38 matches
-
declinul, ci finalul lui, al regatului, al ideilor. Totul se crapă, se prăbușește, se chircește, intră la apă, se stafidește și moare. Ca și Regele. Este apocalipsa. Deocamdată a lui Béranger și a țării lui ajunsă ca un sofisticat și delabrat mecanism ale cărui mădulare le zărim în fața noastră. "Nu mai e nimic anormal, de vreme ce totul e anormal și a devenit ceva banal. Așa că totu-i normal" spune Béranger pe un mic podium. De regulă, aici stau tronurile. Acum, funcția îi
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
instinctul formulei memorabile " flash-uri incomode și acide care cad pe detaliul esențial al unui portret literar. Trecând la discuția "modern-antimodernist-postmodern", în care artileria grea (Lyotard, Vattimo, Baudrillard) bombardează de zor biata "epopee a insignifianței" instalată în mizerabilul paradis poetic delabrat și derealizat, Al. Cistelecan scoate, la repezeală, din mânecă o "listă a lui Hassan" ad-hoc, numai bună de aplicat în caz de "narcoză (cronică, n.a.) a identificărilor livrești" cu metaforizare narativă acută și nostalgie postmodernă a logosului platonician. Joc de
Adulație în cerc restrâns by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12716_a_14041]
-
întrebările pe care mi le pun de mult, de cînd am citit piesa lui Beckett. Ce i-aș spune, dacă l-aș întîlni, mereu așteptatului Godot? Această prezență in absentia, obsedantă, copleșitoare, un fel de axis mundi al unui univers delabrat, de la marginea lumii și a sinelui, de la frontiera insesizabilă a realității și ficțiunii, acest domn Godot, proiecție și dublu, poartă numele iluziei, speranței, morții, al unei întîlniri majore, amînată mereu. Încă o zi, încă o noapte. Încă o zi, încă
Ce să-i spun domnului Godot? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12477_a_13802]
-
creieri, de boșorog redus la fixul memoriei minții ... un soi de limbaj de aurolac handicapat... de rocker drogat cu "iarbă" periculoasă... dezlănțuit, violent, cumva dement...urlînd , bolborosind, sărind prin casă, pe casă, peste casă... în ritmul sincopat, asurzitor al consoanelor delabrate , al vocalelor impure, rupte din carnea informă, sîngerîndă a frazei ajunse un morman de viscere hidoase, putride, colcăitoare (oh! viermii vioi, mișcularzi, elocvenți... ai hoiturilor lui Baudelaire!)... și de oase frînte, țăndăruite, de nervi vineții, scîrboși, flaști, neracordați la marile
Proba martor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11856_a_13181]
-
apărut hămăind, lătrînd și mîrîind amenințător, de peste tot: din ganguri, de pe caldarîmul străzii, din gurile de canal ale căror capace fuseseră furate demult, din gunoaiele neridicate cu lunile, ba chiar de pe capotele unor splendide automobile occidentale parcate pe lînga zidurile delabrate și gardurile prăbușite! Acest amestec incredibil de opulenta și mizerie - ce nu deranjează pe nimeni în România - a devenit marca distinctiva a unei țări lăsate de izbeliște de iresponsabilii săi conducători. Că întotdeauna, la capitolul acesta, trebuie evocat dl Emil
Jogging în tara "Scrisorii pierdute" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17824_a_19149]
-
vomezi de scârbă. Treci nepăsător și doar din când în când ceva - ca o epifanie negativă - te izbește. Dar șocul durează câteva clipe, câteva minute, pentru ca apoi să se risipească. Lozinci, imagini propagandistice, sunete, frânturi de conversație, figuri sinistre, clădiri delabrate, toate ar putea să te violenteze, să te violeze, dacă n-ai fi învelit în crusta tot mai groasă a tuturor rănilor tale cicatrizate." Atât în paginile de jurnal, cât și în comentariile ulterioare asupra lor, apar numeroase portrete de
Nicolae Balota, un erou al culturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8518_a_9843]
-
Képès: „Ventspils nu se dăruiește dintr- odată, ai nevoie de un răgaz ca să-i explorezi ascunzișurile și să-i pătrunzi tainele... La fel se întâmplă și cu sufletul locuitorilor lui...” Există, fără doar și poate, și multă sărăcie. Sunt case delabrate, cu scări de lemn putred, fațade netencuite, ai sentimentul că acolo nu stă nimeni, și totuși... ghicești parcă o floare în fereastră, vezi o sfoară cu rufe întinse într-o locuință aducând a șopron mai degrabă, pe o perdea amărâtă
LETONIA – cioburi de chihlimbar by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4274_a_5599]
-
și România au aderat fără euforie la Uniunea Europeană. Și săptămânalul Visăo publică un reportaj despre România: Latinii care vin din frig. În aceste două din urmă publicații, până să ajungă la textul propriu-zis, cititorii dau peste imagini cu eternele căruțe delabrate și/sau figuri de estropiați rimând cu ciclopica Casă a Poporului (cacofonia se impune) din fundal. Pentru jurnalista Ana Margarida de Carvalho, cel mai frapant aspect din București "este lipsa de culoare. Un oraș fără culoare și fără suflet, desfigurat
Corespondență din Lisabona - Iarna integrării noastre by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9931_a_11256]
-
al Franței actuale, după ore bune de drumeție, ajungi să primești o recompensă, o recompensă spirituală, un adevărat concert găzduit, spre exemplu, în biserica satului din vecinătate, în biserica din Chelles. Datând din secolul al XII-lea lăcașul este acum delabrat. Nici colectivitatea locală și nici statul nu au suficiente fonduri pentru a o întreține. Acustica devine convenabilă atunci când incinta ajunge să fie neîncăpătoare. Sunt peste trei sute de melomani sosiți de departe, mulți parizieni, mulți localnici. în fața altarului organizatorii au plasat
Sezon estival la Paris by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9479_a_10804]
-
deși ispite de festivaluri ale berii și ale plăcerilor de consum, publicul a fost numeros. Am avut timp, pînă la începerea reprezentației, să mă obișnuiesc cu spațiul construit de scenograful Ștefan Caragiu, deja colaboratorul-însoțitor al regizorului Claudiu Goga. O toaletă delabrată, insalubră, sordidă, rece, uitată de timp, dar folosită încă de oameni. Buda asta este pentru două ore locul în care disperarea este instalată cu surle și trîmbițe. Este locul în care absurdul, grotescul, umilința și ridicolul s-au așezat comod
Ce frumos e în Japonia! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9477_a_10802]
-
a plăcut directorului de programe. A năvălit în studio, odată cu saltul de leopard din Rapsodia albastră. Noi aicea nu descurajăm telespectatorii ci nu-i trimitem la bibliotecă. Ș-urile și ț-urile se aud ci-uri, din cauza danturii de jos, delabrate, dar la reporteră tot urlă: De ce n-aci băgat publicitatea la ci-un sfert? Publicitatea intră la ci-un sfert. Orice abatere va fi aspru sancționată. O viață a pedepsit Ghiță Turcitu "abaterile" de la "sistemul de lucru al Partidului". De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
sursa de umor, valorificînd comicul de situație (în fapt, comic de caracter), de la televizor: Uite-te pe "7" și, alternativ, pe Tele Next. Pe Tele Next, Turcitu își exprima energic mîndria de-a fi contemporan cu Bush (pronunțat, din cauza protezei delabrate, Buci) și cu "vizita istorică". Reporterioasa avea pălărie de sudistă. "Supremația modelului american e netă". Tot n(i)etă era supremația modelului sovietic. Și, cum lui Turcitu îi mai scăpa sensul cîte unui cuvînt, s-a trezit spunînd: "Pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în fundal pentru Anna Barton o poveste în plus. Suicidul fratelui ei la vârsta de 16 ani scoate la lumină o relație maladiv-incestuoasă și spectrul unui ireziliabil contract cu remușcarea. Ceva s-a stricat, avariat în Anna, acest ceva profund delabrat îi conferă o anumită tristețe care degajă o senzualiate vibrantă, o chimie erotică specială care asemeni substanțelor chemotxice din veninul anumitor șerpi dizolvă lent și dureros țesuturile, relațiile. Ordinea superioară a unei existențe trasate uniform, dar sigur, cu o precizie
Marți, oamenii sunt sparți, miercuri, oamenii sunt cercuri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7393_a_8718]
-
reclama care mă enervează cel mai tare, la Dero, sluțind un zid întreg al Facultății de Chimie (alături, pe zidul dinspre statui, se to-peș-te-n gură minunata ciocolată Poiana); pasajul de la Universitate: jeg, scări de travertin cu dale lipsă, scări rulante delabrate, mizerie matinală (mult deo-se-bită de cea de seară: alți oameni, alte glasuri, alte parfumuri), mirosurile suave de la McDonald's înfrățite cu cele de la Fornetti ș...ț În sfârșit, pe sub schele mizerabile, călcând pe cartoane ude, am intrat, plin de voie
De fapt, un debut by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7906_a_9231]
-
Ca și iluzia teatrului care nu are nevoie de mari trucuri ca să se nască și să ne poarte pe aripile ei. Scaune desperecheate, frumoase încă, elegante, măsuțe vechi și delicate pe care se odihnește cîte o veioză blîndă. Un pian delabrat. Ca și viața personajelor din fața noastră care se întrupează din rochii purtate luate de pe umerașe, din dantele ostenite care mai vor să strălucească o dată. Ca Irina Nikolaevna Arkadina. Un spațiu cald, al unei burghezii nostalgice. Un spațiu pe care Dragoș
Puțin după asfințitul soarelui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3742_a_5067]
-
lipsiți de drept de semnătură, au fost membri ai Consiliului de fericită amintire: Dan Deșliu, Dorin Tudoran, Ana Blandiana, Bujor Nedelcovici, Mircea Iorgulescu, Șt.Aug.Doinaș, Octavian Paler și alții. În fine, noii veniți au cunoscut o Casă Monteoru tot mai delabrată, în lipsa mijloacelor de renovare, iar spre sfârșit, revendicată, care a găzduit ședințe, dacă nu deopotrivă de dramatice precum cele anterioare, în orice caz, încărcate de uriașe tensiuni, explicabile prin responsabilitățile sporite, și căzând exclusiv pe umerii membrilor, față de literatura română
Adio la Monteoru! by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3753_a_5078]
-
Un început de două ori imprudent. Mai întâi pentru că ne sugerează cine ar putea fi răufăcătorii (unul sau mai mulți indivizi din Kansas) și apoi pentru că-l plasează pe Marlowe la antipodul contextelor atrăgătoare în care-l descoperisem anterior. Clădirea delabrată, singurătatea prăfuită a personajului și respingerea agresivă a oricui provenea din afara sferei familiare a detectivului sunt însemne clare ale îmbătrânirii. Că e vorba de un transfer al sentimentelor autorului asupra personajului sau că scriitorul a știut să urmeze logica devenirii
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
acolo, În leagănul revoluțiilor, cum se face o reverență? Să mai existe o soră a unei bunici-străbunici care să-i fi descris protocolul de la curtea Marelui Duce În timp ce apa mai urcă o jumătate de centimetru În subsolul igrasios, inundând scaunele delabrate ale salonului Aubusson? Să mai fi reușit să păstreze nevândută o vioară, un violoncel Într-un colț al holului comun din apartamentul mirosind a varză În care membrii celor patru familii care Îl Împart se combină mereu pentru o nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
și ei locuiau cu chirie În ea. Baia și bucătăria, de unde răzbătea un puternic miros de varză, erau comune. Dar nu am mai recunoscut nimic din locuința elegantă care, În copilăria mea săracă, mă epata cu luxul ei. Acum era delabrată și murdară. Omobilă relativ nouă, dar ieftină o Înlocuise pe cea veche. Obiectele vechi erau prost Întreținute, ciobite, tot ce fusese de valoare a fost vândut În anii de restriște, așa cum ai făcut și tu când a trebuit să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
am sărit, prin rama gea mului încrustată cu bucăți tăioase de cioburi, în camera scufundată-n penumbră. Era un dormitor cu mobilă veche: un pat larg, o oglindă, un scaun, un gheridon. Deasupra patu lui, un raft cu cărți groase, delabrate. Singura ușă, pe peretele opus ferestrei, era bătută-n cuie. Ulti mele raze ale soarelui, roșii ca focul, puneau câteva dungi de-a lungul încăperii. „Numai eu știu de camera asta“, a spus Jean. „De-acum știi și tu, dar
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
mai departe, încît totul se consumă ca o poveste a poveștii. Vor încheia recitînd alternativ ultimele versuri ale baladei și evocînd astfel moartea simbolică a eroinei și a ziditorului ei. Scenă de o tristețe sfîșietoare, plasată pe o ambarcațiune metalică delabrată, înconjurată de ape, la apus de soare, la sfîrșit de zi și parcă de lume... Concluzia: "mitizantul" Alexa Visarion își reafirmă programul, acum ca rescriere tot postmodernă, de bună seamă! a legendei, proiectîndu-și simbolic propria extincție, dar și răsturnînd-o în
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
the Red Death, The Facts in the Case of M. Valdemar etc. Personal, cel mai bine realizate cred că rămân The Fall of the House of Usher (1839) și The Masque of the Red Death (1842). Prima exploatează motivul casei delabrate și bântuite (nu lipsesc cadrele statice maiestuos-tulburătoare, amintind de tablourile lui Daniel Martin), în vreme ce a doua este centrată asupra izbucnirii unei epidemii de ciumă în abația fortificată a prințului Prospero. Precum observă James Hutchisson, ciuma lui Poe reprezintă "o manifestare
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Days Later.) Nici măcar preotul nu este cruțat: lângă altar, "întins ca într-o ultimă încordare, zăcea scheletul celui ce fusese preot, îmbrăcat în resturile roșii ale sfintelor lui haine". Duja își conduce grupul către palat, care, straniu, nu se înfățișează delabrat, precum restul cetății. Pustiul locului este tulburat de apariția unui bătrân înveșmântat în hlamidă 61, care-i poftește, cu gesturi de infinită curtoazie, în sala cea mare a palatului, la nunta regală. Aici, expediția suferă un alt șoc: acolo, "era
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
așa, pe stradă. Mai citesc, de plictiseală, în lungile drumuri cu troleibuzul prin oraș, când cotrobăi în geantă și scot una dintre cărțile pregătite pentru cursurile de la facultate. Ce-or înțelege tipii care mi se holbează peste umăr din bucoavnele delabrate, lipite cu scoci, de la bibliotecă, citite de unul ca ei, cu bluji, cu jacă și gajică pe Jetuța? Nu știu, dar un lucru mai vreau să spun: că niciodată, niciodată nu mi-e cineva mai drag ca o fată sau
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
oribili palmieri căcănii, crenguțe albastru-decolorate, toate pe o tencuială căzută, fărâmițată, umflată, putredă), cu fecale umane prin colțuri, pietrificate și ele de vâjâitul timpului, cu dreptunghiuri galbene pe pereți, unde fuseseră tablouri sau oglinzi. Câte un urs de pluș galben, delabrat, jegos și cu un ochi de sticlă atârnând pe sârmulița lui, zăcea pe podea, lângă o țeava vernil. Păianjeni sferici, cu picioare ca niște fire foarte lungi, stăteau încremeniți pe ziduri. Viermi cenușii și îndesați, cu doi peri în 13
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]