596 matches
-
emoții superioare, și de reflecții arborescente a Ideii (Basmul cu Soarele și Luna, 1988; Folclor din satele de pe Burdea, 1994; Cultul grâului și al pâinii la români, 1997; Reporter în stepa tranziției sau zece prilejuri de deontologie, 2003; Semioză și deictica semnului în credințele românești, 2006; Studii și articole de etnologie, 2007; Homo Moralis. Mari paradigme etice și etosul românesc, 2008; Spiritul pendulator. Eseurile de la Stuttgart, I, 2010; Solemnitatea ignoranței. Eseurile de la Stuttgart, II, 2012; Iordan Datcu sau a trăi printre
PROZA LUI IULIAN CHIVU SAU VIAŢA CA SUPRAVIEŢUIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1448732634.html [Corola-blog/BlogPost/383004_a_384333]
-
disonante (teoria disonanței cognitive) și cum își construiește reprezentarea cauzală a fiecărui eveniment pe care-l evocă în discursul său (teoria atribuirii). De adăugat că subiectul enunțării poate fi detectat în discurs prin presupozițiile ce le creează, cât și prin deictice, modalizatori (modalitățile discursului) și formele aspectuale. Semnificația actului de comunicare se poate realiza în mod eficient și corect doar dacă la semnificația enunțului se adaugă semnificațiile actului enunțării care specifică maniera în care trebuie înțeles ceea ce s-a spus, intențiile
Ștefan Vlăduțescu: Elementele Human Communication System. Studiu asupra Comunicării by http://revistaderecenzii.ro/stefan-vladutescu-elementele-human-communication-system-studiu-asupra-comunicarii/ [Corola-blog/BlogPost/339559_a_340888]
-
toată lumea știe că o mașină funcționează pe bază de benzină, de motorină sau de gaz), dar și lingvistice și retorice (de exemplu, cunoașterea normelor literare și de argumentație dintr-o limbă) sau legate de situația de comunicare (este vorba despre deicticele care privesc interlocutorii, momentul și spațiul enunțării). Am definit ansamblul acestor cunoștințe drept „cunoașterea Împărtășită”, expresie pe care am preluat-o de la Galisson. Alte implicite, ca tropii, dimpotrivă, provin din transgresarea anumitor norme conversaționale. Această transgresare poate avea rațiuni lingvistice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
o replică acidă, dacă nu și o sudalmă, pentru plagiat, din partea Poetului. Auzi, măi, Fratele meu, fără obscenități din astea improvizate, calomnioase și ridicole! intervine prompt Dănuț. La urma-urmei, asertiv vorbind, ce mama-dracu', versurile deochiate sunt o treabă finuță, apanajul deictic al meu, al meu și numai al meu! Păi, nu m-am putut reține! chicotește Fratele. Pe viitor, am să te rog s-o faci! Mi-ajunge un tâmpit la masă! Dar, să revenim la lucruri serioase. Fără insanități, concis
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
acest sens, de altminteri. P. Ekman și W. Friesen menționează opt tipuri de ilustratori efectuați prin intermediul membrelor superioare: * bastoane sunt acele mișcări pe care le efectuam pentru a accentua unele cuvinte; * ideografe sunt mișcări prin care arătăm "orientarea" gândirii; * mișcări deictice mișcările la care apelăm pentru a sublinia cele afirmate; * mișcări spațiale se referă, după cum o arată și numele, la descrierea relațiilor spațiale; * mișcări ritmice efectuate pentru a ilustra tempo-ul discursului, ori al pe cel al altor acțiuni; * kinetografe mișcări
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
Studiu introductiv / 9 Cuvânt înainte / 39 Capitolul 1. Situația de enunțare / 41 1.1. Stilistica și teoriile enunțării / 41 1.2. Enunțarea / 46 1.3. Situația de enunțare / 49 1.4. Contextul producerii și scena de enunțare / 51 1.5.Deicticele / 55 1.6. Deicticele de persoană / 59 1.7. On / 62 1.8. Dativul etic / 67 1.9. Persoanele și "politețea" / 70 1.10. Deicticele spațiale / 73 1.11. Tipuri de deictice spațiale / 77 1.12. Probleme de narator / 79
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
înainte / 39 Capitolul 1. Situația de enunțare / 41 1.1. Stilistica și teoriile enunțării / 41 1.2. Enunțarea / 46 1.3. Situația de enunțare / 49 1.4. Contextul producerii și scena de enunțare / 51 1.5.Deicticele / 55 1.6. Deicticele de persoană / 59 1.7. On / 62 1.8. Dativul etic / 67 1.9. Persoanele și "politețea" / 70 1.10. Deicticele spațiale / 73 1.11. Tipuri de deictice spațiale / 77 1.12. Probleme de narator / 79 1.13. Focalizarea și
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Situația de enunțare / 49 1.4. Contextul producerii și scena de enunțare / 51 1.5.Deicticele / 55 1.6. Deicticele de persoană / 59 1.7. On / 62 1.8. Dativul etic / 67 1.9. Persoanele și "politețea" / 70 1.10. Deicticele spațiale / 73 1.11. Tipuri de deictice spațiale / 77 1.12. Probleme de narator / 79 1.13. Focalizarea și punctul de vedere / 84 1.14. Deicticele temporale / 86 1.15. Clasificarea deicticelor temporale / 88 1.16. Temporalitatea narativă / 89 1
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
producerii și scena de enunțare / 51 1.5.Deicticele / 55 1.6. Deicticele de persoană / 59 1.7. On / 62 1.8. Dativul etic / 67 1.9. Persoanele și "politețea" / 70 1.10. Deicticele spațiale / 73 1.11. Tipuri de deictice spațiale / 77 1.12. Probleme de narator / 79 1.13. Focalizarea și punctul de vedere / 84 1.14. Deicticele temporale / 86 1.15. Clasificarea deicticelor temporale / 88 1.16. Temporalitatea narativă / 89 1.17. Povestire și situație de enunțare / 93
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
62 1.8. Dativul etic / 67 1.9. Persoanele și "politețea" / 70 1.10. Deicticele spațiale / 73 1.11. Tipuri de deictice spațiale / 77 1.12. Probleme de narator / 79 1.13. Focalizarea și punctul de vedere / 84 1.14. Deicticele temporale / 86 1.15. Clasificarea deicticelor temporale / 88 1.16. Temporalitatea narativă / 89 1.17. Povestire și situație de enunțare / 93 Lecturi recomandate / 96 Exerciții / 97 Capitolul 2. Planurile enunțării: "discursul" și "povestirea" / 103 2.1. Aspectul / 104 2.2
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
1.9. Persoanele și "politețea" / 70 1.10. Deicticele spațiale / 73 1.11. Tipuri de deictice spațiale / 77 1.12. Probleme de narator / 79 1.13. Focalizarea și punctul de vedere / 84 1.14. Deicticele temporale / 86 1.15. Clasificarea deicticelor temporale / 88 1.16. Temporalitatea narativă / 89 1.17. Povestire și situație de enunțare / 93 Lecturi recomandate / 96 Exerciții / 97 Capitolul 2. Planurile enunțării: "discursul" și "povestirea" / 103 2.1. Aspectul / 104 2.2. Perfectul compus și perfectul simplu / 106
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
relația dialectică dintre text și context, căci fiecare act de limbaj afectează contextul. Pivotul relației dintre enunț și context este enunțarea a cărei abordare poate fi lărgită sau limitată. În sens restrâns, strict lingvistic, este vorba despre "cercetarea procedeelor lingvistice (deictice, modalizatori, termeni evaluatori etc) prin care locutorul își imprimă marca în enunț, se înscrie în mesaj (implicit sau explicit) și se situează în raport cu el (problema distanței enunțiative). Este o tentativă de reperare și de descriere a unităților de orice natură
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ale producerii / receptării mesajului: natura canalului, contextul socio-istoric, constrângerile universului discursului etc."6 Din perspectiva analizei discursului (înțeles ca rezultat al unui act de comunicare determinat din punct de vedere socio-economic), au fost studiate diferite tipuri de fenomene enunțiative, îndeosebi deicticele personale și spațio-temporale (Guespin, 1976), discursul raportat, polifonia, ghilimelele (Authier, 1981), în așa măsură încât au devenit unele dintre caracteristicile francofone ale analizei discursului. Mai precis, problematica legată de enunțare s-a organizat pe nouă nivele ce interacționează constant: * nivelul
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de situația de enunțare. Bar-Hillel a ajuns la concluzia că nu ne putem lipsi în actul comunicării de aceste elemente și a atras atenția logicienilor asupra imparțialității investigării lor. Astăzi, aceste elemente sunt numite, cel mai adesea, elemente cu referință deictică sau deictice. Înțelegerea modului de funcționare a deicticelor este înlesnită de distincția dintre enunțul tip (o abstracție des folosită în gramatică, ca de pildă, "celebrul" exemplu de abecedar "Ana are mere") și enunțul ocurență, care presupune înscrierea enunțului-tip în
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de enunțare. Bar-Hillel a ajuns la concluzia că nu ne putem lipsi în actul comunicării de aceste elemente și a atras atenția logicienilor asupra imparțialității investigării lor. Astăzi, aceste elemente sunt numite, cel mai adesea, elemente cu referință deictică sau deictice. Înțelegerea modului de funcționare a deicticelor este înlesnită de distincția dintre enunțul tip (o abstracție des folosită în gramatică, ca de pildă, "celebrul" exemplu de abecedar "Ana are mere") și enunțul ocurență, care presupune înscrierea enunțului-tip în numeroase enunțări
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
concluzia că nu ne putem lipsi în actul comunicării de aceste elemente și a atras atenția logicienilor asupra imparțialității investigării lor. Astăzi, aceste elemente sunt numite, cel mai adesea, elemente cu referință deictică sau deictice. Înțelegerea modului de funcționare a deicticelor este înlesnită de distincția dintre enunțul tip (o abstracție des folosită în gramatică, ca de pildă, "celebrul" exemplu de abecedar "Ana are mere") și enunțul ocurență, care presupune înscrierea enunțului-tip în numeroase enunțări diferite, ce antrenează variații ale sensului
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
tip (o abstracție des folosită în gramatică, ca de pildă, "celebrul" exemplu de abecedar "Ana are mere") și enunțul ocurență, care presupune înscrierea enunțului-tip în numeroase enunțări diferite, ce antrenează variații ale sensului. Prezentarea modului specific de funcționare al deicticelor de persoană relevă diferențe semnificative între eu și tu, identificabili prin raportarea la enunțare, și el, identificabil prin raportarea la cotext. Opoziția propusă de Benveniste (eu tu, persoane vs el, non-persoană) este infirmată de funcționarea diferită a deicticelor de persoană
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
funcționare al deicticelor de persoană relevă diferențe semnificative între eu și tu, identificabili prin raportarea la enunțare, și el, identificabil prin raportarea la cotext. Opoziția propusă de Benveniste (eu tu, persoane vs el, non-persoană) este infirmată de funcționarea diferită a deicticelor de persoană în textele literare unde "orice se poate constitui în enunțător: Timpul, Soarele, Destinul, un cuvânt..." Limba franceză posedă, spre deosebire de limba română, un pronume de o extremă plasticitate semantică, capabil, datorită etimologiei sale, să șteargă frontierele între persoane: on
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
forme este dictată de apartenența la o aceeași condiție socială. Textele literare exploatează cu abilitate alternanța tu / pronume "de politețe" pentru a marca o schimbare de atitudine, de pildă de la un respect aparent la violență, în teatrul lui Racine. Reperarea deicticelor spațiale a căror clasă eterogenă implică îndeosebi cele două grupe: cea a demonstrativelor și cea a adverbelor se face fie în funcție de poziția corpului enunțătorului, fie prin raportarea la un alt element din cotext. D. Maingueneau observă tendința povestirii clasice de
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
fie în funcție de poziția corpului enunțătorului, fie prin raportarea la un alt element din cotext. D. Maingueneau observă tendința povestirii clasice de a oferi o rețea cât mai transparentă de referințe spațiale, spre deosebire de monologul interior din romanul modern, unde referentul unui deictic poate rămâne opac și poate trimite la "reprezentări ale conștiinței". Atunci când Eul se multiplică (Cette fois, La Dernière bande, Berceuse, Impromptu d'Ohio) sau se dizolvă treptat în monologurile personajelor beckettiene, deicticele capătă o opacitate maximă ce poate fi accentuată
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
monologul interior din romanul modern, unde referentul unui deictic poate rămâne opac și poate trimite la "reprezentări ale conștiinței". Atunci când Eul se multiplică (Cette fois, La Dernière bande, Berceuse, Impromptu d'Ohio) sau se dizolvă treptat în monologurile personajelor beckettiene, deicticele capătă o opacitate maximă ce poate fi accentuată și de lipsa punctuației: Când te-ai adăpostit de ploaie tot iarna atunci tot ploaia de data asta la Muzeul Portretelor la adăpost de frig de ploaie de pe stradă pândit momentul când
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
îi permit autorului să constate slăbirea opoziției -ci / là, în favoarea adverbului -là, ce capătă valori mai abstracte, începând chiar cu secolul al XVIII-lea, când se folosește pentru a marca excluderea celuilalt sau, dimpotrivă, admirația față de celălalt. Sunt sesizate fenomene deictice mai puțin evidente ca, de pildă, opoziția dintre aller (a merge) și venir (a veni), preferat în cazul în care "agentul procesului se îndreaptă spre locul unde se află enunțătorul". În textul narativ, localizări aparent obiective pot ascunde un reperaj
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
opțiuni estetice ce amintesc de pictura epocii. Dacă Eugène Green descifra în minunata sa carte consacrată barocului, modalitățile prin care pictura religioasă barocă sugera, printr-un detaliu al imaginii, o anumită frază din evanghelii 11, D. Maingueneau reușește prin analiza deicticelor să demonstreze raportul existent între tipul de descriere practicat de Edmond și Jules de Goncourt și impresionismul pictural al epocii, dovadă a deschiderii către alte domenii artistice pe care o permite acest tip de lectură. Deși precizează, la începutul cărții
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
comică a lui Pierre Corneille, unde decorul este unul din elementele care permit crearea iluziei teatrale, ce urmărește tocmai neidentificarea corectă a locului enunțării. Acest lucru este și mai evident în cazul faimosului "no man's land" din teatrul "absurdului". Deicticele temporale se raportează la momentul enunțării, la prezentul lingvistic. În această clasă nu sunt incluse doar elementele cu funcție de "complemente circumstanțiale", ci și mărcile de "timp" înscrise în morfologia verbală a indicativului: "Doar paradigmele indicativului pot avea o valoare deictică
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Deicticele temporale se raportează la momentul enunțării, la prezentul lingvistic. În această clasă nu sunt incluse doar elementele cu funcție de "complemente circumstanțiale", ci și mărcile de "timp" înscrise în morfologia verbală a indicativului: "Doar paradigmele indicativului pot avea o valoare deictică". Deicticele temporale sunt dominante în tehnica monologului interior. În cazul narațiunii literare, este necesară stabilirea relației între locul și momentul enunțării. Observația ne amintește de cronotopul bahtinian, dar și de faptul că teatrul clasic a elaborat o adevărată "rețetă" de
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]