4 matches
-
specii de plante cultivate și spontane: porumbul, soia, bumbacul, ricinul, tomatele, ardeiul, pătlăgelele vinete, fasolea, mazărea, năutul, bobul, bamele, măselarița etc. În primele vârste omizile rod epiderma și parenchimul frunzelor, producând perforații ovale. La atac puternic, plantele pot fi parțial defoliate. Începând din vârsta a III-a, larvele pătrund în fructe, unde rod galerii mari. În aceste galerii se instalează diferite bacterii și ciuperci saprofite, ducând la putrezirea acestora. Fructele atacate sunt depreciate calitativ și nu mai au valoare comercială (fig
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
resturile vegetale unde trăiește ca saprofit. Transportul sporilor în câmp și spații protejate este asigurată de curenții de aer și de picăturile de apă de ploaie sau de irigație. Infecțiile se produc de regulă prin rănile produse la copilit, cârnit, defoliat dar și direct prin penetrarea țesuturilor de către miceliile de infecție. Ciuperca atacă și ardeii, vinetele, castraveții, fasolea, varza, salata etc. Prevenire și combatere. În prevenirea bolii, măsurile de igienă culturală sunt esențiale. În culturi, se vor îndepărta periodic frunzele și
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
indică defolierea (acele vârstnice având o pondere mai redusă în apreciere). În cazul reducerii neomogene a densității coroanei, aprecierea procentului de defoliere se realizează că o medie ponderata a valorilor estimate separat pentru părțile coroanei defoliate omogen, respectiv neomogen. Arborii defoliați 100% se înregistrează numai în primul an al apariției fenomenului, aceștia nemaiintregistrandu-se în anii următori (dacă nu au fost extrași) decât dacă în coroană apar frunze viabile. Intensitatea vătămării arborelui după procentul de defoliere a coroanei acestuia se stabilește conform
EUR-Lex () [Corola-website/Law/146002_a_147331]
-
în care trăiește și crează Wagner, și care într-un mod indirect determină nevoia unei sinteze, este reprezentată de fenomenul de defoliere stilistică, generalizat la scara întregului Romantism, ca extrapolare a acestui proces detectabil încă la nivelul celor trei stări defoliate ale stilului lui Beethoven. „ca stil de epocă, romantismul deține o trăsătură care într-un anumit sens determină particularitatea imaginii generale a activităților muzicale aparținând timpului nostru. Este vorba despre amplificarea stratificării sistemului stilistic unitar de epocă într-un șir
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]