349 matches
-
internaționale ar fi fost floare la ureche pe lângă laudele încasate în această eventualitate. Ca să nu mai spun că, pus pe concordie cum e, prezidentul ar fi putut ajunge în zece minute la Moscova și în șapte la Paris, gata să dejuneze cu marii săi prieteni, Chirac și Putin. Iar dacă în apropiata campanie electorală ar descinde la Pătârlagele, Cucuieți ori chiar la Oltenița din avionul franțuzesc cu cioc, vă dați seama ce efect ar avea asupra populației! Nu optzeci și șase
Concorde la Cotrocensk by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13334_a_14659]
-
săi un soi de chintesență a oportunismului. Disprețul său nu cunoaște margini: "M. D. Ralea este un slujnicar impenitent. S-a pus, contra galoane și bani, în slujba Elenei Lupescu și a Anei Pauker (cu idealuri atît de contradictorii). Azi, dejunează și cinează la Liuba Chișinevschi, cînd nu e dat afară, dar pe Ralea îl dai afară pe ușă și intră pe fereastră. Ralea s-a situat în afara națiunii mîndre și prudente, expunîndu-se disprețului public, compromițînd cu acest prilej și noțiunea
Extraordinarul Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11628_a_12953]
-
păcat că e robul plăcerii secrete de a fi dumnezeul scriitorimii. Nu se știe dacă până la urmă nu-și va sacrifica vocația pentru această ieftină satisfacție. Vom pierde în cazul ăsta un cârmuitor cu gust, un stil elegant în guvernare. Dejunez cu el la Corso. După-masă, îmi tulbură siesta pianista de la Vrancea; o aud năvălind la Marica, stridentă, impulsivă, din nou cu invitație la Atheneu - cântă joi concertul de Mendelssohn. Să asculți o nepoată de căruțaș într-un nobil sol minor
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
revistă obscură... Degeaba îi spuneam că e ca și cum s-ar fi scris despre el în Le Monde: lui îi plăceau textele lungi... Într-o primăvară friguroasă, cînd eram la Paris cu Ion Vartic, ne-am întîlnit cu Albert și am dejunat într-un restaurant luxos și gol de lîngă L'Etoile. Apoi ne-a dus, cu mașina lui argintie, joasă, marcă japoneză, la el acasă. Am urcat în apartamentul lui din Boulevard Bineau, a desferecat multele încuietori și-am intrat înăuntru
In memoriam Al. Voinea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/12321_a_13646]
-
comandînd altceva, pește, și cerîndu-mi mie să i-l dezosez... M-am descurcat minunat, și acum, cînd descriu scena, îmi zîmbesc mulțumită: nu mai mîncasem niciodată un pește de forma unei frunze dolofane de ficus, dar, cu cîteva zile înainte, dejunînd pe rue Verneuil, cu Tacou și cu familia Balotă, proprietarul restaurantului dezosase la masă, în fața noastră, un asemenea pește; o demonstrație elegantă, cu gesturi sigure... Am imitat-o pentru Albert, iar el, flămînd, a putut în sfîrșit să mănînce. Îl
In memoriam Al. Voinea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/12321_a_13646]
-
Regimentul 32 infanterie Mircea, care a luptat la Mărășești, zice-se, în izmene, și a fost decorat cu această distincție. O dată pe an, Regele îi invita la Palat, la Sinaia, pe decorați”, precizează generalul Tomescu. La rându-i, domnia sa a dejunat cu șefii de stat ai României postdecembriste, ba chiar și cu Regele Mihai. „Întâi, ne-a invitat președintele Ion Iliescu la Cotroceni. Am fost 18 ofițeri, unii decorați cu Steaua României, Coroana României, eu eram singurul cu Mihai Viteazul. Mai
Agenda2003-25-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281159_a_282488]
-
pe langă Societatea Națiunilor și în strâns contact cu Nicolae Titulescu. Relațiile sale culturale în Occident desfid orice comparație cu vreun alt scriitor român. "Am văzut pe Elenă Văcărescu, Leger, Paul Bastide (cu care prânzesc deseară), Lucien Fabre (cu care dejunez azi), Jules Raăs (cu care am dejunat ieri. Voi mai vedea probabil pe Rene Benjamin, Benjamin Cremieux, poate pe Henri Massis și Paul Valery. Luni dejunez cu Frederic Lefevre, directorul des Nouvelles Litteraires" - 8 februarie 1936. Este momentul de aur
Ion Pillat în corespondentă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18168_a_19493]
-
contact cu Nicolae Titulescu. Relațiile sale culturale în Occident desfid orice comparație cu vreun alt scriitor român. "Am văzut pe Elenă Văcărescu, Leger, Paul Bastide (cu care prânzesc deseară), Lucien Fabre (cu care dejunez azi), Jules Raăs (cu care am dejunat ieri. Voi mai vedea probabil pe Rene Benjamin, Benjamin Cremieux, poate pe Henri Massis și Paul Valery. Luni dejunez cu Frederic Lefevre, directorul des Nouvelles Litteraires" - 8 februarie 1936. Este momentul de aur al Societății Națiunilor, unde obține răsunătoare succese
Ion Pillat în corespondentă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18168_a_19493]
-
pe Elenă Văcărescu, Leger, Paul Bastide (cu care prânzesc deseară), Lucien Fabre (cu care dejunez azi), Jules Raăs (cu care am dejunat ieri. Voi mai vedea probabil pe Rene Benjamin, Benjamin Cremieux, poate pe Henri Massis și Paul Valery. Luni dejunez cu Frederic Lefevre, directorul des Nouvelles Litteraires" - 8 februarie 1936. Este momentul de aur al Societății Națiunilor, unde obține răsunătoare succese cu referate despre opium și mai ales cu propunerea făcută Comisiei internaționale de cooperare internațională, privind înființarea unui program
Ion Pillat în corespondentă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18168_a_19493]
-
fină și bine crescută. Cât pe aci să fac o gafă și să mă înființez la dejun la ora 1, cum e normal în Europa peste tot, însă la vreme mi se spune de un prieten, că polonezii obișnuiesc să dejuneze abia la ora 4 după amiaza. La masă mi se servește tradiționalul borș roșu de sfeclă, servit în cești fine. De altfel sfeclele mă urmăresc la toate mesele, dejun și seară. Se consumă sub toate formele: găluște, supe, pureuri, garnituri
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
debutat la ea, ca și Enescu, a cărui carieră mama mea a făurit-o. Copil fiind, eram uluit să-i aud pe Gounod ori pe Delibes cîntînd și acompaniindu-se la pian. Anatole France și Jules Lemaître veneau deseori să dejuneze la noi ca și Pierre Loti de cîte ori trecea prin Paris. Îl văd pe Renan venind să dea autografe pe cărțile sale, pe Leconte de Lisle cu craniul lui (un copil ca mine își închipuia cu greu că un
O carte somptuoasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8422_a_9747]
-
impresii și informații despre viața literară de la sfârșitul anului 1920. * Iași, 17 noiembrie 1920 Dragă Ioane, Când am primit amabila ta scrisoare eram la dejun. În ce mă privește nu pot spune că nu-ți răspund imediat, pentru că de-atunci dejunez - Je suis un tonneau / Qu’une main balance / Très mal à propos. (Silence... Silence!). [I]eșit complet din timp, mai bine de-o lună de zile am rătăcit prin spațiu, socoteala mi-au făcut-o alții, contribuind serios la epuizarea
O epistolă necunoscută a lui Păstorel Teodoreanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2412_a_3737]
-
dar e încă singurul lucru consolator din ultimul timp". Un mod probabil de defensivă morală, dar și un stimul lăuntric sui-generis îl reprezintă orgoliul pe care Sebastian nu se poate împiedica a și-l da în vileag. într-un rînd dejunează cu N. Carandino la "Capșa", invitat de criticul dramatic pentru o convorbire "de afaceri". I se propune să fie redactor la o gazetă pregătită de Carandino împreună cu Zaharia Stancu. Reacția e scorțoasă: "I-am spus că nu fac gazetărie. Dar
Sebastian ca personaj (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9308_a_10633]
-
fi abrogat abia în 1912) stipulează pedepse care merg până la detenția pe viață. În atare circumstanțe, devine explicabilă perplexitatea junilor gazetari atunci când, în locul judecătorului de instrucție care promisese solemn că va fi „negreșit” la ora și în locul stabilite pentru a dejuna împreună, în salon își face apariția un „tip exotic, de o înfățișare foarte hotărâtă și energică (...), îmbrăcat într-un chip neobișnuit în orașele europene - haine de dimie groasă, tivite cu șiret de lână, dar croite tot nemțește, însă cam nepotrivite
I.L. Caragiale: de la literatură la istorie și retur by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/3760_a_5085]
-
lacrimi ce probabil le reținea cu greu și cearcăne adânci care aminteau de noaptea nedormită. Totuși, pe fața ei se citea împăcarea. - Am făcut un pachet cu o mică gustare. Om îmbuca ceva pedrum, că acum e prea devreme să dejunăm, o auzi Șerban zicând cu o voce pe care nu o prea cunoștea. Vorbele astea simple îl bucurară, se apropie de ea și o cuprinse într-o scurtă îmbrățișare. Trupurile tresăriră parcă mirate că li se poate întâmpla așa ceva și
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362658_a_363987]
-
înalt. Eu și Ovidiu ne-am așezat față în față pe lateralele mesei, iar mătușa în capul mesei, cum îi plăcea să stea de obicei. Mătușa era sclava detaliilor și a pedanteriei când venea vorba de aranjat masa. Fie că dejuna singură sau cu zece persoane, aceasta arăta în orice moment al anului ca masa festivă de Crăciun. Nici acum nu era diferit, fața de masă din bumbac avea culoarea untului și garnitură de culoarea fisticului, șervețelele erau identice, vesela era
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 6 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371673_a_373002]
-
cu inedită, de care îmi propusesem deja să profit din plin. Și astfel, în vinerea următoare plecam împreună la Urluiu, veseli, de parcă mergeam la Ibiza. - Pe la ce oră ajungem? întrebasem, în timp ce mâncam niște saleuri, luate în drum, căci la prânz dejunasem la restaurant cu niște clienți, comandasem o saramură de pește, dar mă enervasem îngrozitor, așa încât, mai mult am răsfirat peștele pe farfurie, decât să-l mănânc. - Diseară pe la ora opt, depinde de trafic, oricum nu este la capătul lumii, răspunsese
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 5 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371671_a_373000]
-
certitudinea prostului ucide orice Încercare de a găsi alternative.) Fă pâinea bună, căci vei mânca din ea. După cum ne vor fi faptele, așa ne va fi și bunăstarea existenței sau considerația pe care cei din jur ne-o vor acorda.) Dejunează tu cu el Înainte de a cina el cu tine. (Este de preferat, desigur, să ai inițiativa cunoașterii slăbiciunilor și calităților adversarului tău, decât s-o facă el mai Întâi, pe seama ta.) Nu e stăpân pe acțiunile sale acela care nu
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
despărțisem nu făcuse previzibilă realitatea de acum; bucuria lui de părinte era abia stăpânită, îl îmbrățișai din nou, îl felicitai, ne sărutarăm, iar el, sugrumat de emoție, își șterse cu podul palmei lacrimile ce-i răsăriră în ochi. - Mergem să dejunăm împreună, îi spusei, sunteți invitatul meu. El rămase din nou stânjenit, și peste trei sferturi de oră închinarăm paharele pentru viitorul Anei și al întregii familii. Eram în restaurantul din centrul orașului, cu draperii galbene, străvezii, lungi, voaluri unduitoare peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de silă speriată, ce mi se ivește la rare intervale, contrar firii mele setoase de claustrare. Simțeam nevoia unei cheltuiri de vorbe nu numai pentru alungarea singurătății și trecerea timpului (am uitat să spun că în ziua aceea urma să dejunez la ei), ci și pentru plăcerea ciudată - o scrânteală probabil - de a observa oamenii atât cât rămân descoperiți fără voie dar mai ales ceea ce reușeau totuși să ascundă în mecanismul încâlcit al cuvintelor care înșelător dau totdeauna impresia comunicării sincere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
avea altă atitudine când rămânea singură cu ea. Nu! Asculta micile noutăți pe care i le spunea de Rim, de Lică. . . Primea îngrijirile ei cu docilitate. Atît!. Când Drăgănescu venise într-o zi la moșie, Lenora, pe motive de cochetărie, dejunase la ea în odaie. Cafeaua o luaseră toți în buduarul ei și vizita se petrecuse ca oricare alta. Nu era nimeni care să turbure cu vreo imprudență complotul tacit cu care ai casei o înconjurau. Ascultând pe Lina, care povestea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
se codea: - Acum, devreme, după dejun, până când e singură și liberă. Când începe programul, nu se mai poate sta liniștit ele vorbă. Și Nory ceru telefonul și anunță vizita lor pentru ora trei. - Xu te las, că pe urmă fugi! Dejunăm la un restaurant împreună. După dejun, la 2, era încă prea devreme. Nory vroi să treacă pe la o vitrină, unde spunea că a văzut niște pantofi verzi cu croiala dintr-una. De-aproape, nu fu mulțumită. Mini o reținu alături
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
a pregătit micul dejun. Eusebiu le-a făcut cafeaua, în timp ce Alexandru și Teofana se aranjau de drum. — Să te faci frumoasă, o sfătuia Alexandru. — De ce? Era nedumerită Teofana nebănuind unde vor merge. — Ca să stălucești la brațul meu. — Alexandre! Alexandre! Au dejunat, au luat cu ei mâncare pentru drum cum le pregătise Zina, au coborât cu toții la autoturism. Când tinerii au urcat, după ce și-au luat rămas bun de la soții Stamate, Eusebiu i-a întrebat: — Când vă întoarceți ? — Luni pe la prânz. — Vezi
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
îndeobște numit peiorativ, de către cetățenii care preferau oricum să-l ocolească, Parcul Câinelui. Cu toată presiunea crescândă a situației extrem de grave, ce se profila amenințătoare, mai ales după evenimentele trepidantei nopți trecute, Iepurele își respecta imperturbabil tabieturile. Acum, acesta tocmai dejuna, mestecând fastidios niște rădăcini firoase de untul-pământului, care atârnau brambura, de la nivelul superior, ramificându-se nestingherite și obraznice, ca niște bărbi murdare de călugăr, până aproape de licăritul stins al lutului mustos și gras, ce căptușea din gros podeaua și pereții
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
avocatul, pregătindu-se de plecare. Mi-am lăsat nevasta să mănânce singură numai de dragul tău, Grigoriță, că nu te-am mai întîlnit de un veac. Sper că și tu ai să-mi faci plăcerea să vii într-o zi să dejunezi la noi, să te mai vază și Melania mea, că mereu vorbim de tine. Poftești când vrei tu, oricând, nici n-ai nevoie să anunți, ca acasă... Între Grigore și Dumescu se încinse o controversă asupra notei, fiecare revendicând pentru
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]