35 matches
-
hieratice, le-a creat premiza și pretenția de a dirija societatea. Intelectualul laic s-a format dincolo de canoanele morale dar influențat de doctrinele ideologice, împlinindu-și ipostaza de optimist sau sceptic, de umanist sau fundamentalist, de marxist sau tradiționalist, de deist sau ateu. Îndârjit în cunoașterea sa era (este) pregătit să divulge oricând misterul fericirii omenirii. Consecvent în devoțiunea sa promite fidelitate în rezolvarea tuturor intereselor necesare lumii. Înflăcărat de călăuzirea spre progres a popoarelor, consideră dogma sa superioară Cultului, pe
UNDE SUNT IERARHII BISERICII ORTODOXE ROMÂNE?! (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_unde_sun_gheorghe_constantin_nistoroiu_1351762471.html [Corola-blog/BlogPost/369936_a_371265]
-
vedere filosofic există mai multe opinii privind evoluționismul, precum tipurile de evoluționism materialist - ateist, deist, panteist și teist. În timp ce evoluționismul ateist îl exclude absolut pe Dumnezeu din apariția vieții și a omului, considerând că viața a apărut în urma accidentului, cel deist consideră că Dumnezeu a creat Universul și mecanismele necesare apariției vieții, însă s-a retras, lăsând că aceste mecanisme să funcționeze independent, cel panteist, specific religiilor din Orient, consideră că natura și Dumnezeu sunt tot una, întrepătrându-se, iar cel teist
METAFIZICA (3) – „NAŞTEREA LUMII MATERIALE” 80X60 CM de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 by http://confluente.ro/Constantin_popa_metafizica_3_constantin_popa_1341899862.html [Corola-blog/BlogPost/341937_a_343266]
-
a creat Universul și mecanismele necesare apariției vieții, însă s-a retras, lăsând că aceste mecanisme să funcționeze independent, cel panteist, specific religiilor din Orient, consideră că natura și Dumnezeu sunt tot una, întrepătrându-se, iar cel teist, asemănător cu cel deist, consideră că Dumnezeu este în spatele Big Bangului și al evoluției, insă totodată dându-i vieții un scop. Design inteligent susține că viața a apărut și s-a dezvoltat sub îndrumarea lui Dumnezeu, nu prin procese indirecte, precum „selecția naturală”, având
METAFIZICA (3) – „NAŞTEREA LUMII MATERIALE” 80X60 CM de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 by http://confluente.ro/Constantin_popa_metafizica_3_constantin_popa_1341899862.html [Corola-blog/BlogPost/341937_a_343266]
-
considerăm că există și un motiv pentru creație. Însă, cum nu putem cunoaște pe Dumnezeu, trebuie să căutăm răspunsul din perspectiva noastră, deci nu cunoaștem ce a determinat pe Dumnezeu să creeze, putem cunoaște doar că viața are un scop. Deiștii spun ca Dumnezeu a creat mecanismele vieții si pe om, însa s-a retras din creație. Lucru pe care îl putem vedea atât în lumea biologică și fizică, cât și în istorie, însa chiar daca Dumnezeu nu intervine în lumea materială
METAFIZICA (6) – „SENSUL EXISTENŢEI” 60X80 CM de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 by http://confluente.ro/Constantin_popa_metafizica_6_constantin_popa_1344887533.html [Corola-blog/BlogPost/355007_a_356336]
-
XVIII-lea au transformat perspectiva mecanicistă asupra universului într-o variantă revizuită radical a creștinătății, pe care au denumit-o deism. Inspirându-se din descrierea newtoniană a universului ca fiind un imens ceas construit și pus în mișcare de către Creator, deiștii au promovat ideea conform căreia totul - mișcarea fizică, fiziologia ființei umane, politica, societatea, economia - își are propriul set de principii raționale stabilite de Dumnezeu, care ar putea fi înțelese de către ființele umane exclusiv prin intermediul rațiunii. Acest lucru însemna că lucrurile
Iluminism () [Corola-website/Science/298728_a_300057]
-
principii raționale stabilite de Dumnezeu, care ar putea fi înțelese de către ființele umane exclusiv prin intermediul rațiunii. Acest lucru însemna că lucrurile din lumea umană și din lumea fizică pot fi înțelese fără a aduce religia, misticismul sau divinitatea în ecuație. Deiștii nu erau atei; pur și simplu, afirmau că tot ceea ce se referea la universul fizic și la cel uman poate fi înțeles independent de aspectele sau explicațiile de ordin religios. Pentru un cadru istoric corect al secolului al XVIII-lea
Iluminism () [Corola-website/Science/298728_a_300057]
-
mai influenți oameni din localitate [Poultney, Vermont], care erau deiști; dar erau cetățeni buni, de o moralitate și ținută serioasă. Ei mi-au pus în mână lucrările lui Voltaire, David Hume, Thomas Paine, Ethan Allen, și alți scriitori deiști.“ Ca deist, Miler a respins asocierea cu creștinismul și a devenit un membru mason (= francmason / germ. Freimaurer) activ. În cartea lui Sylvester Bliss, „Memorii despre William Miler“ găsim scrise următoarele: „Aici [în Poultney, Vermont], Domnul Miller a devenit membru al frăției masonice
William Miller () [Corola-website/Science/304437_a_305766]
-
Montesquieu, Voltaire, dar și autori obscuri precum Sabatier de Castre. Ideile sale s-au răspândit mai mult prin corespondența sa și pamfletele sale politice. Dar a lăsat și anumite lucrări interesante, precum "Socotințele mele asupra meșteșugului ocârmuirii" sau "Cercare împotriva deiștilor și materialiștilor". Intenția sa a fost să construiască o teorie politică începând cu antropologia creștină a condiției firii. Sistemul politic este justificat de un procedeu precum „republica aristo-democratică”. Al doilea eseu, al cărui titlu este în mod evident inspirat de la
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
vot. În 2006, conform datelor "Tribunalului Superior Electoral", acest număr s-a ridicat până la 28.037.256 de locuitori cu drept de vot. În 2006, 70,31% din locuitorii statului erau catolici, 17,04% — protestanți, 7,28% — agnostici, atei sau deiști, 2,10% — spiritiști, 0,39% — budiști, 0,21% — umbandiști iar 0,11% — iudaiști. Același recensământ a aratat că populația statului este compusă din albi — 67,9%, "pardos" (mixaj între albi, afro-brazilieni și amerindieni) — 24,7%, negri — 5,8%, asiatici — 1
São Paulo (stat) () [Corola-website/Science/314966_a_316295]
-
elementele superstițioase din credința creștină datează de la reformatorii intelectuali creștini ai Renașterii, precum Erasmus (care a compilat primul Nou Testament Grec modern) spre sfârșitul secolului al XV-lea până la mijlocul secolului al XVI-lea, urmate ulterior de religia naturală a deiștilor, care dezaprobau religiile revelate și ideea de intervenție a Creatorului în creație, în secolele XVII-XVIII. Dezbaterea cu privire la faptul dacă credința în miracole era o simplă superstiție sau era esențială pentru a accepta divinitatea lui Hristos a produs o criză în
Creștinism liberal () [Corola-website/Science/333306_a_334635]
-
publicată despre această evanghelie datează din 1717, când o scurtă referire la textul în limba spaniolă apare în "De religione Mohamedica" de Adriaan Reland; și apoi în 1718, într-o descriere mult mai detaliată a textului în limba italiană de către deistul irlandez John Toland. Ambele manuscrise, italian și spaniol, sunt menționate în 1734 de către George Sale în "Discursul preliminar" ("The Preliminary Discourse"), o prefață a Coranului. Traducerea lui Sale a textului Coranului a devenit versiunea standard a acestuia în limba engleză
Evanghelia lui Barnaba () [Corola-website/Science/331601_a_332930]
-
că un million de oameni au particapat la procesiune , care s-a întins prin Paris. Fiind fiul unui notar avut, Voltaire a mers la colegiul iezuit "Louis-le-Grand". Aici și-a descoperit spiritul critic. Unchiul său l-a introdus în cercul deiștilor. La rugămintea tatălui său, în 1711 a început Dreptul, pe care nu avea să-l termine, interesat fiind mai mult de discuțiile intelectualilor, scriitorilor și aristocraților, ce se desfășurau în palatele sau în cafenelele din Paris. Din pricina viziunilor sale critice
Voltaire () [Corola-website/Science/296879_a_298208]
-
nouă arestare în Franța, a petrecut un timp (din 1726 până în 1729) în Anglia. Acolo, el a fost influențat de empirismul lui John Locke Empirismus și de nou-apărutul deism. În ale sale "Lettres philosophiques", a detaliat liberalismul englez (1731). Ca deist și francmason, Voltaire a practicat criticismul în fiecare formă a religiei instituționale, dar și în neînțelegerile politice. El s-a autonumit "Theist", un om cu credința în Dumnezeu, dar care a renunțat la creștinism. Cand a fost emis un nou
Voltaire () [Corola-website/Science/296879_a_298208]
-
Dumnezeu există sau nu, desi alții susțin că rezultă clar din restul poemului că orice critică a fost concentrat mai mult față de acțiunile religiei organizate. De fapt, la fel ca multe alte personaje-cheie în timpul Iluminismului european, Voltaire se consideră un deist, iar el a contribuit la răspândirea deismul lui din Anglia în Franța, în timpul vieții sale. El nu credea că credința absolută, bazată pe orice text religios particular sau singular sau tradiție a revelației, era nevoie să creadă în Dumnezeu. El
Voltaire () [Corola-website/Science/296879_a_298208]
-
și îl venerează”. Marguerite de Bonneville a publicat eseul în 1810, după moartea lui Pâine, însă a eliminat anumite pasaje critice la adresa creștinismului, multe dintre ele fiind reintroduse în ediția din 1818. Deși Pâine nu s-a descris niciodată drept deist, a scris că: Scrierile lui Pâine i-au influențat puternic pe contemporani și, în special, pe revoluționarii americani. Cărțile sale au provocat un progres al deismului în America, dar pe un interval mai lung de timp i-a inspirat pe
Thomas Paine () [Corola-website/Science/308310_a_309639]
-
nu întotdeauna coerente cu ea însăși și care furniza ușor arme celor pe care îi combătea". (11, p. 161) Credința rațională în existența unui Dumnezeu nerevelat și care nu poate fi impus prin constrângerile Bibliei s-a numit deism. Primii deiști au fost unii umaniști ai Renașterii italiene, apoi au apărut mereu alte variante: cei care se prefac a crede într-o Ființă veșnică; cei ce admit pe Dumnezeu, dar spun că El nu ține seama de acțiunile bune sau rele
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
rele din punct de vedere moral; mai erau cei care admit pe Dumnezeu și Providența, dar nu și nemurirea sufletului în viața de apoi. Anthony Collins (1676-1729), elev și prieten al lui Locke, liber-cugetător și pătimaș oponent al oficialităților, definea deistul ca cel ce gândește liber, cu propriul său cap. Motivele situării pe astfel de poziții erau de genul că: "E greu să fii ateu și să negi brutal divinitatea; este incomparabil mai ușor să fii deist". (11, p. 266) Iar
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
oponent al oficialităților, definea deistul ca cel ce gândește liber, cu propriul său cap. Motivele situării pe astfel de poziții erau de genul că: "E greu să fii ateu și să negi brutal divinitatea; este incomparabil mai ușor să fii deist". (11, p. 266) Iar britanicii au devenit majoritar deiști în acele timpuri. Mai mult, ei au completat deismul cu "religia naturală", nerevelată, neartificială, lipsită de superstiții. Adăugând la ideea de "natură" pe cea de "civilizație" și evidențiind rolul muncii în
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
liber, cu propriul său cap. Motivele situării pe astfel de poziții erau de genul că: "E greu să fii ateu și să negi brutal divinitatea; este incomparabil mai ușor să fii deist". (11, p. 266) Iar britanicii au devenit majoritar deiști în acele timpuri. Mai mult, ei au completat deismul cu "religia naturală", nerevelată, neartificială, lipsită de superstiții. Adăugând la ideea de "natură" pe cea de "civilizație" și evidențiind rolul muncii în realizarea proprietății, Locke a sugerat renunțarea la dreptul divin
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
-l instrui pe fiul său, nu însă înainte de a-l avansa de la rangul de căminar la cel de comis. Îndepărtat din viața politică a Moldovei, T. intră în legătură cu cercurile diplomatice constantinopolitane, învață limba turcă, lucrează la scrierile filosofice Cercare împrotiva deiștilor și Zidire politicii întemeiată pe fire omului, traduce Les Ruines de Volney, sub titlul Sfărâmările sau Procetire asupra revoluțiilor împărățiilor, și o gramatică a limbii franceze de Charles Girault-Duvivier. După semnarea tratatului de la Adrianopol (1829) face demersuri pentru a candida
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290100_a_291429]
-
nouă arestare în Franța, a petrecut un timp (din 1726 până în 1729) în Anglia. Acolo, el a fost influențat de empirismul lui John Locke, "Empirismus," și de nou-apărutul deism. În ale sale "Lettres philosophiques", a detaliat liberalismul englez (1731). Ca deist, Voltaire a practicat criticismul în fiecare formă a religiei instituționale, dar și în neînțelegerile politice. El s-a autonumit Theist, un om cu credința în Dumnezeu, dar care a renunțat la creștinism. Când a fost emis un nou mandat de
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Dumnezeu” numește ansamblul universului vizibil și invizibil, cunoscut și necunoscut. Păstrarea numelui „Dumnezeu”, utilizarea lui în aceste scopuri nihiliste, plasează într-o perspectivă în care toate se echivalează pentru că nimic n-are valoare. Dumnezeul dintr-un loc nedeterminat - teist sau deist - care judecă, face viața imposibilă prin castrare, interdicție și lege, prezente pretutindeni; Dumnezeul de nicăieri, deci de peste tot - panteist - produce același tip de efect dar în virtutea altor așteptări: sub regimul său ontologic, în lipsa unor principii și legi în stare să
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
în față. Aceeași soluție: unul ca filosof în sfârșit edificat, scos din naivitate, celălalt ca amator de basme pentru adormit copiii. Filosofie contra religie... 50. Genealogia unei gândiri alternative. Montaigne generează așadar o materie de reflecție pentru credincioși, creștini, catolici, deiști, spiritualiști. Ascendență stabilită în mod clasic, pentru cale regală deschisă pentru Marele Secol așa cum apare el în istoriile literare, enciclopediile filosofice și istoriografia conservatoare a ideilor. Janseniști și iezuiți, cartezianism și fideism, apologetică și chietism, tragedie și comedie clasice: o
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
book of Joshua as seen in its territorial allotments”, PEQ 96/7(1964/5). Daniel, Constantin, Civilizația feniciană, Editura Sport-Turism, București, 1979. Deist, F.E., Witnesses to the Old Testament, The literature of the Old Testament, vol. 5, NG Kerkboekhandel, 1988. Deist, F.E., „Prior to the dawn of apocaliptic”, OTWSA, 25/6 (1982/1983). Derenbourg, J., „Manuel du lecteur d’un auteur inconnu”, în Journal Asiatique, seria a șasea, tome XVI (1870). Diez Macho, A., „A new list of so-called «Ben Naftali
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
mai potrivit să se spună că autorul celor trei Critici a fost unul din filosofii luminării. Prin idei și orientări fundamentale ale gândirii sale, Kant se delimitează clar de iluștrii contemporani care au făcut faima filosofiei luminilor. El nu este deist, așa cum este Voltaire, nu întemeiază moralitatea pe sensibilitate așa cum face Hume, nu crede că omul este bun de la natură, așa cum socotește Rousseau. Într-o eră intelectuală marcată de deism, Critica rațiunii pure va argumenta, cu o rigoare și cu o
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]