24 matches
-
un scaun deoarece nu e loc, iar Mișu oricum nu vrea să se așeze neam. Este nervos că durează prea mult - nu știm ce - și pe deasupra mai are și 45 de ani. O fi având și pe dedesupt, și pe delături, dar dracu știe? Fâțâitul lui este secondat de numărarea pașilor ... - ... 42 ... 43 ... 44 ... Mai am puțin și fac suta. Pe urmă o iau iar de la unu ... Așteptarea asta pentru tot felul de aprobări mă face să înebunesc și mor de
ULTIMUL CUVÂNT de LICĂ BARBU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 by http://confluente.ro/Ultimul_cuvant_lica_barbu_1375629862.html [Corola-blog/BlogPost/342141_a_343470]
-
creionează și colorează frumusețea părinților, a familiei de evrei dintr-o mahala a unui târg moldovenesc din perioada interbelică. Mahalaua evreiască este și ea bine sugerată, cu moralitatea ei, cu psihologia oamenilor, cu tipurile de evrei care mai călcau pe delături. Toate acestea au un parfum de epocă inefabil, care vine desigur din frumusețea sufletească a oamenilor... Frumoasă epocă, frumoase vremuri, pline de suflet, de moralitate, de credință îți vine să spui dacă nu ai ști cât de greu le-a
CRONICĂ LITERARĂ: „DEZILUZII” ŞI „VIAŢA CA O ILUZIE” – DOUĂ ROMANE DE BERTHOLD ABERMAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 by http://confluente.ro/stefan_dumitrescu_1457439007.html [Corola-blog/BlogPost/368469_a_369798]
-
prin ideile lui, personajul acesta are o frumusețe deosebită în literatura română, în galeria de personaje a literaturii române. Se va căsători cu Sofia, fața curată a unei familii de evrei din mahala, el care călcase de multe ori pe delături, cu care se va înțelege bine, căci Sofia este o fată muncitoare și cuminte, ca și mama lui, care va avea tot tipul grijă de casă. Alterică, băiat isteț, foarte priceput la afaceri și la a face bani din negustorie
CRONICĂ LITERARĂ: „DEZILUZII” ŞI „VIAŢA CA O ILUZIE” – DOUĂ ROMANE DE BERTHOLD ABERMAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 by http://confluente.ro/stefan_dumitrescu_1457439007.html [Corola-blog/BlogPost/368469_a_369798]
-
marginile lumii, dincolo de orizontul imaginației. • Duhul lui Dumnezeu este prezent pretutindeni. Cu excepția poate a minților celor prea plini de ei înșiși. Nu poți turna mai mult untdelemn sau mir într-un vas dacă vasul este deja plin fiindcă dă pe delături și e păcat de atâta risipă. Dar și acolo unde s-ar crede că nu există, Duhul Sfânt tot prezent este, dar nu este simțit, perceput, adorat. Este precum lumina ținută sub obroc. Trebuie să dai la o parte obloanele
DESPRE DUHUL SFÂNT de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 by http://confluente.ro/marin_mihalache_1496286477.html [Corola-blog/BlogPost/382899_a_384228]
-
un scaun deoarece nu e loc, iar Mișu oricum nu vrea să se așeze neam. Este nervos că durează prea mult - nu știm ce - și pe deasupra mai are și 45 de ani. O fi având și pe dedesupt, și pe delături, dar dracu știe? Fâțâitul lui este secondat de numărarea pașilor ... Citește mai mult MOTTO: ... Când eram elev mă strâmbam în spatele doamnei învățătoare. Acum, când o întâlnesc, îi sărut mâna. Ce scurtă-i viața!Vă aflați dragii mei, împreună cu imaginația mea
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/lic%C4%83_barbu/canal [Corola-blog/BlogPost/346598_a_347927]
-
un scaun deoarece nu e loc, iar Mișu oricum nu vrea să se așeze neam. Este nervos că durează prea mult - nu știm ce - și pe deasupra mai are și 45 de ani. O fi având și pe dedesupt, și pe delături, dar dracu știe? Fâțâitul lui este secondat de numărarea pașilor ...... VI. ȘAH - PAT, de Lică Barbu , publicat în Ediția nr. 947 din 04 august 2013. Din greșeală turistică a ajuns pe la Deva, prin Țara Moților, în loc s-ajungă unDEVA prin
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/lic%C4%83_barbu/canal [Corola-blog/BlogPost/346598_a_347927]
-
ocol și să se lase să intre în vechiul circuitul normal. PIANISTA: Lumina peisajului este respingătoare și voi chiar de nesuportat, peisajul. COMPOZITORUL (o sărută): Ne iubim, pentru că urâm tot ce e de recunoscut ca apariție... nimic nu rămâne pe delături... și o scârboasă cochetărie cu scârboșenia. CÂNTĂREAȚA (sare în sus și respiră greu. Țăranca se duce îngrijorată la ea): Lăsați-mă. Este respingător de minunat. Ziua e ca un tort de ziua de naștere pentru a suta aniversare. ȚĂRANUL BĂTRÂN
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
și scorogite ce i se puse supt bărbie, mergea în pas rar, dus din urmă de- o parte și de alta de o ceată de seimeni agiești - un fel de sergenți de uliță de astăzi - iar în urmă și pe delături lume peste lume de numai era loc să fie aruncat un ac. De când era Bacăul nu se mai întâmplase poznă ca aceasta. La fiecare răspântie alaiul se opria. Crainicul și telalul șoltuzului dădea cetire în gura mare la cele cuprinse
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
se sustrage nemotivat de la îndeplinirea unei obligații" < [a trage un] chiul sau [a trage] chiulul "idem" (calc după fr. tirer au cul) + suf. -i; dedulci "a mânca de dulce în zilele de post" < [a mânca] de dulce "idem" + suf. -i; delătura "a da la o parte" < [a da] de lături "idem" + suf. -a; deochia "a dăuna sănătății sau succesului, bunăstării cuiva printr-o privire răutăcioasă" < [a fi rău] de ochi "idem" (v. DLR) + suf. -a; drăcui "a ocărî, a înjura" < [du
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
corn, 77, 186 cosmetice, 117, 138 cotidian, 119 curent, 118, 135 cuvânt, 173, 191, 200 cver, 137, 186, 198 (a) da, 30, 86,142, 173, 200 danaidă, 186, 198 deca, 173, 204 decă, 186, 198 (a) dedulci, 143, 144 (a) delătura, 143 demachiant, 119 demiu, 140, 186 democrat, 124 (a) deochia, 143 diagonală, 138 doldora, 125, 199 (a) doua, 141 (a) drăcui, 143, 205 drojdie, 129, 201 dublă, 140, 173 dublu (dublă), 140, 173, 204 (a) dupăci, 143, 144 electrocasnice, 117
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
ai căsătorit, bună sau rea cum era nevasta, cu ea rămâneai să petreci Împreună și bune și rele. Ai jurat În fața altarului credință și fidelitate până la moarte, apoi jurământul trebuia respectat. Dacă nevasta era prinsă cumva că a călcat pe delături, se alegea cu o bătaie zdravănă și rămânea mai departe nevastă În casă. Căsătoria e pentru o viață, cearta e trecătoare. Așa se judeca atunci. Se mai putea Întâmpla ca unul dintre soți, În urma unui accident sau a unei boli
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
această toamnă, n-am fost parcă niciodată. Sînt obosit, așa cum știi că sînt eu și aproape că nu mai am curajul să privesc mai departe. M-am întors cu atîta stăruință la Eminescu încît alte preocupări le-am lăsat pe delături. Deocamdată, deși am scris peste 150 de pagini (de curs!) nu cutez să extrag nimic pentru publicare (chiar dacă Ovidiu Genaru m-a somat să dau ceva pentru ianuarie). Îl redescopăr pe Eminescu și mă sperii de micimea mea... Află că
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
a redus la jumătate din prețul arândei, așa au folosit-o ei, până în 1918. Din 1919 până în 1921 au împărțit-o oamenii între ei în părți egale făcând părtași și pe unguri și pe nemții din sat, nu i-au delăturat cum au făcut ei când au fost ungurii la putere. În 1922 a venit legea agrară și a împărțit-o la cei ce au fost pe front și la cei ce nu aveau 5 jugăre. Vreau să mai amintesc că
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
între mai bine și mai rău (cu „meseriașii, lucrătorii de fabrică, servitorii, spălătoresele, poeții”), prăbușită sub sărăcie și oboseală: „La cea dintâi aruncătură de ochi, mahalaua pare istovită, copleșită de povara ei urbană. Femeile, cu o duzină de copii pe delături, au totdeauna cel mai nou la sân.(...) Bărbații, parte de la țară, parte țigani orășeniți de două- trei generații, ei sunt toți meseriași sau slujbași inferiori, lucrători pe la cele câteva fabrici”. De fapt, lumea are aici și o altă înfățișare, la
Mahala și periferie by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2714_a_4039]
-
Marin Sorescu este perfect integrată în această arhitectură a civilizației lecturii. Poetul, dramaturgul, eseistul Marin Sorescu a avut parte de numeroase și diverse aprecieri. S-au scris articole cu zecile, studii, comunicări, mărturii, la fiecare nouă apariție, dar și pe delături și între apariții. Nu a cunoscut ocolire în apreciere. A aprecierii de circumstanță, adică. Scrisul lui nu îngăduie așezarea pe soclu. Contrastele, năzdrăvăniile, irespectuosul și înțelepciunea, mintea în necontenită fierbere de gânduri, căutările provocate de fanteziile realității, verva uimirii, descoperirea
Ficțiunea realității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14112_a_15437]
-
bătaia plăpândă a soarelui, căutând cu ochii pe Florin. Unu’ lângă altul, satul se așeza la horă. Care mai bătrâni, deoparte, scurmând mai mult iarba decât bătând-o, care mai tineri în para jocului chiuind, care mai de țâță pe delături învârtind. Rarița se desprinse din horă și își aruncă privirea la Varvara. Fata ei dragă, crescută numai ea știe cum, sălta în horă alături de ceilalți tineri din sat. În joc mai erau și flăcăi și fete din alte părți. Ei
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
dar le-am spus numele și m-au crezut. Cu cerceii am pornit iute la Zaliojev: uite-așa și așa, hai, frate, la Nastasia Filippovna. Am purces la drum. Ce-aveam atunci sub picioare, ce era în fața mea și pe delături nu mai știu și nu-mi mai aduc aminte. Am intrat de-a dreptul la ea în salon, a ieșit să stea de vorbă cu noi. Adică nu m-am destăinuit că eu aș fi eu. „Din partea lui Parfion, cică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
soacră-mea! - porunci Agache. După o vreme, în odaie intrară, cu o clară expresie de neliniște pe chip, două femei. Amândouă n-arătau rău. Mai ales nevasta vel-comisului, tinerică bine, se vedea cât colo că e făcută să calce pe delături. Dar nici maică-sa nu era de lepădat. Vel-comisul se opri în fața lor. — Uite ce e, dragele mele - începu el grav. Până a fost Sima-Vodă ați făcut ce-ați vrut. Acuma Sima-Vodă nu mai e. Dacă vă mai prind vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
zici, măi vere? Am dreptate au ba? Acuma eu nu știu cât ești tu de pornit împotriva ei, da’... cine știe? S-ar putea să se dea pe brazdă mai dihai ca una care îi socotită mironosiță, dar care mai calcă pe delături când îi vine la îndemnă. Că știi tu vorba ceea: Ochii văd, inima cere... ― Să știi că ești mai bun de gură ca toate neamurile ei. Numai că gândești oleacă mai acătării. Din câte îmi dau eu seama, parcă-parcă ai
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
merg cu vacile pe Calea Secii, îmi mutam sediul în pridvor, pe trepte sau sub mărul bătrân din curtea "palatului", care făcea "mere de sticlă", numite așa din pricină că aveau coaja foarte lucioasă. Sezonul jocurilor în praful din uliță ― bineînțeles, pe Delături ― începea puțin mai târziu, când zilele deveneau mai calde. Atunci, îmi diversificam activitatea. Ciopleam bețe de alun pe care le ornamentam cu desene geometrice, fugind în grădină după "foaia tăieturii" de câte ori lama briceagului scăpa din lemn în carnea degetelor. Luam
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cădeau peste sat. Singurele Jucării" pe care le-am primit au fost "steaua" și "vicleimul", cu sabia de lemn aferentă, migălite de tata, pentru a colinda de Crăciun. Cu toate acestea, n-am cunoscut umilința frustrărilor. În Lisa, copiii de pe Delături păzeau vacile pe Calea Secii, cei de pe ulița principală mergeau în Piscul Cornii, iar cei de peste vale se duceau pe Calea Râului cu vitele. În rest, nu ne separa nimic. Eram la fel de înapoiați. De aceea copilăria mea a fost fără
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
și miere de viespi. Mai mâneam și "glojdani", niște plante dulci-acrișoare, mai înalte de obicei decât iarba, mere pădurețe și cartofi furați din câmp, copți în cenușă fierbinte. De la "palat", mai făceam o sută de pași până în dreptul cimitirului de pe Delături. Acolo, după ce depășea ultima casă și o cruce veche, cu un Christ de tablă ruginită, "ulița" se transforma în "drum"; înecat de praf sau de noroaie care ajungeau până la butucul roții, când erau ploi multe. De o parte și de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
sat vecin. La o răspântie, Calea Brezii se îndrepta spre stânga. Din ea se desprindea, suind spre munte, Calea Secii, "calea regală" a copilăriei mele. De fapt, un dram banal, pietros, cum sunt drumurile de munte, folosit de lisenii de pe Delături pentru tot ceea ce trebuia adus la vale, dar pe care eu nu pot să-l privesc obiectiv nici azi. El ține, pentru mine, de preistorie sau de mitologie. Calea Secii suia, printre livezi, până la "Șanț". De-acolo, devenea drum forestier
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
care-l obligă să se culce devreme. 43. N-am mai visat nimic. Asta e tot. Tot? Cerul e blând azi. 44. Dimineață mohorâtă din septembrie 1937. Cerul e acoperit de o pâclă care seamănă cu fânul jilav. Copiii de pe Delături, care nu s-au dus cu vitele pe Calea Secii, au ieșit în uliță și se zgâiesc la mașina care așteaptă la poarta noastră. Șoferul claxonează. Trebuie să mă grăbesc. "Unchiul George", mătușa Terica și verișoara Norița așteaptă să vină
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]