104,572 matches
-
dedicate acestor teme merită o discuție aplicată. Cred că o masă rotundă care să aibă drept tematică discutarea acestor concepte din perspectiva diverselor credințe religioase care domină lumea contemporană ar fi mai mult decît interesantă și ar putea duce la definitiva îndepărtare de ceea ce Samuel Huntington numea posibila ,ciocnire a civilizațiilor", marea amenințare pentru lumea contemporană. Observațiile lui Alexandru Șafran, foarte pertinente, oferă omului dezinhibat din punct de vedere mental șansa de a privi lumea înconjurătoare cu alți ochi, dintr-o
Lecția de toleranță by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11224_a_12549]
-
a omului de succes dintr-o societate de piață, este cît se poate de potrivită pentru crizele de nervi zilnice, pentru decepțiile de la locul de muncă sau pentru nevrozele neîmpliniților social, dar nu pentru deznădejde. Deznădejdea, cînd apare, presupune întipărirea definitivă în ființa omului a sentimentului unei ireparabile pierderi, adică a unei pierderi căreia nimeni nu îi poate găsi o compensație. O pierdere cu neputință de acoperit, o pierdere al cărei rezultat e un gol întins, vast și fără de margini, un
Nuanțele deznădejdii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11259_a_12584]
-
prezenței umane nemijlocite. Asociată direct, ca prezență și ca acțiune, figura umană apare abia pe o a treia treaptă a succesivelor restrîngeri pe care Baba le marchează în construcția sa. Iar aceast lucru se întîmplă atunci cînd se face trecerea definitivă de la exterior la interior, de la habitat la ambient, de la peisajul natural și citadin la natura statică. Dar nici în cazul acestui inventar ambiental, prin natura lui profundă asociat prezenței umane, reprezentarea explicită a chipului nu este de la sine înțeleasă. Numai
Organicismul picturii lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11262_a_12587]
-
tot timpul s-o faceți mai tîrziu. îmi amintesc de o anchetă apărută într-o revistă bucureșteană. Nu mai țin minte dacă era înainte sau după revoluție, dar asta oricum nu contează pentru că apartenența poetului la partidul sîngelui albastru este definitivă și totală ca zidul chinezesc sau ca frumoasele brațe absente ale lui Venus din Milo. Ce dacă el, poetul, are un limbaj birjăresc, ce dacă folosește cu dezinvoltură deprinderi suburbane, astea se includ în lista micilor extravaganțe care-i stau
Dacă inspiri numai ce expiri, mori by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11268_a_12593]
-
alfabet butaforic, fără istorie și, aparent, fără consecințe, - strategii care imping meditația către misterul unor coduri corupte, sursă de confuzie și dezordine din perspectivă logică - se preschimbă, din punct de vedere plastic, în echivalentul unei infailibile construcții cerebrale: sobre, riguroase, definitive. Această asociere a semnului analitic cu sinteza cromatică îl plasează pe Aureliu Răzvan Ionescu într-o vecinătate celebră prin adîncime, inventivitate și vigoare, undeva între Ion Bitzan, Florin Mitroi și Nistor Coita, adică între spiritul ludic și fascinația livrescului, între
Expresivitatea contrariilor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11288_a_12613]
-
și după, se desfășurau și aveau să se mai desfășoare procese politice în mare secret. Făcându-l public pe acesta prin intermediul - trucat, firește - filmului, linișteai oarecum publicul, fixându-i în cap o paradigmă neabuzivă a procedurii polițienești. Și acum, întrebarea definitivă: au comis cei șase jaful sau nu? Părerea mea, deși e în contradicție cu cea a lui Gh. Brătescu, amic cu doi dintre inculpați, este că nu. Acești oameni inteligenți vedeau intensificarea persecuției evreilor și eșecul regimului care aluneca ferm
Șase personaje în căutarea unui jaf by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11287_a_12612]
-
ea inconvenientele, drumurile la spital sînt tot mai frecvente, iar problemele de sănătate apar în momentele cele mai neașteptate. Rămîn constante prieteniile cu Gabriel Liiceanu, Nicolae Manolescu, Mihnea Berindei, Gabriela Adameșteanu, Horia-Roman Patapievici, Vlad Zografi. Ruptura de Paul Goma devine definitivă, iar relațiile cu Dumitru }epeneag și Alain Paruit traversează o criză cauzată de polemicile pe care cei doi (mai ales }epeneag) le poartă în viața literară românească. Timpul face ravagii asupra unor oameni care le-au marcat tinerețea și anii
Vremea schimbării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11315_a_12640]
-
esistenza non fosse più soltanto individuabile nel tempo passato o nell'aspettativa futură, mă anche unicamente determinabile nel presente della fede în Cristo, da cui tutto è origine e moto, durata e fondamento e misura indefinibili în quanto imperscrutabili, cioè definitivi proprio perché constatazione diretta di una testimonianza viva da parte dell'uomo di rinunciare e di rifiutarsi un ritorno al giorno della disperazione. Per questo la speranza diviene imprescindibile avvenimento della fede nel momento în cui però l'Amore è
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
da un lato producono una collettività ripiegata șu se stessa, una nazione încline a conformismo e fantasie paranoiche, e dall'altro - e di conseguenza - producono proprio îl tipo di soggetti che în teoria și propongono di respingere: i muri în definitivă "plasmano îl contenuto delle nazioni barricate"5, trasformano i modi di vită, îl discorso pubblico, le aspettative dei singoli e dei gruppi, l'agenda politică. Essi "non possono dare sicurezza senza fare dell'ossessione securitaria un sistema di vită, non
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Schmitt propone può essere discutibile, ben più fondată è la constatazione che egli fă în merito al legame inscindibile fra spazio (chiuso) e sovranità: se quest'ultima non può sussistere în assenza di una delimitazione dello spazio e dipende în definitivă da questo atto di simbolică recinzione, si pone "un problemă cruciale per i paladini della cittadinanza globale o della democrazia senza frontiere: come può darsi una formă di governo senza confini?"17 Probabilmente la difficoltà di conciliare îl concetto di
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
per la sua stessa missione politică; non recepisce passivamente ciò che è "tramandato" dalle generazioni passate e non fă scaturire l'autorità dalla presunta autorevolezza del passato. Liberarsi dal condizionamento dell'origine (e dall'idea che quest'ultima coincidă în definitivă con l'essenza) è dunque un compito sempre possibile per la democrazia, anche laddove sembra essere stato accantonato (forse perché dato frettolosamente per non più urgente né necessario). Non și tratta però di un processo lineare, né și può pensare
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
mai important moment politic din cele două domnii ale regelui și din întreaga să viața. Momentul renunțării la alianța cu Germania nazistă are semnificații profunde prin modul în care monarhul a înțeles să reconecteze România la Europa, să salveze pierderea definitivă a teritoriului sub invazia Armatei Roșii, să repună în drepturi ordinea constituțională a României, să îndepărteze de la putere pe dictatorul Antonescu și să scurteze astfel desfășurarea unor ostilități militare care ar fi îngreunat victoria Aliaților și ar fi mărit dimensiunea
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
atitudine pe care o aveam și eu la vârsta lui - no offence, nu vreau să zic că m-am maturizat, doar că, între timp, mi-am schimbat părerea. E doar o chestiune de părere, nu cred că există un argument definitiv care poate convinge pe cineva să facă o facultate în România. Zilele astea am reluat cursurile și am redescoperit motivul pentru care merg eu la facultate: daca depășesc barieră de limbaj (cei mai multi profi vorbesc așa cum scriau prin anii ’80), monotonia
Ce-am învăţat by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82809_a_84134]
-
Dragoș Bucurenci În ciuda unei obișnuințe naționale care identifică școală cu educația, textul meu nu tratează despre ceea ce se întâmplă cu copiii în școlile publice. Toată tevatură care se face în legătură cu reforma educației în România și toate părerile definitive pe care un părinte se simte dator să le aibă în legătură cu asta n-ar trebui să ne facă să uităm că soarta unui copil este, de cele mai multe ori, hotărâtă de dinainte de prima oră de școală. Câtă încredere avem în noi
Defect de natiune by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82958_a_84283]
-
poieticul, remarcă Ion Pop, comunică intim, și avangarda, radicală în tot ce întreprinde, atinge nivele acute ale acestei osmoze, cu atît mai mult cu cît este prin definiție militantă, revoluționară, iconoclastă și experimental-novatoare, interesată nu atît de "opere" încheiate și "definitive", cît de mișcarea spre operă, de o dinamică a spiritului angajat în gestul creator". Se cuvine a reține ascuțita conștientizare a convenției literare în sfera imaginarului însuși, ca și a tehnicilor "automatismului psihic" care, paradoxal, ajung a se monitoriza. Este
Conștiința avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14748_a_16073]
-
un temperament "dificil". Acest nobil britanic (pe care originea socială îl indică drept "fiu de brutar"), lansat în teatru de Laurence Olivier, și devenit cetățean american abia în anul 2000, și-a anunțat, de mai multe ori, în timp, "retragerea definitivă" din cinema; în viziunea unui actor cu un chinuitor (în context) exces de inteligență, cinema-ul e redus, de prea multe ori, la condiția de jucărie aducătoare de bani, de o superficialitate depășită doar de stupiditate. Dar, vorba unui dramaturg
Distracție cu CIA, la Praga by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14831_a_16156]
-
există o limită. N-aș fi în stare, dacă mă întreb acum foarte autocritic și foarte prudent, să-l iert pe unul care a contribuit la sau chiar a comis nenorocirea, inclusiv cea fizică, unor oameni care au devenit victime definitive și nevindecabile ale comunismului sau, mai bine zis, ale dictaturii de orice fel ar fi ea "brună" sau "roșie" - eu nu fac deosebire între ele. O victimă rămîne o victimă și din acest punct de vedere împărtășesc părerea lui Stephan
Hans Bergel - suferință și iertare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14833_a_16158]
-
de cei doi căutători, îi idolatriza amintirea, și care se dovedește a fi fost un groaznic criminal de război. Oasele lui le sunt aruncate la picioare, de către mama unei victime, în timpul unei nunți la care participă neinvitați, crezând în împăcarea definitivă între popoare. (Eros și Thanatos, ca într-o baladă albaneză care amintește de finalul �Mioriței"!). Dându-și seama de realitate, generalul, rușinat de un astfel de compatriot, îi aruncă oasele într-o prăpastie (chiar dacă apoi visează să le înlocuiască)... își
La concurență cu Debussy by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14960_a_16285]
-
sa pentru un atemporal spirit al clasicității, în care importante nu sunt veșmintele realului, ci raporturile absolute cu acesta, este filtrată prin austeritatea unei viziuni a semnului, a hieroglifei, de factură orientală. în spiritul acesteia, Florin Mitroi conferă un aer definitiv și aprioric picturii sale. El rămîne ferm în bidimensional, și chiar atunci cînd creează obiecte, cînd forma este obținută prin decupare mecanică, tăietura nu este decît o variantă extremă a liniei, o ipostază radicală a desenului, iar problema renunțării la
Marin Gherasim și invitații săi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15279_a_16604]
-
rînduri esențialul personalității dificile a acelui Zaciu din jurnal: "Greșind deseori și de tot atîtea ori avînd dreptate, Mircea Zaciu era, temperamental, un intransigent. Cînd era convins că dreptatea e de partea lui, era intratabil. De aici și spectaculoasele și definitivele sale rupturi, idiosincrasiile perpetuate de la an la an, în ciuda unor modificări ale comportamentului Ťincriminatuluiť, disprețul fățiș pentru Ťfripturiștiť și ŤPurtătorii de vorbeť". Cît despre o altă față a personalității sale, aceea legată de DSR și de luptele pentru apariția acestei
Mircea Zaciu, între jurnal și dicționar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15292_a_16617]
-
Mao, a fost Pol Pot al Cambodgiei. Lichidator integral prin excelență, el a fost cel mai logic dintre toți, ca unul care voise să ucidă pe toată lumea. Și concluzia lui Revel: "Magia totalitară poate cufunda într-o noapte temporară sau definitivă spiritele superioare, la fel ca și pe cele obtuze, conștiințele cinstite ca și pe cele scelerate.(...) Nici inteligența, nici intenția de a face Binele nu ne păzesc de Rău. Singurul baraj în calea fanatismului ucigaș ni-l oferă traiul într-
Dialog despre erori by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15287_a_16612]
-
Pot totuși menționa aici două probabile apariții: cartea despre relectură, cu titlul A citi, a reciti: Către o poetică a (re)lecturii, pe care o traduce profesorul Virgil Stanciu de la Cluj pentru editura Fundației Culturale Române; și o nouă ediție "definitivă" a microromanului-eseu Viața și opiniile lui Zacharias Lichter, generos promisă anul trecut de Doamna Dimisianu, directoarea editurii Albatros, dar pînă acum neglijată de autorul însuși.
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
Abia la sfârșit se va vedea că ceea ce poetul lasă să se înțeleagă ca o "ucenicie a morții", este în realitate suma insuportabilă a chinurilor destinate celor ce se iubesc, și că adevărata moarte nu este iubirea; adevărata moarte, cea definitivă, nu se poate obține decât după ce nepăsarea va face din eul liric ceea ce acesta era înainte de iubire: Vino iar în sân, nepăsare tristă!/ Ca să pot muri liniștit, pe mine/ Mie redă-mă! După opinia mea, ambiguitatea acestui vers provine și
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
au apărut ele în antologia Jurnal de campanie din 1974, înțelegem că ediția de acum o reia pe aceasta. Faptul nu e însă semnalat. Să fie revăzute poemele în sine? Nu par să fie modificări față de textele apărute în ediția definitivă din 2000. Discuția ar fi irelevantă, dacă nu ne-am afla în fața unei opere care se încheie oarecum în anii '70 în sensul originalității, după care apar diverse antologii și colecții, deci problema permutării textelor, a montajului e una esențială
La umbra nucului în floare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15317_a_16642]
-
Numeroși scriitori fac jurnalism (Ioan Groșan, Bedros Horasangian, Cristian Teodorescu, Radu Cosașu, Mircea Mihăieș etc.), alții au renunțat - definitiv, se pare - la literatură (Cornel Nistorescu, Cristian Tudor Popescu ș.a.), iar câțiva, foarte puțini, jurnaliști scriu și literatură. Însă un contact definitiv al literaturii cu jurnalistica nu s-a produs încă, iar scrierile de gen ale lui Geo Bogza au rămas astfel fără ecoul dorit. Singur Eugen Istodor a profitat de un asemenea "aliaj" găsindu-și totodată și propria formulă pentru care
Reportaje by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15340_a_16665]