595 matches
-
să folosească pronumele el când vorbesc despre un superior ierarhic sau despre o persoană pe care o consideră demnă de mare respect. Și mai mulți se simt ofensați de o desemnare prin ăla + determinant, la fel de mult ca de o indicare deictică, evident nepoliticoasă ("Cine e ăsta?"). Cazul deictic e foarte clar: anularea sau obiectualizarea individului prin persoana a III-a și demonstrativ e în multe limbi percepută ca grav nepoliticoasă, chiar agresivă. Cazul anaforic e mai complicat: cît timp cel desemnat
Ăla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15844_a_17169]
-
un superior ierarhic sau despre o persoană pe care o consideră demnă de mare respect. Și mai mulți se simt ofensați de o desemnare prin ăla + determinant, la fel de mult ca de o indicare deictică, evident nepoliticoasă ("Cine e ăsta?"). Cazul deictic e foarte clar: anularea sau obiectualizarea individului prin persoana a III-a și demonstrativ e în multe limbi percepută ca grav nepoliticoasă, chiar agresivă. Cazul anaforic e mai complicat: cît timp cel desemnat nu are acces la formulă, ea poate
Ăla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15844_a_17169]
-
puține cu textele folclorice). Un exemplu pentru acest tip de oralitate mi se pare cel oferit de celebra pagină care deschide (după dedicații) Gramatica lui Heliade Rădulescu; începutul Prefeței conține o cantitate neobișnuită de mărci ale oralității transpuse în scris (deictice, interjecții, exclamații, intonație afectivă sugerată de abuzul semnelor de punctuație și de repetiția literelor, sintaxă foarte simplă, juxtapunere de enunțuri scurte etc.): "Ei! Dar ce fel de carte e asta?!!! uite-te minune!!! aci lipsesc o grămadă de slove! ăștia
Prestigiul oralității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15713_a_17038]
-
restul (nu doar trimiterea intertextuală la Umberto Saba) îl leagă pe autor de modernitate: ș...ț Am obosit/ să tot cînt mestecenii,/ să repet eterna rimă/simțire-iubire.// Poezia-i văpaie/ardoare, daimon.// Ca lovituri de ciocane pneumatice/simt în mine/deictice pavesiene/sinestezii, sunete, porniri/scrîșnind metalic/ metafore hazardate//trenuri în goană/deraind în noapte ș...ț (“Unei prietene”). Asemenea lui Catalfamo, mulți alți poeți italieni actuali oferă multe surprize, indiciu sigur al inepuizabilelor posibilități ale artei cuvîntului.
Contra curentului? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3930_a_5255]
-
emoții superioare, și de reflecții arborescente a Ideii (Basmul cu Soarele și Luna, 1988; Folclor din satele de pe Burdea, 1994; Cultul grâului și al pâinii la români, 1997; Reporter în stepa tranziției sau zece prilejuri de deontologie, 2003; Semioză și deictica semnului în credințele românești, 2006; Studii și articole de etnologie, 2007; Homo Moralis. Mari paradigme etice și etosul românesc, 2008; Spiritul pendulator. Eseurile de la Stuttgart, I, 2010; Solemnitatea ignoranței. Eseurile de la Stuttgart, II, 2012; Iordan Datcu sau a trăi printre
PROZA LUI IULIAN CHIVU SAU VIAŢA CA SUPRAVIEŢUIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383004_a_384333]
-
disonante (teoria disonanței cognitive) și cum își construiește reprezentarea cauzală a fiecărui eveniment pe care-l evocă în discursul său (teoria atribuirii). De adăugat că subiectul enunțării poate fi detectat în discurs prin presupozițiile ce le creează, cât și prin deictice, modalizatori (modalitățile discursului) și formele aspectuale. Semnificația actului de comunicare se poate realiza în mod eficient și corect doar dacă la semnificația enunțului se adaugă semnificațiile actului enunțării care specifică maniera în care trebuie înțeles ceea ce s-a spus, intențiile
Ștefan Vlăduțescu: Elementele Human Communication System. Studiu asupra Comunicării () [Corola-blog/BlogPost/339559_a_340888]
-
TRIADĂ. D decor [ground]. Entitatea sau seria de entități pe care se ridică și intră în prim-plan o altă entitate sau serie de entități (o FIGURĂ). ¶Beaugrande 1980; Chatman 1978. Vezi și PLAN SECUND, PRIM-PLAN. defamiliarizare. Vezi INSOLITARE. deictic [deictic]. Orice termen sau expresie care se referă într-un enunț la contextul producerii (DESTINATOR, DESTINATAR, timp, loc) acelui enunț: "aici", "acum", "ieri", "eu", "tu" etc. sînt deictice și, într-o aserțiune ca "ea l-a văzut ieri", adverbul contribuie
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
D decor [ground]. Entitatea sau seria de entități pe care se ridică și intră în prim-plan o altă entitate sau serie de entități (o FIGURĂ). ¶Beaugrande 1980; Chatman 1978. Vezi și PLAN SECUND, PRIM-PLAN. defamiliarizare. Vezi INSOLITARE. deictic [deictic]. Orice termen sau expresie care se referă într-un enunț la contextul producerii (DESTINATOR, DESTINATAR, timp, loc) acelui enunț: "aici", "acum", "ieri", "eu", "tu" etc. sînt deictice și, într-o aserțiune ca "ea l-a văzut ieri", adverbul contribuie la
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
1980; Chatman 1978. Vezi și PLAN SECUND, PRIM-PLAN. defamiliarizare. Vezi INSOLITARE. deictic [deictic]. Orice termen sau expresie care se referă într-un enunț la contextul producerii (DESTINATOR, DESTINATAR, timp, loc) acelui enunț: "aici", "acum", "ieri", "eu", "tu" etc. sînt deictice și, într-o aserțiune ca "ea l-a văzut ieri", adverbul contribuie la localizarea a ceea ce se spune despre destinator (în raport cu prezentul său, ceea ce se relatează s-a întîmplat în ziua precedentă). ¶Käte Hamburger a observat că, într-o ficțiune
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
o aserțiune ca "ea l-a văzut ieri", adverbul contribuie la localizarea a ceea ce se spune despre destinator (în raport cu prezentul său, ceea ce se relatează s-a întîmplat în ziua precedentă). ¶Käte Hamburger a observat că, într-o ficțiune narativă, circumstanțialele deictice (temporale) care, în aserțiunile despre realitate, se raportează la prezent sînt adesea legate de timpuri trecute: iată "Maria a aflat că Ion este în oraș. Se confrunta acum cu o decizie crucială", sau " S-a înfuriat. Ieri, acceptase totul, dar
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
personajelor; ele nu semnifică timpul real și nici nu etichetează situațiile și evenimentele narate ca aparținînd unui timp anterior. ¶Benveniste 1971 [2000a]; Hamburger 1973; Palmer 1981. Vezi și DEIXIS, PRETERIT EPIC, AMBREIOR, TIMP. deixis [deixis]. Fenomenul general de apariție a DEICTICII; setul de referințe la situația (interlocutori, timp, loc) unui enunț. ¶Benveniste 1971 [2000a]; Palmer 1981. descoperire [discovery]. Vezi RECUNOAȘTERE. ¶Aristotle 1968 [1965]. descriere [description]. Reprezentarea obiectelor, ființelor, situațiilor sau întîmplărilor (neintenționale, nevoliționale) în existența lor spațială mai degrabă decît temporală
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
ca fiind o reprezentare fără vorbitor (fără narator) a subiectivității sau a sinelui. Există un număr de trăsături gramaticale sau indici care s-ar putea să caracterizeze un pasaj anumit ca discurs-indirect liber (corespondența timpurilor, conversia pronumelor personale și posesive, DEICTICA referitoare la cadrul spațio-temporal al personajului etc.). Aceste trăsături gramaticale nu apar totuși în fiecare exemplu de discurs-indirect liber (și nu garantează în ele înseși faptul că acesta se diferențiază fără echivoc de DISCURSUL NARATIVIZAT). Cu alte cuvinte, discursul-indirect liber
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
atemporal al personajelor) și nu semnifică un timp real și nici nu se atașează la situații și evenimente descrise ca fiind trecute. Pentru Hamburger, acest statut special al preteritului epic este pus în evidență de combinații între el și circumstanțialele DEICTICE (temporale) care ar fi inacceptabile în aserțiuni despre realitate: iată, de exemplu: " El a văzut-o, și acum se simțea rău", în care o formă adverbială desemnînd un prezent se combină cu un preterit. Unii cercetători ai narațiunii (Bronzwaer, Chatman
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
simțea rău", în care o formă adverbială desemnînd un prezent se combină cu un preterit. Unii cercetători ai narațiunii (Bronzwaer, Chatman) argumentează în sensul că pretenția lui Hamburger este excesivă și, mai exact, că co-apariția formelor preterice și a circumstanțialelor deictice (temporale) nu definește ficționalitatea. Alții argumentează totuși nu foarte diferit de Hamburger că, în ficțiune, preteritul constituie un prezent cu distanță estetică și exprimă, înainte de toate, statutul ficțional al universului reprezentat (Ingarden, Sartre, Barthes). ¶Banfield 1982; Barthes 1968 [1972]; Bronzwaer
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
și DURATĂ, VITEZĂ, TIMP GRAMATICAL. timp gramatical [tense]. 1. O formă care trimite la o distincție temporală. Psihologii, lingviștii și teoreticienii literari (Bühler, Benveniste, Weinrich) argumentează frecvent că timpurile se pot grupa în două mari categorii: timpurile legate de sistemul DEICTIC "Eu aici acum", de situația ENUNȚULUI (de ex., perfectul prezent din limba engleză, care leagă o întîmplare trecută de timpul prezent), și de timpurile nelegate de el (de ex., preteritul el a mîncat care se referă la o întîmplare trecută
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
în filologie, asistent universitar la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" Iași. Domeniile principale de interes sunt: comunicare subiectivitate/intersubiectivitate/contextualizare, lingvistică, didactica abordării comunicării la nivel preprimar și primar. Dintre lucrările publicate amintim: Microsistemul deicticelor în limba română vorbită neliterară actuală (2003), Teste de limba și literatura română pentru gimnaziu (coautor, 2005), Elemente de didactică a limbii și literaturii române pentru ciclul primar (2006). Referenți științifici: Conf. univ. dr. Dorina Sălăvăstru Conf. univ. dr. Liliana
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
Romanica Hispanica" Editorial Grados, 1962 Ezechil, Liliana, Prelegeri de didactică generală, Editura Paralela 45, 2003 Fisher, B. Aubrey, Interpersonal communication: pragmatics of human relationships, New York, Random House, 1987 Golu, Mihai, Bazele psihologiei generale, București, Editura Universitară, 2002 Hobjilă, Angelica, Microsistemul deicticelor în limba română vorbită neliterară actuală, Iași, Casa Editorială Demiurg, 2003 Koch, Peter; Oesterreicher, Wulf, Gesprochene Sprache in der Romania: Französisch, Italienisch, Spanisch, Tübingen, Max Niemeyer Verlag, 1990 Lohisse, Jean, La communication. De la transmission à la relation, Bruxelles, Éditions De
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
descrie ceea ce nu numește: de exemplu, o acțiune, o stare etc.: ,,vântul [+ gest: mișcarea crengilor]"), afective (exteriorizare a unor trăiri, stări de spirit de exemplu, îmbrățișarea mamei, a unei jucării, aruncarea unui obiect etc.), respectiv indicative (cel mai frecvent asociate deicticelor verbale: ,,aici [+ gest de indicare cu degetul]", ,,băiatul acela [+ gest de indicare cu degetul]" etc.). În ceea ce privește limbajul desen (ca formă de manifestare a copilului, ca mijloc de comunicare și de autocomunicare, de relaționare cu sine, cu ceilalți și cu lumea
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
Nova, 2005 Golu, Mihai, Bazele psihologiei generale, București, Editura Universitară, 2002 Hansen, Kirsten; Kaufmann, Roxane K.; Burke Walsh, Kate, Crearea claselor orientate după necesitățile copilului, Iași, Cermi, 1999 Cândroveanu, Hristu, Literatura pentru copii, București, Editura Albatros, 1988 Hobjilă, Angelica, Microsistemul deicticelor în limba română vorbită neliterară actuală, Iași, Casa Editorială Demiurg, 2003 Huizinga, Johan, Homo ludens. Încercare de determinare a elementului ludic al culturii, Traducere din olandeză de H. R. Radian, Cuvânt înainte de Gabriel Liiceanu, București, Humanitas, 2003 Jurcău, Nicolae; Megieșan
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
la persoanele întîi și a treia / 132 4.2. Cîteva exemple de preferințe ale autorilor / 137 4.3. Ecranizarea narațiunilor la persoana întîi și la persoana a treia / 140 4.4. O nouă abordare a opoziției persoană / 143 4.5. Deicticele spațio-temporale în narațiunile la persoana întîi și la persoana a treia / 149 4.6. "Întruparea" naratorului și motivația actului narativ / 151 4.7. Cîteva consecințe pentru interpretare / 153 4.8. Alternarea referinței pronominale la persoana întîi și la persoana a
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
mereu totul, cînd te apucai să cauți ceva.). Și pregătirea narațiunii este importantă în romanul cu narațiune personală. După cum arată Stanzel în Teoria narațiunii de mai tîrziu, remodelată structuralist, astfel de incipituri narative sînt marcate de utilizarea etică (Harweg) a deicticelor și a pronumelor personale: modul reflector, în care un personaj reflector apare în locul naratorului care intermediază, organizează textul narativ în jurul conștiinței sau și mai bine: în jurul centrului deictic al reflectorului. De aceea modul lui de a cunoaște și punctul lui
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
structuralist, astfel de incipituri narative sînt marcate de utilizarea etică (Harweg) a deicticelor și a pronumelor personale: modul reflector, în care un personaj reflector apare în locul naratorului care intermediază, organizează textul narativ în jurul conștiinței sau și mai bine: în jurul centrului deictic al reflectorului. De aceea modul lui de a cunoaște și punctul lui de orientare sînt centrul reprezentării verbale; spre deosebire de un narator auctorial sau la persoana întîi, naratorul de aici nu trebuie să-i comunice unui naratar relații emice fundamentale (cine
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
inventate și despre o lume străină. Este marele merit al lui Stanzel de a fi revelat că în modul reflector, așadar atunci cînd lumea ficțională este reprezentată din perspectiva unuia sau a mai multor personaje, pronumele personale nu mai funcționează deictic: pentru că nu mai există un narator care să se refere la sine printr-un eu și pentru că prin dispariția unui nivel de comunicare extern (ceea ce Genette ar numi nivel extradiegetic) nu mai există nici naratar pentru un tu, în povestire
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
cvasiautobiografic, această corporalitate caracterizează atît eul care trăiește, cît și pe cel narator. Pe măsură ce descrierea eului narator este redusă, gradul de întrupare al eului narator descrește, la rîndul său. În locul acestuia, întruparea eului care trăiește devine din ce în ce mai pregnantă. 4.5. Deicticele spațio-temporale în narațiunile la persoana întîi și la persoana a treia Distincția făcută anterior între narațiunea la persoana întîi și narațiunea la persoana a treia acoperă și nivelurile de profunzime ale structurii narațiunii. Acest lucru poate fi demonstrat prin analiza
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
spațio-temporale în narațiunile la persoana întîi și la persoana a treia Distincția făcută anterior între narațiunea la persoana întîi și narațiunea la persoana a treia acoperă și nivelurile de profunzime ale structurii narațiunii. Acest lucru poate fi demonstrat prin analiza deicticelor spațio-temporale, adică a funcției acelor cuvinte, în primul rînd pronume și adverbe, care îl ajută pe cititor să se orienteze în spațiul și timpul lumii ficționale în narațiunea la persoana întîi și în narațiunea la persoana a treia. Acest lucru
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]