196 matches
-
1916 - conturează un adevărat labirint al relațiilor și influențelor. Traumele din copilăria Ivonei aduc în atenție rețele sofisticate de trăiri și sentimente, din mijlocul cărora domina figura Sofiei în ipostaza unui feminități exemplare. Ca în oglinzi paralele, cel mai adesea deformatoare, protagonistele romanului - Sophie, sora ei, Margot, Ivona și Vica - se reflectă reciproc într-o temporalitate intrinsecă, supraistorică, generată de fluxul memoriei. Amintirile fluide ale Ivonei învăluie prezentul degradat într-un halou de singurătate și neputință - fetița sensibilă, marcată de moartea
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
orgoliul exacerbat. „Ioana este o carte a mișcării absurde pe loc.” . Efortul continuu de a se defini pe sine este dublat, în cazul lui Sandu de un eșec perpetuu ce vine mai ales din subiectivitatea care este o uriașă oglindă deformatoare ce mărește disperarea personajului. Naratorul nu relatează evenimente trăite, ci, așa cum spune singur, le „transfigurează” și de aceea suferă mai intens. Moartea este o altă temă care l-a obsedat pe Anton Holban. Prezența ei se face simțită și în
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
a înflorit capul / și nu mai vede pe nimeni. La o parte! / Altfel s-ar putea să treacă prin voi / și să vă-mbolnăvească de dragoste” (Primăvara). Ion Pop evidenția în acest moment al evoluției poetice „o tehnică în genere deformatoare, de ascendență expresionistă, ce exploatează vecinătățile puternic contrastante de obiecte și stări.” Aceleiași tehnici i se subsumează proza poetică din Piața cerului (1986), subintitulată cu ironie „jurnal de bucătărie”. Emblema discursului, mizând în continuare pe grotesc, ar putea fi imaginea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287642_a_288971]
-
istoriografie, oriunde și oricând, dar imperativă acolo unde se caută soluții de revenire la normalitate. Cine să înțeleagă mai bine acest lucru? Ca și istoricii de peste Prut, a trebuit să ne confruntăm și noi, îndelung, cu ingerințe voluntariste, cu programul deformator de istorie al puterii comuniste. Nimic mai semnificativ, din acest punct de vedere, decât mănunchiul de analize grupate în a doua secțiune, cea menită a defini contextul originilor, unde regăsim, alături de Ion Țurcanu, semnătura câtorva specialiști în domeniu. Ideea directoare
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
doilea grup. Acest experiment arată că urmărirea frecventă a programelor de televiziune modifică atitudinea telespectatorilor în fața diverselor situații din viață, făcându-i mai temători. Gradul de expunere la televizor, mai ales la informațiile cu caracter anxiogen, joacă rolul unei oglinzi deformatoare, din fața căreia e dificil să te retragi. Cei mai mari consumatori de informație dezvoltă adesea o percepție exagerată a nivelului real de violență în societate, a numărului de crime, de furturi, de agresiuni și de violuri. Consecințele la scară largă
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
au consacrat 18.000 de subiecte violenței și insecurității, constituind o creștere de 126% între februarie și martie, raportat la aceeași perioadă din anii trecuți. Nici o creștere semnificativă nu a fost, în schimb, atestată de cifrele Ministerului de Interne: lentila deformatoare a presei a transformat în fapt extraordinar un fapt banal. Această exagerare a dat impresia unei insecurități galopante, inducând sindromul lumii rele în mintea a milioane de cetățeni. Pentru mai multe informații Dominick, J.R. (1990), The Dynamics of Mass Communication
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
luminat de candelă"; "ponoase, cîrtiri, zavistii"; "tînără, curățică, harnică"; "cu mijlocul încolăcit în bete, c-un maldăr de ciucuri pe șoldul drept, cu pălăria pe ceafă"; "ochi negri, blînzi și genoși"; "fînul de leandră, de mărgărintă, de trifoi". În oglinda deformatoare a ironiei, modelul se degradează, solemnul în exces devenind rizibil așa cum demonstrează Caragiale în Smărăndița roman modern, acel Caragiale care a avut tăria să-și parodieze chiar unele din propriile opere: "puf bogat, moale și dulce"; "nebună, săltătoare, zglobie"; "ciripiturile
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
post nu cunosc, de fapt, opera lui Caragiale. Și-atunci, ce le predau ei elevilor? E simplu: îi fac să treacă pe lîngă frumusețea literaturii, ca niște orbi ce călăuzesc alți orbi, și le transmit doar o colecție inutilă, uscată, deformatoare de prejudecăți și clișee. Cu atît mai ușurat am fost cînd am găsit, nu mai mult de zece la sută, și lucrări așezate și raționale, ale unor profesori de nădejde. Dar, vai, pierdute printre munți de maculatură. Voi sunteți sarea
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
coincizând în mod nefericit cu îmbolnăvirea poetului, apărea epigrama care a dezlănțuit o adevărată campanie împotriva lui Macedonski și i-a hotărât destinul în epocă. În 1890 încă, în articolul Chestiuni ortografice, literare și politice, el formula, în același spirit deformator, observații asupra versificației eminesciene. Doar târziu, în 1904, discipolul său, Mircea Demetriade, în Iconoclaștii, îi va recunoaște lui Eminescu talentul, explicând evoluția lui „nefericită” prin influența Junimii. Între cei împotriva cărora L. a dus campanii polemice este și V. Alecsandri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287826_a_289155]
-
vorbitorii să poată decide dacă o anumită expresie a fost sau nu folosită în mod adecvat, atunci nu există nici limbaj. Un cunoscut comentator al operei lui Wittgenstein aprecia, pe bună dreptate, că însăși ideea unui limbaj privat semnalează influența deformatoare pe care o are asupra modului nostru de a gândi presupunerea că funcția esențială a oricărui limbaj ar fi aceea de a numi și de a descrie.39 Acceptăm în mod tacit sau afirmăm adesea că propozițiile prin care exprimăm
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
dar și în Momente, nu se va identifica niciodată cu această imagine. Biciuită de critica lucidă a lui Caragiale, ea se ridică precum o barieră împotriva operei scriitorului. Pentru reprezentanții acestei clase sociale, literatura nu trebuie să fie o oglindă deformatoare a societății, ci trebuie să prezinte doar aspectele pozitive ale vieții. De aceea, literatura lui Caragiale se opune optimismului și idealismului micii burghezii. Comediile intrate în repertoriul Teatrului Național nu au avut un succes răsunător. Cea mai populară dintre ele
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
vorbitorii să poată decide dacă o anumită expresie a fost sau nu folosită în mod adecvat, atunci nu există nici limbaj. Un cunoscut comentator al operei lui Wittgenstein aprecia, pe bună dreptate, că însăși ideea unui limbaj privat semnalează influența deformatoare pe care o are asupra modului nostru de a gândi presupunerea că funcția esențială a oricărui limbaj ar fi aceea de a numi și de a descrie.39 Acceptăm în mod tacit sau afirmăm adesea că propozițiile prin care exprimăm
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Un model strivitor, pentru că tânăra hipersensibilă putea să pună În el totul: și ambițiile, și iluziile și deșertăciunea nebunească a propriilor proiecții mentale. Personalitatea mamei se topește, cu Încetul, În interstițiile unei indiferențe progresive, devenind, În cele din urmă, oglinda deformatoare, anti-modelul care trebuie distrus. Nimic n-o deprimă atât de tare ca pretenția celor apropiați de a vedea În ea o re-Întrupare a mamei. Știe că nu i se poate opune acestui șantaj... ontologic și că, spre a evita contopirea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de a ține un jurnal. În orice caz, orgoliul autoportretizării conduce, În viziunea lui Jean Rousset, la trei variante ale uneia și aceleiași neputințe: de a-ți descrie tu Însuți personalitatea, fie și sub forma, oarecum accesibilă, a portretului. Oglindă deformatoare, autoportretul redă, În scară, trei versiuni incomplete ale unei aspirații sortite să rămână veșnic pur teoretică: Ceea ce văd alții, sau ce Își imaginează ei că văd În mine (de fapt, putem socoti atâtea imagini diferite câți privitori sunt); ceea ce sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
fiind supusă oprobiului public în multiple moduri. • Remodelarea limbajului presupune reducerea problemelor existenței umane la un număr redus de concepte, susținute de reprezentanții "științei sacre". Aceste concepte definesc nucleul așa numitei "limbi de lemn", care pervertește limba încărcînd-o cu conotații deformatoare. "Cuvintele ne spune François Thom nu mai servesc la semnificare; sînt doar instrumente de selectare [1993:50]. Noțiuni precum "capitalism" sau "mentalitate burgheză", de pildă, au fost atît de hulite de propaganda totalitaristă, încît simpla lor rostire trebuia să genereze
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
înțelege bine limbajul comun, vorbit sau scris, trebuie să recurgem la "modele" mai simple și mai construite cum ar fi limbajul științei, limbajul matematicii și al logicii matematice, limbajul telecomunicării de mesaje strict codificate" [1967:48-50]. Limbajul semiologic el însuși deformator, cum am văzut se află la intersecția celor două tipuri de act mincinos, natural și artificial, întrucît îl descrie pe primul (structurile sale de suprafață, formele aparente, sensibile) cu ajutorul celui de-al doilea (modele logico-formale, mai mult sau mai puțin
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
În permanență realismului-socialist. Toate eșecurile prozei sunt puse, o bună bucată de vreme, pe seama naturalismului: lipsa poziției de clasă, a spiritului de partid, a nivelului ideologic, schematismul, formalismul etc. În căutarea „armelor” de care avea nevoie poporul, citite cu ochelarii deformatori ai singurului curent literar-ideologic posibil, cărțile din vreme Încep să aibă cea mai nesigură soartă. Între formulele echivoce de la Începutul sau sfârșitul analizei, cartea intra În posesia interpretului, totdeauna bun prestidigitator de epitete infamante, arareori mulțumit de realitatea și militarismul
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cauza clasei muncitoare”. După acest articol, În următoarele două numere, revista Contemporanul propune „o discuție asupra problemelor poeziei noastre actuale” În serialul lui N. Tertulian. Acesta Începe prin a ataca Flacăra pentru lipsă de vigilență atunci când a favorizat publicarea opiniilor deformatoare privind noua poezie ale lui George Dan, revine la confuziile Vieții românești și sfârșește prin a „desființa” poezia lui G. Dan, punând În seama acesteia tot ce pusese acela pe seama tinerei poezii (formalism, șablon, lipsă de cultură, de originalitate, etc.
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și s-a materializat în mai multe lucrări, majoritatea scrise și publicate în limba rusă. A publicat studii și despre dramaturgia lui V. Alecsandri, C. Negruzzi, A. Russo, o monografie, în colaborare, despre A. Donici, care suferă însă de interpretări deformatoare. Cercetând arhivele, B. a descoperit documente referitoare la N. Milescu, D. Cantemir, Vartolomei Măzăreanul, B. P. Hasdeu. A îngrijit ediții din operele lui V. Alecsandri, C. Negruzzi și C. Stamati-Ciurea. SCRIERI: Din traista cu vorbe, Chișinău, 1961; Pușkin i moldavski
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285784_a_287113]
-
definiție dintr-un șir considerabil de teoretizări ale termenului, pentru a sublinia de la început modernitatea parodiei caragialiene. Motivația actului parodic, înțeles ca proces conștient, ca tehnică prin care se declanșează efectul comic, rezidă la Caragiale nu doar în instinctul ludic deformator, ci și în demersul critic și corector, de reconsiderare și reierarhizare a valorilor. Satiricul sau parodistul are "rol de oculist", cum nota Al. O. Teodoreanu, pentru că "el ne prezintă o lentilă măritoare cu ajutorul căreia să putem urmări ceea ce a văzut
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
participă cu entuziasm la procesul colectivizării, iar aceia care într-o primă fază se arată sceptici cu privire la noua orânduire sunt aduși pe calea cea bună de activiștii de partid care funcționează pentru colectivitate ca niște repere morale. Conflictul schematic și deformator, prezentarea maniheistă a unor situații fac ca orice text confecționat în felul acesta să devină previzibil, mai ales atunci când semnificația unor episoade este ostentativ semnalată de narator. Cum unele scene se regăsesc în mai multe romane, impresia de artificialitate a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287637_a_288966]