43 matches
-
Moscovei de propria prosperitate, libertate și demnitate. Viena reprezintă o proiecție a Europei chiar prin imaginea celor două gări ale sale: cocheta Westbanhof leagă Austria de eleganta lume apuseană, pe când Südbanhof pare mai degrabă un avanpost al Estului, o stație delabrată, cu un aer vag amenințător, tocmai potrivită să primească dezastruoasele trenuri venind din partea cealaltă a Cortinei de Fier. Dincolo de acest Janus cu două chipuri, Tony Judt remarcă o discretă complicitate privind felul în care una din marile tragedii ale secolului
Postwar (2) by Mircea Mihăieș [Corola-website/Journalistic/10957_a_12282]
-
realizată de vrejurile de plante cu fructe și flori de floarea-soarelui. Toate aceste lucruri sunt admirate pentru simplitatea lor și pentru modul în care acestea se îmbină în așa fel încât clădirea pare a fi o mare frescă. Fascinante, chiar dacă delabrate, sunt curțile și scările interioare, bogate în vitralii pictate. Într-o casă Art Nouveau din strada Mai se află frumoasa librărie Cartea de nisip. În Piața Victoria se aliniază edificii cu decorații florale, realizate, cele mai multe, de arhitectul Laszlo Szekely, iar
Timișoara și Oradea: “Un alt stil Liberty” by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105815_a_107107]
-
vomezi de scârba. Treci nepăsător și doar din când în când câte ceva - ca o epifanie negativă - te izbește. Dar șocul durează câteva clipe, câteva minute, pentru că apoi să se risipească. Lozinci, imagini propagandistice, sunete, frânturi de conversație, figuri sinistre, clădiri delabrate, toate ar putea să te violenteze, să te violeze, daca n-ai fi învelit în crusta tot mai groasă a tuturor rănilor tale cicatrizate." (1955) Portrete de scriitori Atât în paginile de jurnal, cât și în comentariile ulterioare asupra lor
Un umanist îsi contemplă viata by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18150_a_19475]
-
al Franței actuale, după ore bune de drumeție, ajungi să primești o recompensă, o recompensă spirituală, un adevărat concert găzduit, spre exemplu, în biserica satului din vecinătate, în biserica din Chelles. Datând din secolul al XII-lea lăcașul este acum delabrat. Nici colectivitatea locală și nici statul nu au suficiente fonduri pentru a o întreține. Acustica devine convenabilă atunci când incinta ajunge să fie neîncăpătoare. Sunt peste trei sute de melomani sosiți de departe, mulți parizieni, mulți localnici. în fața altarului organizatorii au plasat
Sezon estival la Paris by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9479_a_10804]
-
Un început de două ori imprudent. Mai întâi pentru că ne sugerează cine ar putea fi răufăcătorii (unul sau mai mulți indivizi din Kansas) și apoi pentru că-l plasează pe Marlowe la antipodul contextelor atrăgătoare în care-l descoperisem anterior. Clădirea delabrată, singurătatea prăfuită a personajului și respingerea agresivă a oricui provenea din afara sferei familiare a detectivului sunt însemne clare ale îmbătrânirii. Că e vorba de un transfer al sentimentelor autorului asupra personajului sau că scriitorul a știut să urmeze logica devenirii
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
cu privire la existența marelui pelerinaj, afiș, banner sau alt semn distinctiv. Nu există nici tăblițe indicatoare sau un punct de primire al pelerinilor. Nimic. Doar praf, dezordine, șine de tramvai scoase din terasament, veșnicele „lucrări de reabilitare covor asfaltic”, câteva taxiuri delabrate ale căror șoferi își dispută călătorii „de la București”, presupuși a fi mai bogați decât cei provenind din alte părți. Abia mai târziu poate găsi un fel de „birou de informații” aparținând Primăriei Iași, aflat chiar în centrul orașului. Doi polițiști
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
autocarelor sunt învechite, au ceva de anii 1990 în ele. De altfel, multe dintre ele mai păstrează pe carcasele bătrâne desene și culori tari, fluorescente, la modă atunci. Cea mai tare combinație mi s-a părut următoarea : un autocar Mercedes delabrat, îmbrăcat într-un fel de tapet colorat cu o imagine exotică din insule, deasupra căruia scria cu litere mari „www.seniorvoyages.fr”. Acum purta un număr de înmatriculare din Bacău. Pe bord era o plăcuță din tablă, cu inscripția „Cursă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
înclinări bizare - și ConstanțaCity (mizeră, arhi-defunctă cetate) se profilează cu vagi pretenții new-yorkeze și chiar cu o râpă care, înnobilată de depărtare, aduce a Acropolă (la fața locului - prăvălitură de ziduri ruinate, compisate de mâțe și câini, și de șandramale delabrate). Revii către dig - te lași purtat de o coamă propice de val, te prinzi cu o mână de o piatră plină de mâzgă alunecoasă și de mușchi negru, împănat cu scoici tăioase - și gata. Încordarea unui biceps, un mic salt
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
n-a rămas nimic din vechile aranjamente, doar un imens maidan răscolit de buldozere. După război, locuitorii orașului au transformat piața din fața Reichstagului într-un câmp cultivat, acoperindu-l cu straturi de zarzavaturi, pe care le pliveau cu spatele la imensa clădire delabrată. Acum, edificiul, renăscut din propria cenușă, a devenit sediul Parlamentului Germaniei reunificate - Bundestagul. S-a investit enorm aici, ca și în noul cartier rezidențial. Vechea cupolă distrusă de proiectile a Reichstagului a fost înlocuită cu o superbă calotă de sticlă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
the Red Death, The Facts in the Case of M. Valdemar etc. Personal, cel mai bine realizate cred că rămân The Fall of the House of Usher (1839) și The Masque of the Red Death (1842). Prima exploatează motivul casei delabrate și bântuite (nu lipsesc cadrele statice maiestuos-tulburătoare, amintind de tablourile lui Daniel Martin), în vreme ce a doua este centrată asupra izbucnirii unei epidemii de ciumă în abația fortificată a prințului Prospero. Precum observă James Hutchisson, ciuma lui Poe reprezintă "o manifestare
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Days Later.) Nici măcar preotul nu este cruțat: lângă altar, "întins ca într-o ultimă încordare, zăcea scheletul celui ce fusese preot, îmbrăcat în resturile roșii ale sfintelor lui haine". Duja își conduce grupul către palat, care, straniu, nu se înfățișează delabrat, precum restul cetății. Pustiul locului este tulburat de apariția unui bătrân înveșmântat în hlamidă 61, care-i poftește, cu gesturi de infinită curtoazie, în sala cea mare a palatului, la nunta regală. Aici, expediția suferă un alt șoc: acolo, "era
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
vomezi de scârbă. Treci nepăsător și doar din când în când ceva - ca o epifanie negativă - te izbește. Dar șocul durează câteva clipe, câteva minute, pentru ca apoi să se risipească. Lozinci, imagini propagandistice, sunete, frânturi de conversație, figuri sinistre, clădiri delabrate, toate ar putea să te violenteze, să te violeze, dacă n-ai fi învelit în crusta tot mai groasă a tuturor rănilor tale cicatrizate." Atât în paginile de jurnal, cât și în comentariile ulterioare asupra lor, apar numeroase portrete de
Nicolae Balota, un erou al culturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8518_a_9843]
-
reclama care mă enervează cel mai tare, la Dero, sluțind un zid întreg al Facultății de Chimie (alături, pe zidul dinspre statui, se to-peș-te-n gură minunata ciocolată Poiana); pasajul de la Universitate: jeg, scări de travertin cu dale lipsă, scări rulante delabrate, mizerie matinală (mult deo-se-bită de cea de seară: alți oameni, alte glasuri, alte parfumuri), mirosurile suave de la McDonald's înfrățite cu cele de la Fornetti ș...ț În sfârșit, pe sub schele mizerabile, călcând pe cartoane ude, am intrat, plin de voie
De fapt, un debut by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7906_a_9231]
-
în fundal pentru Anna Barton o poveste în plus. Suicidul fratelui ei la vârsta de 16 ani scoate la lumină o relație maladiv-incestuoasă și spectrul unui ireziliabil contract cu remușcarea. Ceva s-a stricat, avariat în Anna, acest ceva profund delabrat îi conferă o anumită tristețe care degajă o senzualiate vibrantă, o chimie erotică specială care asemeni substanțelor chemotxice din veninul anumitor șerpi dizolvă lent și dureros țesuturile, relațiile. Ordinea superioară a unei existențe trasate uniform, dar sigur, cu o precizie
Marți, oamenii sunt sparți, miercuri, oamenii sunt cercuri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7393_a_8718]
-
celui ce vorbește de unul singur). La mică distanță, în cartierul Mouraria (nume evocând ocupația maură), câteva străzi strâmte și strâmbe dau într'un fel de părculeț. Locul pare unul de elecțiune pentru bețivii acestei zone - cosmopolită, pitorească, dar cam delabrată. Denumirea inscripționată pe placă are rezonanțe licențioase, amintindu-l pe Rabelais: Jardim das Pichas Murchas (= Grădina puțelor veștede). Pentru români, anumite cuvinte sau expresii portugheze pot suna hilar (inevitabil, și unele d'ale noastre pentru ei!), cel puțin într'o
Humorescă by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/8361_a_9686]
-
creieri, de boșorog redus la fixul memoriei minții ... un soi de limbaj de aurolac handicapat... de rocker drogat cu "iarbă" periculoasă... dezlănțuit, violent, cumva dement...urlînd , bolborosind, sărind prin casă, pe casă, peste casă... în ritmul sincopat, asurzitor al consoanelor delabrate , al vocalelor impure, rupte din carnea informă, sîngerîndă a frazei ajunse un morman de viscere hidoase, putride, colcăitoare (oh! viermii vioi, mișcularzi, elocvenți... ai hoiturilor lui Baudelaire!)... și de oase frînte, țăndăruite, de nervi vineții, scîrboși, flaști, neracordați la marile
Proba martor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11856_a_13181]
-
instinctul formulei memorabile " flash-uri incomode și acide care cad pe detaliul esențial al unui portret literar. Trecând la discuția "modern-antimodernist-postmodern", în care artileria grea (Lyotard, Vattimo, Baudrillard) bombardează de zor biata "epopee a insignifianței" instalată în mizerabilul paradis poetic delabrat și derealizat, Al. Cistelecan scoate, la repezeală, din mânecă o "listă a lui Hassan" ad-hoc, numai bună de aplicat în caz de "narcoză (cronică, n.a.) a identificărilor livrești" cu metaforizare narativă acută și nostalgie postmodernă a logosului platonician. Joc de
Adulație în cerc restrâns by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12716_a_14041]
-
Ca și iluzia teatrului care nu are nevoie de mari trucuri ca să se nască și să ne poarte pe aripile ei. Scaune desperecheate, frumoase încă, elegante, măsuțe vechi și delicate pe care se odihnește cîte o veioză blîndă. Un pian delabrat. Ca și viața personajelor din fața noastră care se întrupează din rochii purtate luate de pe umerașe, din dantele ostenite care mai vor să strălucească o dată. Ca Irina Nikolaevna Arkadina. Un spațiu cald, al unei burghezii nostalgice. Un spațiu pe care Dragoș
Puțin după asfințitul soarelui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3742_a_5067]
-
întrebările pe care mi le pun de mult, de cînd am citit piesa lui Beckett. Ce i-aș spune, dacă l-aș întîlni, mereu așteptatului Godot? Această prezență in absentia, obsedantă, copleșitoare, un fel de axis mundi al unui univers delabrat, de la marginea lumii și a sinelui, de la frontiera insesizabilă a realității și ficțiunii, acest domn Godot, proiecție și dublu, poartă numele iluziei, speranței, morții, al unei întîlniri majore, amînată mereu. Încă o zi, încă o noapte. Încă o zi, încă
Ce să-i spun domnului Godot? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12477_a_13802]
-
și România au aderat fără euforie la Uniunea Europeană. Și săptămânalul Visăo publică un reportaj despre România: Latinii care vin din frig. În aceste două din urmă publicații, până să ajungă la textul propriu-zis, cititorii dau peste imagini cu eternele căruțe delabrate și/sau figuri de estropiați rimând cu ciclopica Casă a Poporului (cacofonia se impune) din fundal. Pentru jurnalista Ana Margarida de Carvalho, cel mai frapant aspect din București "este lipsa de culoare. Un oraș fără culoare și fără suflet, desfigurat
Corespondență din Lisabona - Iarna integrării noastre by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9931_a_11256]
-
declinul, ci finalul lui, al regatului, al ideilor. Totul se crapă, se prăbușește, se chircește, intră la apă, se stafidește și moare. Ca și Regele. Este apocalipsa. Deocamdată a lui Béranger și a țării lui ajunsă ca un sofisticat și delabrat mecanism ale cărui mădulare le zărim în fața noastră. "Nu mai e nimic anormal, de vreme ce totul e anormal și a devenit ceva banal. Așa că totu-i normal" spune Béranger pe un mic podium. De regulă, aici stau tronurile. Acum, funcția îi
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
Képès: „Ventspils nu se dăruiește dintr- odată, ai nevoie de un răgaz ca să-i explorezi ascunzișurile și să-i pătrunzi tainele... La fel se întâmplă și cu sufletul locuitorilor lui...” Există, fără doar și poate, și multă sărăcie. Sunt case delabrate, cu scări de lemn putred, fațade netencuite, ai sentimentul că acolo nu stă nimeni, și totuși... ghicești parcă o floare în fereastră, vezi o sfoară cu rufe întinse într-o locuință aducând a șopron mai degrabă, pe o perdea amărâtă
LETONIA – cioburi de chihlimbar by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4274_a_5599]
-
lipsiți de drept de semnătură, au fost membri ai Consiliului de fericită amintire: Dan Deșliu, Dorin Tudoran, Ana Blandiana, Bujor Nedelcovici, Mircea Iorgulescu, Șt.Aug.Doinaș, Octavian Paler și alții. În fine, noii veniți au cunoscut o Casă Monteoru tot mai delabrată, în lipsa mijloacelor de renovare, iar spre sfârșit, revendicată, care a găzduit ședințe, dacă nu deopotrivă de dramatice precum cele anterioare, în orice caz, încărcate de uriașe tensiuni, explicabile prin responsabilitățile sporite, și căzând exclusiv pe umerii membrilor, față de literatura română
Adio la Monteoru! by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3753_a_5078]
-
apărut hămăind, lătrînd și mîrîind amenințător, de peste tot: din ganguri, de pe caldarîmul străzii, din gurile de canal ale căror capace fuseseră furate demult, din gunoaiele neridicate cu lunile, ba chiar de pe capotele unor splendide automobile occidentale parcate pe lînga zidurile delabrate și gardurile prăbușite! Acest amestec incredibil de opulenta și mizerie - ce nu deranjează pe nimeni în România - a devenit marca distinctiva a unei țări lăsate de izbeliște de iresponsabilii săi conducători. Că întotdeauna, la capitolul acesta, trebuie evocat dl Emil
Jogging în tara "Scrisorii pierdute" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17824_a_19149]
-
deși ispite de festivaluri ale berii și ale plăcerilor de consum, publicul a fost numeros. Am avut timp, pînă la începerea reprezentației, să mă obișnuiesc cu spațiul construit de scenograful Ștefan Caragiu, deja colaboratorul-însoțitor al regizorului Claudiu Goga. O toaletă delabrată, insalubră, sordidă, rece, uitată de timp, dar folosită încă de oameni. Buda asta este pentru două ore locul în care disperarea este instalată cu surle și trîmbițe. Este locul în care absurdul, grotescul, umilința și ridicolul s-au așezat comod
Ce frumos e în Japonia! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9477_a_10802]