144 matches
-
oase. înalt, impunător, degaja o distincție aproape inexplicabilă. La orice oră din zi, te primea, la el acasă, în costum și cravată. Rareori l-am văzut cu o jachetă de lînă în loc de haină. în particular, ca și în public, era deferent, chiar ceremonios, neținînd cont de deosebirile de vîrstă ori de reputație. Trata la fel pe toată lumea, incapabil să jignească, fie și numai prin neatenție ori impolitețe. Pe scurt, era un domn. Mulți orășeni, cu educație și tradiții de familie superioare
Domnul Zaharia Stancu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14708_a_16033]
-
care o am în mînă, mă îndrept spre clanța stricată a propriei mele locuințe”. Nu înseamnă că, dacă are ceva de spus (cum se remarcă chiar în primul citat pe care l-am dat) se sfiește s-o facă. Dimpotrivă, deferent și uneori ceremonios, pune punctul pe i. Ce poate fi mai semnificativ decît faptul că, neplăcîndu-i un articol al lui Alex. Ștefănescu despre Titus Popovici, o spune. Și unde? Chiar în România literară. Sigur, e tot o atingere cu floreta
Atingeri cu floreta by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13209_a_14534]
-
care te poți baza fără nici o ezitare. Nu-l interesa absolut deloc să iasă în evidență. Dimpotrivă, parcă grija lui principală era să nu fie băgat în seamă. Cînd vorbea, o făcea cu propoziții scurte, economicoase, precise, rotunjite ceremonios. politicos, deferent, parcă-și cerea scuze că îndrăznește, dar - în același timp - avea un aer liniștit, de om sigur pe ce are de spus. Nu se aventura în afirmații cu mari pretenții culturale, deși disimula un cititor compentent și pasionat (era absolvent
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13274_a_14599]
-
Adevărul". Subiecte care, aproape toate, îl determină pe C. Stănescu să reacționeze polemic. Și reacționează astfel, întâi de toate, pentru că subiectele, prin natura lor, îl obligă, dar o face și condus de temperament. Om liniștit în manifestările lui exterioare, retras, deferent, luând parte ca observator tăcut, totdeauna, la întrunirile literare, cel mult asumându-și acolo, cu discreție, postura de "scrib", C. Stănescu își decomprimă pe coala de hârtie firea activă și vocația polemicii. Este mereu ofensiv în textele sale, mobilizat de
Foiletonul de sâmbătă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12660_a_13985]
-
și de profesori precum Trevor Eaton (Cambridge) și Denis Deletant (la care se pot adăuga doi colaboratori ai BBC-ului, secția românească), trecerea lui Adrian Marino, în ciuda propriilor sale notații - poate prea autolaudative - rămîne la nivelul unor relații politicoase, convenționale, deferente, așa cum sînt în general convorbirile dintre editorii de reviste internaționale. În schimb, în Franța, nici atît! Autorul menționează numai cîteva întîlniri călduroase cu René Etiemble, căruia îi dedicase un volum (Etiemble ou le comparatisme militant, Gallimard, Paris 1982) și articole
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
cu ștaif din România o probă de bază la concursul de dat în stambă: „La vederea meselor acoperite cu platouri sofisticate și picturale, ei demisionară cvasitotal din condiția de exponenți ai elitei, derapînd pe nesimțite în vecinătatea hegemoniei tribale. Prioritatea deferentă făcu locul meleului rugbistic. Darea de mînă se înfrăți cu darea de buznă. Doamnele se văzură dislocate de domni, tinerii luară fața vîrstnicilor și - firește - românii obținură prim-planul în fața străinilor. (...) Două furculițe se înfipseră concomitent în același șnițel. Două
O plimbare prin România reală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12973_a_14298]
-
în cazul interlocutoarei sale, primul, adică el, nu poate fi, cum se resemnează cu umor, decât „de categorie semiușoară (sau semigrea?, în orice caz, semi -)“. Fiind astfel (pentru că și-a impus această „subordonare“) criticul e totuși un conlocutor cu inițiativă, deferent fără timorări și extrem de stăruitor, reclamând ducerea până la capăt, până în nuanțe a discuției în jurul unui subiect („Aș vrea să ducem fiecare fir până la capăt, până limpezim și nuanțăm opiniile și argumentele dvs.“), incitând la înfrângerea tabu-urilor și la deconspirări
Memorie „rea“ și memorie „bună“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13004_a_14329]
-
Mihai Cantuniari Fragment din Jurnalul intitulat Îmbătrânind tăcut pe canapele roase Revin cu bucurie în paginile României literare, la Jurnalul meu și la cititorii lui, salutându-i deferent pe aceștia și rugându-i să mă însoțească într-o altă călătorie în timp - specialitatea mea, de bună seamă-: de astădată vom poposi în Costineștiul mijlocului anilor ’60, perioada mea cea mai plină, cea mai rodnică și cea mai deplânsă
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
pe umeri aceeași realitate primește un sens. Pentru S.F. sensul este mai presus de realitate. De aici ruptură și motivația utopiei. Autorul parcurge un drum de la o realitate interioară la o realitate exterioară, dar amîndouă șunt scrise cu decentă și deferenta față de realitatea respectivă. Decentă și deferenta autorului șunt, de fapt, atributele indiferentei autorului față de realitate. Și oscilant și scindat și conștient, S.F. este un mare neputincios în fața realității (realului). Forța lui S.F. de a fi patologic, adică de a se
Poetul aristocrat by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17569_a_18894]
-
sens. Pentru S.F. sensul este mai presus de realitate. De aici ruptură și motivația utopiei. Autorul parcurge un drum de la o realitate interioară la o realitate exterioară, dar amîndouă șunt scrise cu decentă și deferenta față de realitatea respectivă. Decentă și deferenta autorului șunt, de fapt, atributele indiferentei autorului față de realitate. Și oscilant și scindat și conștient, S.F. este un mare neputincios în fața realității (realului). Forța lui S.F. de a fi patologic, adică de a se prăbuși în imagini, se convertește, uneori
Poetul aristocrat by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17569_a_18894]
-
II-a, 1996, reia absolut identic explicația din prima ediție) "care are o atitudine plină de respect sau de bunăvoință față de cineva; respectuos, amabil"; în vreme ce condescendenta ar fi o "purtare plină de considerație și de bunăvoință față de cineva; respect, amabilitate, deferenta". Doar la substantiv e adăugat un sens secundar, cu indicația "peiorativ": "aer de superioritate, infatuare, semeție". Se creează astfel impresia că acest uz negativ (pe care DLRM 1958, de altfel, nici nu-l înregistra) ar fi ulterior primului sens - cel
Condescendentă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17589_a_18914]
-
le transformă în simple sinonime pentru respectuos și respect, mi se pare gravă, mai ales pentru că într-un domeniu atît de subtil că acela al relațiilor sociale nu pot exista sinonime perfecte. A pune pe același plan noțiunile respect, bunăvoință, deferenta, amabilitate, condescendenta etc., pe care le diferențiază o serie întreagă de nuanțe, e fals. În domeniul politeții, deferenta și condescendenta sînt aproape antonime. Atitudinea "de sus în jos", politețea evident autoimpusa, îngăduința față de un inferior, superioritatea afișată sînt cu totul
Condescendentă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17589_a_18914]
-
domeniu atît de subtil că acela al relațiilor sociale nu pot exista sinonime perfecte. A pune pe același plan noțiunile respect, bunăvoință, deferenta, amabilitate, condescendenta etc., pe care le diferențiază o serie întreagă de nuanțe, e fals. În domeniul politeții, deferenta și condescendenta sînt aproape antonime. Atitudinea "de sus în jos", politețea evident autoimpusa, îngăduința față de un inferior, superioritatea afișată sînt cu totul altceva decît respectul sau cordialitatea. Confuziile care se pot naște din folosirea întîmplătoare a acestor termeni sînt destul de
Condescendentă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17589_a_18914]
-
decît în măsura în care se supun celui mai restrictiv "canon": al valorii. Acest extraordinar simț al valorii, pe care puțini critici îl au, deși mulți îl clamează, i-a permis lui Cornel Regman să guste literatura autentică indiferent de epocă sau poate deferent cu fiecare epocă. Dacă prețuiește "Psalmii" lui Doinaș sau "Baladele" lui Radu Stanca, nu înseamnă că disprețuiește poezia lui Ioan Es Pop (ba, dimpotrivă) sau pe cea a lui Mircea Cărtărescu (Levantul, de pildă, i se pare o capodoperă și
Ironie și franchețe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/16283_a_17608]
-
ale criticii lui Gheorghe Grigurcu și, înainte de toate, capacitatea de a-i defini pe poeți, în fraze ceremonioase și totuși precise. Criticul nu bruschează niciodată individualitatea artistică pe care o circumscrie, dar o caracterizează ferm și ireversibil. Tratat mereu cu deferenta, fiecare poet se trezește până la urmă legat fedeleș în frânghiile de matase ale frazelor lui Gheorghe Grigurcu. Iată-l, de exemplu, imobilizat astfel pe unul dintre cei mai nesupusi poeți de la noi, Mircea Dinescu: După cum spuneam, violența care constituie mecanismul
Criticul de poezie numărul 1 by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16445_a_17770]
-
dăruind ceea ce nu aveam, întocmai ca în poemul lui Henri Michaux și ca în predica Părintelui. N. Steinhardt m-a îngăduit, dar m-a și ademenit. M-a ademenit în vederea propriei mele regăsiri". Treptat, relațiile se destind, "însoțirea" devenind o deferentă prietenie. Ca "să respire liber" ( ne aflăm în anii crepusculari ai "epocii de aur"), tînărul îl vizitează adesea pe "părintele Nicolae" la noul său domiciliu de la Mînăstirea Rohia, iar acesta îi întoarce, plin de benevolență, vizitele, călătorind la Beclean, Bistrița
O evocare a lui N. Steinhardt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8628_a_9953]
-
versiunea lui Blaga nu a fost crezută. Nici revista nu a mai luat în seamă ultimele două volume ale operelor lui Nae Ionescu sau tomul secund al Izvoarelor de filosofie care cuprindea teza sa de doctorat. Deși adoptă un ton deferent și în general pozitiv, Zevedei Barbu vede în lipsa de sistem a lui Nae Ionescu o „deficiență constructivă“, consideră abordarea cunoașterii mistice drept o opțiune personală foarte arbitrară și îl contrazice într-un punct important, afirmând că metafizica te poate mântui
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
Am primit o procura pentru 5 persoane. Avem cvorum. EU: Habeamus papas. Cei din jur se uită la el. Nu înțeleg dacă nu cumva înjură că e cvorum. E un curent de ostilitate, dar ascunsă, ca pe fata tot sunt deferenți și se cam tem de el. Unii, puțini, îl respectă, de altfel, când a intrat, s-a salutat cu ei și adunarea a văzut. Sunt cei cu studii superioare, unul fiind contabil șef al procuraturii, fost cenzor al asociației până în
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
sezisa frumosul - și de a-l gusta. De la ea, poezia. - Am impresia că ne aflăm într-o perioadă literară animată, prin tensiunile sale încă nu total date pe față, prin menținerea unui discurs mai mult ori mai puțin să zicem deferent în raport cu ceea ce se petrecea înainte de^89. Din varii pricini, revizuirile, inevitabilele revizuiri, lenevesc. Ce crezi că nu s-a arătat pînă acum în suficientă măsură cu privire la "epoca de aur" în varianta sa literară? - Mă așteptam să-mi pui această întrebare
Barbu Cioculescu:"Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației." by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9382_a_10707]
-
a reușit să devină un anonim perfect: colțurile buzelor i se lasă, ochii privesc fix spre vârfurile pantofilor, umerii îi cad, iar el scade cu doi centimetri în înălțime. Iese pe ușă. Când trece prin dreptul lui Agnès, o salută deferent: — Bună dimineața, madame Agnès. — Bună dimineața, domnule Lionel, îi răspunde ea plină de bunăvoință, după care îi șoptește: Am impresia c-am fost descoperiți. — În legătură cu ce? se sperie Lionel. — Cu controlul nostru inopinat: infractorul sau a mirosit ceva, sau nu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
receptorul de la ureche, acoperi microfonul cu mîna și spuse secretarei, deschizînd gura mare, ca și cum s-ar fi sufocat, dar vorbind oarecum În șoaptă: — ASISTENTA! Te-am rugat să vii cu ASISTENTA! Acum era, În sfîrșit, clar; ea se Înclină cu deferentă compasiune, lăsă cele două cafele pe biroul colonelului și ieși. Între timp, Împăratul Îi dezvăluise unde anume se află Punctul lui Dumnezeu; mai mult, oamenii de știință rolanzi, nu numai că localizaseră Punctul, dar reușiseră chiar să-l stimuleze prin
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
-și în derâdere propriul rol de șofer. Comportamentul său în relațiile cu femeile pe care le cunoștea era guvernat de aceleași jocuri obsesive. Lui Helen Remington îi vorbea deseori într-un fel nonșalant și ironic, însă alteori devenea politicos și deferent, confesându-mi-se la nesfârșit în latrinele hotelurilor aeroportului și întrebându-mă dacă Helen ar fi fost dispusă să-i trateze pe soția și pe fiul cel mic al lui Seagrave sau, poate, chiar și pe el. Apoi, atrăgându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ușă, zelosul activist raional îi întinse mâna peste tăblia biroului, ca unui vechi tovarăș de muncă și de luptă: A, salutare și noroc, tovarășe pensionar! Vă așteptam... Luați loc, luați loc! Luați loc, îl pofti și secretarul Girolteanu, urban și deferent ca întotdeauna. Stelian își scoase pălăria de pe cap și se așeză pe un scaun, curios să afle pentru ce motiv fusese chemat de acasă într-o zi de duminică. Noroc, nea...! îi aruncă din vârful buzelor secretarul de partid al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
totalitate restricțiile de viteză impuse de regulile de circulație atunci când se găsește pe motocicletă sau în mașină, le zâmbește copiilor (care îi fac, la rândul lor, cu mâna), taie extrem de rar și cu nesfârșite precauții vreo amendă, dojenește politicos, chiar deferent. În Japonia, apărătorul legii nu te legitimează aproape niciodată, nici la volan, nici pe stradă (ba chiar, cum mi s-a întâmplat nu o dată, te salută prietenos, de parcă i-ai fi o rudă mai îndepărtată). Când te muți la o
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
nedumerire, șeful de echipă ne explică rar drumul, după care scoate un creion și o foaie de hârtie și ne desenează o hartă. Uluitor! Nimeni din jur nu fluieră și nu scuipă măscări. La sfârșitul micii ceremonii, toți se înclină, deferent, și se întorc disciplinat la lucru. Incidentul nu este izolat: ulterior, ori de câte ori am avut nevoie de o mică informație, nu am ezitat să apelez la oamenii din construcții, care nu m-au dezamăgit. Trebuie să adaug, la toate acestea, că
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]