8 matches
-
Mai bine ar pune pet-urile la locul lor, zău că nu au aspect benefic în decor, chiar pe șoseaua publică de-ai fi. Oile pot să-și facă necesitățile că nu sunt industriale ca cele ale omului. De-ar dejecta omul un pet de plastic mâncat mai zic, nu prea cresc între copaci closete cu apă curentă și nici nu sunt necesare. Dar un muc de țigară??? Pfui, spurcăciunea! Referință Bibliografică: Doi frați / Emil Wagner : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
DOI FRAȚI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 by http://confluente.ro/emil_wagner_1470729560.html [Corola-blog/BlogPost/365227_a_366556]
-
3. Sulfură de sodiu, Na2S·9H2O, de calitate tehnică. C.2. Metodologie Într-un recipient de polietilenă cu o capacitate de 50 de litri se colectează soluțiile reziduale al căror conținut de mercur este prea ridicat pentru a putea fi dejectate. La un volum acumulat de aproximativ 40 de litri, se adaugă, în ordine și în timpul barbotării soluției, un volum de soluție de hidroxid de sodiu (C.1.1.) suficient pentru neutralizare, urmat de încă 400 ml. Se adaugă 100 g
jrc611as1980 by Guvernul României () [Corola-website/Law/85749_a_86536]
-
20 ml de 1-butanol. În mod normal, acest lucru este suficient pentru îndepărtarea aproape în întregime a impurității violete ce contribuie la reactivul martor. Dacă impuritatea violetă continuă să apară în faza 1-butanol după cinci extracții, doza de colorant se dejectează. După extracția finală, se filtrează faza apoasă printr-un tampon de vată într-o fiolă gradată de 50 ml și se aduce la volum cu HCl 1 M. Această soluție-mamă de reactiv este de culoare galben-roșietică. Notă Anumite doze de
jrc611as1980 by Guvernul României () [Corola-website/Law/85749_a_86536]
-
și va avea și de-acum înainte, nu încape nici o îndoială, agresiunea atacurilor josnice generate de ura înfrânților săi, ori a celor care suferă împreună cu ei. În trecutul regim, revistele Luceafărul și Săptămâna erau, cum se știe, canalele prin care dejectau, asupra sa, revărsările de ură. Azi, într-o normală continuitate, același oficiu îl fac publicațiile național-comuniste prea bine știute. Ca număr, ele s-au înmulțit. Polemic este Mircea Iorgulescu atât în critica literaturii la zi, cât și în explorările sale
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
ar trebui să fim mai buni unii cu alții, și cu asta m-am scos. Nu fac exhibiția numai pentru ceilalți, ci și pentru mine însumi. Eu, care sunt un arivist, un impostor, o lichea, un vierme care înghite și dejectează, mă autoadmir pentru faptul că, plătind prețul biletului la filmul lui Gibson, prizez iubirea de oameni și sacrificiul. La urma urmei, sunt un om de treabă, neînțeles de lumea rea din jur. Cred că așa se explică și succesul comercial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
fereastră. Imaginea orașului era acum prăfoasă și îndepărtată. Șoseaua se curba larg spre stânga, așa că puteam deja vedea blocurile de pe partea noastră înspre Lizeanu și Obor. Foarte departe se zărea Foișorul de Foc, iar în spatele lui termocentrala cu paraboloidele coșurilor dejectând un fum încremenit. Plopii păreau drepți și ogivali, dar cei mai apropiați își trădau ereditatea încărcată: crengile pline de frunze tremurătoare, țâșnite în sus, nu erau drepte, ci șerpuite ca niște cozi despletite de curând. Îmi lipeam fruntea de geam
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
prin cine știe ce gunoi, care avea gust de spălătură de vase recuperată dintr-un WC nespălat, amestecată cu oțet muced și rânced, m-a trecut căcarea aia năprasnică. Oricum nu mai conta, nu mai simțeam nici mirosul lui, nici al produselor dejectate de mine. Conversam ca doi oameni liberi și împuțiți, el, că așa a vrut soarta lui, eu, că așa a vrut liftul astă nenorocit. El, fără slujbă de nu știu câți ani, eu, cu slujbă, peste nu știu cât timp. Sau poate niciodată după
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
scumpa de ea, spectacolul nu se încheiase. — Vezi, dumneata, domnule Vancea, fragilul Tavi, bolnavul. Vicleanul, întortocheatul Tavi... Câinele nu mișcă, retras într-o superioara somnolență. Aerul însuși încremenise, înghețat, nu mai aveai timp, parcă, nici să te gândești la câte dejecta, dintr-odată, placida Venera, brusc explodată. Da, da, ipocritul Tavi, fiorosul Tavi! A tot rătăcit, s-a ascuns într-o fundătură. Încerca să râdă, batjocoritor, scutura doar sunete scurte, o tuse lătrată și ea. „Da, da, înțeleg“, încerca profesorul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]