comisarul pentru Drepturile Fundamentale). Definiția aceasta stabilește clar natura juridică a instituției, rolul său fundamental, scopul și obiectivele sale. În principiu, instituția este gândită ca o autoritate
EUR-Lex () [Corola-website/Law/260603_a_261932]
-
devină preot, lucru pentru care a studiat teologia. La începutul domnirii sale, s-a arătat fiu ascultător față de Biserica romană. A scris o lucrare despre cele șapte taine, împotriva învățăturii lutherane, iar pentru aceasta, papa i-a acordat titlul de «defensor fidei» (apărător al credinței). Împreună cu cancelarul său, Thomas More, regele se opunea traducerii Bibliei întregi de către William Tyndale. Motivul rupturii cu papalitatea își are originea în dorința regelui de a divorța de Ecaterina de Aragon și de a se recăsători
Biserica Anglicană () [Corola-website/Science/299494_a_300823]
-
și Matthieu Chalmé, care au plecat la Newcastle United, Al Wasl FC și AC Ajaccio, respectiv. În același "mercato", clubul i-a luat pe Julien Faubert de la Real Madrid CF (împrumutat de West Ham United FC) și Diego Rolán de la Defensor SC (Uruguay), dar Diego Rolán a s-a accidentat la chiar primul meci pentru Bordeaux. Echipa a fost eliminată din UEFA Europa League în optimile de finală, de către S.L. Benfica și a continuat să joace pe două fronturi, doar în
FC Girondins de Bordeaux () [Corola-website/Science/309977_a_311306]
-
de pionierat, deoarece reprezintă prima încercare de acest fel din Biserica creștină. Din pacate, lucrarea nu s-a păstrat în limba originală (greaca), ci numai în traducerea latină a lui Rufin din Aquileea, și acesta la rându-i un asiduu defensor al marelui învățat alexandrin. Această apologie este rodul colaborării dintre Sf. Pamfil și discipolul său Eusebiu din Cezareea; prima carte a fost scrisa de Pamfil, în timp ce urmatoarele cinci, concepute de el, ar fi primit forma finală din partea lui Eusebiu. În
Pamfil din Cezareea () [Corola-website/Science/326278_a_327607]
-
nici un effort ca să-și salveze tatăl. Nefericitul monarh a fost scos din nevoie de fiul său mijlociu, Manuel, despotul Thessalonicului, și de Ioasaf Cantacuzino-ei au adunat suma cerută și, în octombrie 1371, Ioan V a fost eliberat. Unirea, înfăptuită de ,defensorul bisericii’’, fără consimțământul acesteia din urmă, a sucombat, de fapt, imediat după naștere. Deoarece nu-și dorea necazuri, la întoarcerea sa, Paleologul a renunțat la catolicism. Spre deosebire de unirea de la Lyon, actul din 1369 n-a provocat la Constantinopol o reacție
Ioan al V-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317612_a_318941]
-
Pontifex, Tu qui Servus servorum Dei, hominumque pișcător, pastor es gregis, ligans caelum et terram. Pontifex, Tu Christi es vicarius super terram, rupes inter fluctus, Tu es pharus în tenebris; Tu pacis es vindex, Tu es unitatis custos, vigil libertatis defensor; în Te potestas. Tu Pontifex, firma es petra, et super petram hanc aedificata est Ecclesia Dei. O felix Romă - O Romă nobilis. Hymnus (Rhythmus) Pontificius Evaristo d'Anversa Romă, alma parens, Sanctorum Martyrumque, Nobile carmen, te decete, sonorumque, Gloria în
Inno e Marcia Pontificale () [Corola-website/Science/300199_a_301528]
-
al activității oamenilor. Susținând că scopul statului este omul și că puterea statală trebuie să fie deasupra celei bisericești, Dante este un precursor al umanismului. Un continuator al gândirii politice a lui Dante este Marsilio de Padova. În lucrarea sa "Defensor pacis" ("Apărătorul păcii"), susține ideea naturii sociale a omului (ca și Aristotel) și definește statul ca o instituție socială suficientă, pentru care dreptul reprezintă un produs al vieții statale, în opoziție cu dogma creștină, unde statul avea ca temei dreptul
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
Yarza y otras cosas, Artículos periodísticos", precum și unele opere dramatice : "La leyenda de Jaun de Alzate" (1922), "Nocturnos del hermano Beltrán, Todo acaba bien... a veces, Arlequín, mancebo de botica, Chinchín, comediante y El horroroso crimen de Peñaranda del Campo". Defensorul romanului deschis, deoarece îl considera o „curgere în succesiune” („"Romanul în general este precum curentul istoriei : nu are început, nici sfârșit; începe și termină unde se dorește"”), își compune operele prin intermediul unei serii de episoade dispersate, care sunt unite, de
Pío Baroja () [Corola-website/Science/308574_a_309903]
-
în scrisoarea lui Bruno de Querfurt către împăratul Henric al II-lea din anul 1008 drept apărător al Poloniei și înlocuit mai târziu la Cracovia cu un alt simbol identitar - Sfântul Stanisław. Gallus Anonymus utiliza sintagmele honor patrie, amor patrie, defensor patrie, pater patrie, unde cuvântul patrie purta semnificație mai largă decât loc de origine și loc de trai. În perioada principatelor independente (secolele XII și XIII), Polonia a continuat să existe ca noțiune geografică și au putut fi remarcate dispoziții
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
asumată de o elită, față de puterea majoritară exercitată prin majoritățile populare (vox populi, vox Dei). Dacă Ockam încerca să impună ideea monarhiei universale asupra voinței prezumată a majorității, Marsilio de Padova răspândește ideea "republicanismului democratic" și în opera sa capitală (Defensor pacis) exprima ideea continuându-l pe Aristotel că puterea, suveranitatea rezidă în popor 49, că puterea executivă rămâne subordonată puterii legiuitoare (care este poporul) și trebuie încredințată unui singur om (principele electiv) sau mai multor oameni (reprezentând puterea executivă), de către
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
totalității numai ceea ce atinge totalitatea persoanelor în mod direct și individual (uti singuli) și nu persoanele particulare doar ca membri ai unei personalități colective sau colectivități organizate (uti universi). Marsilio de Padova 118 a fixat în principala sa operă politică (Defensor pacis, 1324) principiul fundamental conform căruia legea se naște din voința populară, adică din civium universitas sau din valentior pars a acesteia. Ideile marelui gânditor politic din același secol al XIV-lea, Willhelm de Ockam 119, și-au pus amprenta
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
asupra unei anumite populații. Crearea statului modern o entitate abstractă, impersonală ce se află deasupra și este distinctă de guvernanții zilei și de cei guvernați este sinonimă cu apariția unui suveran și este, deci, un aparat al puterii indivizibile, un defensor pacis, după cum l-a numit Marsilius de Padova, care pune capăt violențelor sociale, dar care administrează monopolul forței armate asupra unei populații ce se bucură de lipsa violenței cotidiene tocmai pentru că este de acord, mai mult sau mai puțin, să
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
Platon, Omul politic, 295c-e. Cf. ibidem, 276d. Toma d’Aquino, Despre guvernământ, , trad. A. Bereschi, Ed. Polirom, Iași, 2005, p. 15. William Ockham, Dialogus ... de imperatorum et pontificum potestate, Super potestatem summi pontificis, Quaestionum octo decisiones etc. Marsilius din Padova, Defensor pacis, Defensor minor etc. Dante Alighieri, De monarchia. În Omul politic este vorba despre Theodoros, la 257b. Platon, Omul politic, 277d. Vezi enumerarea din Baudouin Decharneux, „Le bon politique et la bonne constitution ou les chemins de l’invisible”, în
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
politic, 295c-e. Cf. ibidem, 276d. Toma d’Aquino, Despre guvernământ, , trad. A. Bereschi, Ed. Polirom, Iași, 2005, p. 15. William Ockham, Dialogus ... de imperatorum et pontificum potestate, Super potestatem summi pontificis, Quaestionum octo decisiones etc. Marsilius din Padova, Defensor pacis, Defensor minor etc. Dante Alighieri, De monarchia. În Omul politic este vorba despre Theodoros, la 257b. Platon, Omul politic, 277d. Vezi enumerarea din Baudouin Decharneux, „Le bon politique et la bonne constitution ou les chemins de l’invisible”, în Revue de
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
publică intermitent proză scurtă în „Revista modernă”, „Literatură și artă română”, „Revista idealistă”, „Viitorul”, scoate, împreună cu Tudor Arghezi și V. Demetrius, revista „Linia dreaptă” (15 aprilie 1904), în care semnează pentru prima dată cu pseudonimul Gala Galaction. Numit inspector bisericesc (defensor ecleziastic), scriitorul cunoaște, în satele străbătute, lumea pe care o va transpune mai târziu în nuvelele și povestirile sale. Semnează frecvent proză în „Viața socială”, „Vieața nouă”, „Viața românească”, „Flacăra”, scrie și în alte periodice. În 1914 îi apare cea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
Flacăra”, „Facla”, „Lumea”, „Universul literar”, „Adam”, „România”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Ecoul” ș.a. În 1929 scoate revista „Hanul samariteanului” (două numere). Biografia sa e punctată de învinuirea de colaboraționism cu armata germană de ocupație, ceea ce îi aduce destituirea din funcția de defensor ecleziastic; ulterior, în 1922, este hirotonit preot, iar în 1926 e numit profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Chișinău. Îi apar mai multe cărți: culegerile de scrieri cu caracter publicistic și memorialistic O lume nouă (1919), Răboji pe bradul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
În jurul anului 1285 sau, după alte opinii, Între 1277 și 1282 de același Aegidius Romanus), un text care face parte din binecunoscutul gen specula principis, conținând reflecții privitoare la regulile unei bune guvernări și, În al doilea rând, de faimosul Defensor pacis, iconoclastul tratat antipontifical și pro-imperial al lui Marsiglio din Padova (Marsilius Patavinus, Marsiglio dei Mainardini), terminat În 1324. Avem, așadar, cinci scrieri, dintre care patru sunt, În termenii noștri de astăzi, „politice”, În timp ce prima (adică De regimine
Prelegeri academice by Prof. dr. ALEXANDRU-FLORIN PLATON () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92356]
-
sensul pe care Îl urmăresc, aceste texte se străduiesc să arate care dintre cele două „puteri” este mai cuprinzătoare, având dreptul de a o subordona pe cealaltă. Din acest unghi, cele patru tratate politice sunt simetrice: dacă Rex pacificus și Defensor pacis Îmbrățișează În chip vădit cauza temporalului (a regelui Franței, respectiv a Împăratului), nelăsând loc nici unui echivoc, De ecclesiastica potestate, În schimb, apără, la fel de clar, suveranitatea Papei, ca și - dar cu atenuări semnificative - textul lui Jean de Paris (De potestate
Prelegeri academice by Prof. dr. ALEXANDRU-FLORIN PLATON () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92356]
-
corpului ca argument de legitimare a intereselor uneia sau alteia dintre cele două părți evidențiază câteva particularități deosebit de interesante. Prima este că În nici una dintre aceste scrieri metafora corpului nu ocupă un loc central. Cu excepția, totuși relativă, a lui Defensor pacis, unde imaginea trupului se găsește inserată Într-o amplă concepție organologică despre stat, analogia dintre corp și alcătuirea statului monarhic sau a Bisericii este, În fiecare din textele menționate, mai curând, marginală. Totuși, așa fiind - este a doua constatare
Prelegeri academice by Prof. dr. ALEXANDRU-FLORIN PLATON () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92356]
-
al organelor lasă locul imaginii diferențierii lor funcționale, pusă În serviciul unei argumentări prin care autorul urmărește să demonstreze necesitatea de a distinge Între atribuțiile temporalului și ale spiritualului, dar fără a pune În discuție unitatea „organică” dintre ele. În Defensor pacis, Însă, demonstrația acestei distincții Împrumută forma radicală unei răsturnări a ierarhiei, În cadrul căreia organul tutelar nu mai este „capul” (adică Papa sau principele temporal), ci „legiuitorul suprem” (ansamblul cetățenilor), a cărui geneză politică are loc, consideră Marsiglio din Padova
Prelegeri academice by Prof. dr. ALEXANDRU-FLORIN PLATON () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92356]
-
pontificali (cum este Aegidius Romanus) trupul este evocat, În conformitate cu paradigma paulină, prin prisma unității și a unicității conducerii, sub egida suverană a Papei („capul” Bisericii și al Întregii Creștinătăți), În tratatele care apără prerogativele monarhice (Rex pacificus și Defensor pacis), insistența asupra statutului și a funcției inimii În organism are, dimpotrivă, rolul de a simboliza atât dualitatea ierarhică a puterilor constituite, cât și diferențierea atribuțiilor pe care acestea le exercită. În ambele situații, așadar, ca argument peremptoriu al demonstrației
Prelegeri academice by Prof. dr. ALEXANDRU-FLORIN PLATON () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92356]
-
inspirate din realitățile naționale, necesitatea folosirii unei limbi literare înțelese de întregul popor și a normelor ortografice fonetice stabilite în 1880-1881 de Academia Română. Vineri, 16 aprilie GALA GALACTION În 1864 s-a născut scriitorul Gala Galaction (Grigore Pișculescu). A fost defensor ecleziastic, diacon, preot, profesor la facultăți de teologie, deputat în Parlament și în Marea Adunare Națională. A tradus singur „Noul Testament“ (1927) și, împreună cu preotul Vasile Radu, „Biblia“ (1938). A fost distins cu Premiul Societății Scriitorilor Români (1932), Premiul Național Literar
Agenda2004-15-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/282296_a_283625]
-
gînditorul politic un protolegionar. Dar are dreptate perfectă în opinia că "posibilitatea rupturii de Occident... era proclamată tot mai sus și tare de scoborîtorii autohtoniști și tracizanți ai mitologiei eminesciene. Antiistorismul, pasivitatea și retragerea somnolentă își găseau printre ei aprigi defensori. La etajele inferioare, de Eminescu se putea reatașa un sentimentalism stagnant și diverse idolatrii vulgare". Ba chiar dl Nemoianu merge mai departe, căutînd imitatorii mai tîrziu, în deceniile comuniste. Faptul că în anii '60-'70-'80 tocmai această producție posteminesciană
Solidaritate confraternă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16594_a_17919]
-
românilor Cristian Calude și Gheorghe Păun este remarcabilă în domeniul relaționării unui model mental cu expresia ca atare (găsim detalii, și nu neapărat ad usum delphini, în Cartea interferențelor, publicată la Editura Științifică și Enciclopedică, în 1985, unde identificăm destui defensori ai unor viziuni integrative asupra lumii, fie că pornesc de la „scheme” logico-matematice, precum Anton Dumitriu sau Solomon Marcus, fie că au în vedere modele literare, precum Nicolae Manolescu). Frondeuri precum suprarealiștii au făcut din nedecidabil o adevărată paradigmă, și, pentru
Modernitatea, cu suprarealiști și științe by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3442_a_4767]
-
avem cum separa "mesajul operei" de "comportarea autorului", întrucît atunci cînd discutăm despre etica scriitoricească ne referim la comportarea autorului în operă, la pîngărirea cuvîntului. Asta se fac a nu înțelege cei ce doresc a mușamaliza chestiunea. Asemenea unor prestidigitatori, defensorii compromisului și ai compromișilor vor să creeze iluzia că obiectul dezbaterii a dispărut. Mica "teorie" a de-atîtea ori oportunistului Marin Preda e intenabilă. Preda (creator important, nimic de zis, deși dramatic inegal) a fost departe de-a se comporta în
La scara 1/1 by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/10328_a_11653]