83 matches
-
inspirați de divinitate. Piesa Ghebrii are numele unei secte religioase din Iran și pledează pentru o largă toleranță față de culte. Poemele lui Voltaire sunt, la rândul lor, versificări clare și elegante ale acelorași idei. De la Pentru și Contra, expunere a deismului și până la Poemul, trecând prin Discursurile asupra omului, scriitorul dezbate problemele de filosofie și morală care-l preocupă. Din necesitatea de a polemiza cu detractorii săi, verva mișcătoare a lui Voltaire s-a manifestat și în versuri. În 1763 scrie
VOLTAIRE de CRISTIAN BODNĂRESCU în ediţia nr. 101 din 11 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Voltaire.html [Corola-blog/BlogPost/350669_a_351998]
-
este garantată, dar ce se întâmplă cu practicarea? Ce înseamnă "activități religioase normale”? Și, în ceea ce privește "dominarea străină”, dacă vine un preot străin, acest lucru este privit drept "dominare străină”. Iar religiile care sunt privite într-adevăr cu dispreț sunt budismul, catolicismul, deismul, islamul și creștinii protestanți. S-au făcut multe, dar mai sunt îngrozitor de multe de făcut- așa că vă încurajez să continuați tot așa. (DE) Vă mulțumesc pentru răspunsurile dvs. adecvate, dle Garrido. Cu toate acestea, aș dori să solicit informații chiar mai
Volumul de Lucrări ale Parlamentului European, Versiunea 7 [Corola-other/Administrative/92301_a_92796]
-
ideologii anticreștine izvorâte din sânul creștinătății. În Sfânta Scriptură în pasajul din Apocalipsa lui Ioan, capitolul 13, Biblia îl numește fiara din Apocalipsă ce poartă un număr care îl identifică cu oamenii răi din istoria umanității. Numărul ei fiind 666. Deismul iacobin și ateismul hebertist asociate cu Revoluția Franceză au săvârșit, începând cu anul 1793, așa numita „descreștinare”. Biblia și biserica au fost îndepărtate, cu dispreț și cu multă vărsare de sânge. Ca înlocuitor, unii au proclamat cultul rațiunii, care nu
Antihrist () [Corola-website/Science/314158_a_315487]
-
de pește care și asa sunt aproape epuizate din cauza pescuitului excesiv deși sunt încă vulnerabili puii pot supraviețui singuri chiar și în condiții extreme însă slavii au prădat pășunile și au furat mai multe cirezi continuă până în prezent sub forma deismului clasic și a deismului modern el este considerat ca fiind un avangardist în ceea ce privește literatura fantastică satira umorul grotesc și cântecele lascive eva a ținut pe parcursul vieții un jurnal unde făcea sporadic însemnări ferme izolate au fost atacate de grupuri înarmate
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
asa sunt aproape epuizate din cauza pescuitului excesiv deși sunt încă vulnerabili puii pot supraviețui singuri chiar și în condiții extreme însă slavii au prădat pășunile și au furat mai multe cirezi continuă până în prezent sub forma deismului clasic și a deismului modern el este considerat ca fiind un avangardist în ceea ce privește literatura fantastică satira umorul grotesc și cântecele lascive eva a ținut pe parcursul vieții un jurnal unde făcea sporadic însemnări ferme izolate au fost atacate de grupuri înarmate cu furci și cuțite
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
Au atacat în diverse feluri autoritatea de ordin religios și științific, dogmatismul, intoleranța, cenzura, precum și constrângerile economice și sociale. Considerau că statul este instrumentul adecvat și rațional al progresului. Raționalismul extrem și scepticismul epocii au condus în mod firesc la deism; aceleași calități au avut un rol important în determinarea reacției de mai târziu a romantismului. Reacționând la dogmatism, iluminismul a găsit un culoar favorabil într-o perioadă în care Biserica își pierduse autoritatea sa atotputernică de a impune ordinea socială
Iluminism () [Corola-website/Science/298728_a_300057]
-
aceeași fervoare și implicare precum în evul mediu și la începutul modernității. Conceptele filosofice din Franța mijlocului de secol al XVIII-lea au transformat perspectiva mecanicistă asupra universului într-o variantă revizuită radical a creștinătății, pe care au denumit-o deism. Inspirându-se din descrierea newtoniană a universului ca fiind un imens ceas construit și pus în mișcare de către Creator, deiștii au promovat ideea conform căreia totul - mișcarea fizică, fiziologia ființei umane, politica, societatea, economia - își are propriul set de principii
Iluminism () [Corola-website/Science/298728_a_300057]
-
au accentuat această obsesie. Ca urmare, Miller s-a apucat serios de studiul Scripturii, ceea ce l-a făcut să se apropie din nou de credința baptistă a părinților lui, prețuind tot mai mult Biblia și să luând poziție publică împotriva deismului. Miller descrie cum amintirea imaginii lui Iisus din Evanghelie l-a salvat din disperarea deistă și l-a întors la speranța creștină care se găsește în Cuvântul lui Dumnezeu. William Miller a început un studiu tot mai profund și mai
William Miller () [Corola-website/Science/304437_a_305766]
-
opinia publică. Scriind în 1776 despre romanii antici, Edward Gibbon spunea: „Diferitele moduri de venerare preponderente în lumea romană erau considerate de către popor ca fiind la fel de adevărate; de către filozof ca fiind la fel de false; și de către magistrat ca fiind la fel de utile.” Deismul a devenit proeminent în secolele 17 șî 18, în timpul iluminismului, în special în Regatul Unit, Franța, și Statele Unite, cu predilecție printre cei crescuți drept creștini, care au găsit că nu pot crede în doctrina Trinității, divinitatea lui Iisus, miracole sau
Critica religiei () [Corola-website/Science/326001_a_327330]
-
printre cei crescuți drept creștini, care au găsit că nu pot crede în doctrina Trinității, divinitatea lui Iisus, miracole sau inerența bibliei și a scripturilor, dar care credeau într-un zeu. Inițial nu s-au format congregații, însă în timp deismul a influențat puternic alte gurpări religioase, cum ar fi unitarianismul și universalismul, care s-au dezvoltat din acesta. Continuă până în prezent sub forma deismului clasic și a deismului modern. Interesul și controversele cu privire la critica religiei au crescut în secolul 21
Critica religiei () [Corola-website/Science/326001_a_327330]
-
scripturilor, dar care credeau într-un zeu. Inițial nu s-au format congregații, însă în timp deismul a influențat puternic alte gurpări religioase, cum ar fi unitarianismul și universalismul, care s-au dezvoltat din acesta. Continuă până în prezent sub forma deismului clasic și a deismului modern. Interesul și controversele cu privire la critica religiei au crescut în secolul 21 datorită răspândirii așa-numitului ateism nou. Una dintre criticile majore aduse multor religii este că acestea necesită credințe care sunt iraționale, neștiințifice sau nerezonabile
Critica religiei () [Corola-website/Science/326001_a_327330]
-
într-un zeu. Inițial nu s-au format congregații, însă în timp deismul a influențat puternic alte gurpări religioase, cum ar fi unitarianismul și universalismul, care s-au dezvoltat din acesta. Continuă până în prezent sub forma deismului clasic și a deismului modern. Interesul și controversele cu privire la critica religiei au crescut în secolul 21 datorită răspândirii așa-numitului ateism nou. Una dintre criticile majore aduse multor religii este că acestea necesită credințe care sunt iraționale, neștiințifice sau nerezonabile. Cu alte cuvinte, credințelor
Critica religiei () [Corola-website/Science/326001_a_327330]
-
trebuit fie să-i determine pe adepții altor credințe să aibă experiențe miraculoase sau viziuni prin care să continue să respingă „adevărata” credință, fie să permită altor agenți să creeze respectivele efecte. Problema nu apare în unele modele teologice. în deism se crede că există un Dumnezeu, dar se presupune că nu există miracole sau revelații divine, astfel de fenomene fiind considerate ca având explicații naturale. În unele forme de panteism (unde Dumnezeu este universul) sau în pandeism (unde dumnezeu a
Argumentul revelațiilor inconsistente () [Corola-website/Science/326021_a_327350]
-
într-un mod probabilist. Nu există consens științific cu privire la ideea că mecanica cuantică ar fi respins determinismul. În timp ce descrierea mecanicii cuantice este indeterministă, nu cunoaștem dacă acest indeterminism este ontic sau epistemic. Intrinsecă dezbaterii privind determinismul este chestiunea primei cauze. Deismul, o filozofie dezvoltată în secolul XVII, afirmă că Universul a fost determinist de la crearea sa, dar atribuie această creeare unui Dumnezeu metafizic sau unei prime cauze externă lanțului determinist. Dumnezeu poate că a început procesul, dar nu i-a influențat
Determinism () [Corola-website/Science/299827_a_301156]
-
întemnițat în 1717 pentru unsprezece luni la Bastilia. Fiind amenințat de o nouă arestare în Franța, a petrecut un timp (din 1726 până în 1729) în Anglia. Acolo, el a fost influențat de empirismul lui John Locke Empirismus și de nou-apărutul deism. În ale sale "Lettres philosophiques", a detaliat liberalismul englez (1731). Ca deist și francmason, Voltaire a practicat criticismul în fiecare formă a religiei instituționale, dar și în neînțelegerile politice. El s-a autonumit "Theist", un om cu credința în Dumnezeu
Voltaire () [Corola-website/Science/296879_a_298208]
-
că rezultă clar din restul poemului că orice critică a fost concentrat mai mult față de acțiunile religiei organizate. De fapt, la fel ca multe alte personaje-cheie în timpul Iluminismului european, Voltaire se consideră un deist, iar el a contribuit la răspândirea deismul lui din Anglia în Franța, în timpul vieții sale. El nu credea că credința absolută, bazată pe orice text religios particular sau singular sau tradiție a revelației, era nevoie să creadă în Dumnezeu. El a scris: "Este perfect evident pentru mintea
Voltaire () [Corola-website/Science/296879_a_298208]
-
urmare a întâlnirii sale cu Rousseau, Diderot se apucă de scris. La început traducător, se întâlnește, de asemenea, cu Condillac. Pe măsură ce își hrănește spiritul, gândirea sa se îndreaptă spre ateism. Deja, odată cu "Cugetări filosofice", în 1746, tinde spre noțiunea de deism și de religie naturală. Această primă lucrare este condamnată. Atunci când scrie "Scrisoare despre orbi", ultima etapă către ateism este străbătută. Astfel, Diderot mărturisește fără rețineri un materialism ateu care îl va conduce direct la închisoarea Vincennes în 1749. Cele cîteva
Denis Diderot () [Corola-website/Science/298727_a_300056]
-
Locke, potrivit căreia rațiunea nu face decât să combine și să separe "ideile simple" furnizate de simțuri, l-au determinat pe Engels să-l considere, alături de Bacon, drept întemeietor al metodei metafizice în filosofia modernă. A fost unul din întemeietorii deismului. Datorită contradicțiilor sale, filosofia lui Locke a slujit drept punct de plecare atât materialismului secolului al XVIII-lea cât și idealismului subiectiv a lui Berkeley. Prin lucrarea sa "Câteva păreri asupra educației" (1693), care a înrâurit puternic dezvoltarea pedagogiei în
John Locke () [Corola-website/Science/298807_a_300136]
-
unii socinianisti precum Biddle, și poate indica faptul că acesta a adoptat o poziție ariană spre sfârșitul vieții. Lui Locke nu îi era clar la acea vreme conceptul de păcat originar, astfel că a fost acuzat de socinianism, arianism și deism. Dar nu a negat existența răului. Omul este capabil să provoace războaie nedrepte și să comită crime. Criminalii trebuie pedepsiți, chiar cu însăși pedeapsa capitală. Cu privire la Biblie, Locke era foarte conservator. A continuat să fie inspirat de către Scripturi. Miracolele erau
John Locke () [Corola-website/Science/298807_a_300136]
-
Allgemeine Naturgeschichte und Theorie des Himmels", 1755), în care expune ipoteza genezei universului dintr-o nebuloasă, ipoteză care a fost dezvoltată mai târziu, independent de Kant, de către Pierre de Laplace. În ceea ce privește concepția religioasă a lui Kant, câțiva critici au subliniat deismul, de exemplu Peter Byrne, care a scris despre relația precisă a lui Kant cu deismul. Alți critici au remarcat în concepția morală a lui Kant o trecere de la deism la teism, de exemplu Allen W. Wood și Merold Westphal. În ceea ce privește
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
nebuloasă, ipoteză care a fost dezvoltată mai târziu, independent de Kant, de către Pierre de Laplace. În ceea ce privește concepția religioasă a lui Kant, câțiva critici au subliniat deismul, de exemplu Peter Byrne, care a scris despre relația precisă a lui Kant cu deismul. Alți critici au remarcat în concepția morală a lui Kant o trecere de la deism la teism, de exemplu Allen W. Wood și Merold Westphal. În ceea ce privește cartea lui Kant intitulată "Religia în limitele rațiunii", a fost evidentiat că filosoful Kant reduce
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
Laplace. În ceea ce privește concepția religioasă a lui Kant, câțiva critici au subliniat deismul, de exemplu Peter Byrne, care a scris despre relația precisă a lui Kant cu deismul. Alți critici au remarcat în concepția morală a lui Kant o trecere de la deism la teism, de exemplu Allen W. Wood și Merold Westphal. În ceea ce privește cartea lui Kant intitulată "Religia în limitele rațiunii", a fost evidentiat că filosoful Kant reduce religiosul la rațional, religia la morală și pe aceasta la creștinism.. Kant se înscrie
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
Harriet (potrivit ritualului bisericii anglicane), pentru a-și legaliza prima căsătorie, oficiată în Scoția. Totuși, nici această inițiativă a lui nu duce la o împăcare reală cu soția sa. Singura operă mai importantă în această perioadă este dialogul filosofic "Împotriva deismului" ("A Refulation of Deism"), publicat, fără semnătură, pe la începutul anului 1814. În iunie, Harriet pleacă la Bath împreuă cu fetița, părăsindu-l de fapt pe Shelley. La Londra, acesta face cunoștință cu Mary Godwin, fiica filosofului, și a luptătoarei feministe
Percy Bysshe Shelley () [Corola-website/Science/307494_a_308823]
-
anglicane), pentru a-și legaliza prima căsătorie, oficiată în Scoția. Totuși, nici această inițiativă a lui nu duce la o împăcare reală cu soția sa. Singura operă mai importantă în această perioadă este dialogul filosofic "Împotriva deismului" ("A Refulation of Deism"), publicat, fără semnătură, pe la începutul anului 1814. În iunie, Harriet pleacă la Bath împreuă cu fetița, părăsindu-l de fapt pe Shelley. La Londra, acesta face cunoștință cu Mary Godwin, fiica filosofului, și a luptătoarei feministe Mary Wollstonecraft (autoarea unei
Percy Bysshe Shelley () [Corola-website/Science/307494_a_308823]
-
în special a lui Robespierre. Pâine a fost arestat în Paris și încarcerat în decembrie 1793; a fost eliberat în 1794. A devenit faimos în urmă publicării cărții sale „"The Age of Reason"” („"Epoca rațiunii"”) (1793-1794), în care a apărat deismul și a criticat unele doctrine creștine. În „"Agrarian Justice"” („"Justiție agrara"”) (1795) a introdus concepte similare cu cele ale socialismului. Pâine a rămas în Franța la începutul epocii napoleoniene, condamnând însă tendința lui Napoleon către dictatură și numindu-l „"cel
Thomas Paine () [Corola-website/Science/308310_a_309639]