26 matches
-
cu tratamentul cetățenilor de același statut, determinat de apartenența sau non-apartenența la un grup sau o rețea de interese. Ea argumentează că în timp ce în relativ puținele sisteme universaliste corupția este un fenomen izolat, care apare în cazuri individuale și ușor delimitabile, în sistemele particulariste ea este o constantă structurală. În urma prăbușirii politice a unui regim caracterizat de particularism, trecerea la universalism este anevoioasă, instalându-se de cele mai multe ori un sistem intermediar de "particularism competitiv", în care puterea nu mai este deținută
Alina Mungiu-Pippidi () [Corola-website/Science/303138_a_304467]
-
se lovește totuși de o multitudine de contra-exemple, o mare parte fiind furnizate de corpusul literar. Dacă indivizii care produc enunțurile nu pot fi decât subiecți vorbitori, clasa de ființe cărora le este atribuită responsabilitatea enunțului nu este a priori delimitabilă; într-un text de ficțiune orice poate deveni enunțător: Timpul, Soarele, Destinul, un cuvânt... Găsim chiar sticle pe care este scris: "Trebuie să fiu băut rece"... În egală măsură, orice entitate poate fi co-enunțător, cu condiția ca un enunțător să
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ca J.-C. Milner 233, de clasificare și non-clasificare, termeni al căror sens este mai controlabil. Prin folosirea unui adjectiv care clasifică (deoarece există adjective mixte și cazuri aparte, recomandăm între-buințări și nu adjective clasificatoare) se introduc referenți în clase delimitabile, purtătoare de informație. Prin folosirea unui adjectiv non-clasificator se trimite la o evaluare. 6.3. "Biet" În materie de non-clasificare, grupul restrâns de adjective evaluative alcătuit din biet, nefericit, ghinionist reprezintă un caz interesant, care le apropie de "substantivele de
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
apare frecvent în literatură: negrii cai din Ereba, dulcea briză, înverzita câmpie... Nu este nimic surprinzător dacă ne gândim la raportul dintre discursul literar și cultură: dacă scriem înverzita natură sau rusticele colibe înseamnă că abandonăm un univers de referenți delimitabili în favoarea unui univers de noțiuni codate în cultură, un univers de stereotipuri în care este sedimentat un anumit număr de valori. În cazul de față, limba nu urmărește să manipuleze obiectele din lume, ci să alunge clișeele din spațiul cunoscut
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
atât la creșterea condițiilor de trai și creșterea demografică, precum și la dezvoltarea culturală. Cu toate acestea, autorul însuși recunoaște că apelul la cifre rotunde s-a făcut din necesități de ordin practic, deoarece realitatea avută în vedere este una greu delimitabilă, un "timp al suprapunerilor" în care diversele tendințe culturale (barocul, clasicismul, luminile) "se îngrămădesc parcă una într-alta în chip necesar." În această ordine de idei, mai precaut ar fi poate să afirmăm pur și simplu că granițele dintre cele
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
precare. Așa sar legitima și curiozitatea că, pe teren românesc, postmodernismul optzecist și nouăzecist s-a manifestat, în realitate, ca o neoavangardă de o factură aparte. Totuși, apariția postmodernismului este cotată de cei mai mulți doctrinari ca fiind o nouă paradigmă culturală, delimitabilă net nu numai de avangarde, dar și de modernism. "Experierea" neoavangardistă a postmodernismului românesc pare cu atât mai contrariantă, cu cât postmodernismul a fost perceput de către teoreticienii occidentali ca un abandon al tuturor avangardelor. Jean François Lyotard, citat, de altfel
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
și experiențe; o dă consistență analizei personalizate a trăirii relațiilor umane de tip comunicativ, experiențial, psihoafectiv, de conducere și, în mod deosebit, constantelor stilului empatic; o consacră ideea de posesie de către elev, profesor sau părinte a unor calități greu sesizabile/delimitabile sau manifestate, forțând acceptarea ipotezei că oamenii sunt entități emoțional-afective, nonidentice, dar experiențial posibil non simetrice; Empatia are statutul unuia dintre conceptele greu de definit, oricare ar fi poziția analistului. Acesta se regăsește sub diferite nume: intropatie, proiecție simpatică a
Competenţa profesională în sistemul educaţional by Marin Pânzariu, Andrei Enoiu-Pânzariu () [Corola-publishinghouse/Science/734_a_1172]
-
prin reducerea la un singur termen a unor sintagme și compuse latinești, românești sau străine. X. 2.1. Cuvinte moștenite prin condensare Cazurile de condensare a unor sintagme latinești pe parcursul de la limba latină la limba română nu sunt întotdeauna ușor delimitabile de cele petrecute deja în latină, mai ales în latina târzie sau în așa-numita "latină vulgară", de vreme ce însăși geneza limbii române a constat într-un proces neîntrerupt și lent de transformare, fără un debut temporal care să poată fi
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
rom. buric < lat. *umbulicus, interpretat drept un buric) ori cu simpla trunchiere a unor sintagme sau compuse (rom. blugi < engl. blue je[ans], rom. circă < circ[umscripție], fr. métro, rom. țică < [băie]țică etc.). Astfel de exemple sunt însă net delimitabile de cele pentru care, deși nu dispunem de etimoane complexe atestate, existența acestora, cel puțin ca îmbinări libere, poate fi și trebuie presupusă. În afara unor împrumuturi dialectale maghiare din română, pe care le-am mai dat (magh. binec "lovitură sau
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
sensul lexico-gramaticale de gradul II, ‘feminin’. CLASE SEMANTICE DE SUBSTANTIVETC "CLASE SEMANTICE DE SUBSTANTIVE" În funcție de natura „obiectelor” pe care le au ca termen referențial, substantivele se grupează în diferite clase semantice relativ omogene, chiar dacă nu în mod tranșant delimitate și delimitabile, între care intervin și unele deosebiri de natură morfologică și sintactică. Substantive concrete și substantive abstractetc "Substantive concrete [i substantive abstracte" Distincția este asigurată de deosebirea, sesizabilă, între „obiectele” denumite de substantive, în interiorul raportului realitate extralingvistică-gândire-limbă. Sunt concrete substantivele care
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
abstractetc "Substantive concrete [i substantive abstracte" Distincția este asigurată de deosebirea, sesizabilă, între „obiectele” denumite de substantive, în interiorul raportului realitate extralingvistică-gândire-limbă. Sunt concrete substantivele care denumesc, prin intermediul noțiunii, clase de obiecte considerate global, la nivel conceptual, dar în același timp delimitabile, în substanțialitatea lor fixată în forme sensibile și, cele mai multe, reprezentabile în mod direct, în conștiința subiectului vorbitor, cel mai adesea, prin imaginea unui obiect individual: munte, corabie, copil, floare, pește, dar și în afara acestui tip de reprezentare: sare, făină, unt
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
reflectă lumea prin trecerea de la treapta sensibilului la treapta inteligibilului, cu asumarea celei dintâi. Substantivele abstracte reflectă lumea direct prin treapta inteligibilului. Unele substantive polisemantice pot fi abstracte prin sensul lor direct conceptual sau concrete prin înscrierea în sfera „obiectelor” delimitabile și reprezentabile. Termenul frumusețe, de exemplu, este substantiv abstract când exprimă conceptul în sine: „Tu ai fost divinizarea frumuseții de femeie.” (M. Eminescu, I, p. 29) și substantiv concret când exprimă, prin metonimie, obiecte caracterizate prin însușirea denumită substantival: „Frumsețile
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
între tu (ai fost) și eu (nu te-am văzut), realitate lingvistică, și locutorul, respectiv, interlocutorul enunțului verbal, realitate extralingvistică. b. subiect nedeterminat; sfera lui semantică nu se înscrie sau nu se lasă înscrisă în contururi închise, precis delimitate sau delimitabile în contextul extralingvistic. Subiectul nedeterminat prezintă două variante: - subiect general; identitatea lui semantică este deschisă; poate primi datele concrete ale oricărui subiect extralingvistic, variabil odată cu schimbarea protagoniștilor procesului de comunicare lingvistică. Este, în mod obișnuit, un subiect inclus: • al unei
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
referent obiectul, fenomenul sau procesul din realitatea extralingvistică la care trimite semnul lingvistic, așa cum a fost delimitat de experiența unui grup uman. Referentul (sau desemnatul) nu trebuie conceput ca un dat nemijlocit al realității, deși unele lucruri par a fi delimitabile în același mod în toate spațiile culturale. Pe de altă parte, existența unui raport între semne și realitatea extralingvistică nu trebuie identificată cu însăși existența referentului, deoarece unele semne se pot raporta la referenți precum inorogul sau zmeul, fără ca existența
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
absenței lor la personajele unui text. Prezența unor asemenea neconcordanțe într-o analiză sau alta, ca și faptul că ele reflectă ipostazele analiștilor, reprezintă un indiciu al divergențelor interpretative și chiar ideologice. Printre elementele fundamentale ale analizei personajelor, un subiect delimitabil și care atrage de multe ori atenția este pur și simplu felul în care personajului i se dă un nume în text: atunci cînd se referă la un personaj, în ce moduri și în ce măsură se folosește narațiunea de
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
și lingăul, poate fiindcă, străduindu-se cu atâta râvnă să pară ceea ce nu este, ar putea fi bănuit destul de ușor, medical vorbind, de schizoidie. Licheaua și lingăul nu sunt suspecți de vreo formă de maladie psihică - însușirea lor dezgustătoare este delimitabilă în cadrul unei normalități umane blamabile și decepționante, dar totuși „normalitate”; în timp ce în cazul impostorului intervine o dedublare nesănătoasă, ușor de diagnosticat în spațiul psihic. Totuși, există o situație în care se aseamănă cu licheaua: atunci când impostorul se lichelizează (firește, verbul
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
să se afle în contradicție flagrantă cu direcțiile de bază ale abordării narative. Cercetarea narativă (pe care o vom defini în acest capitol) diferă în mod semnificativ de corespondetul său pozitivistdeoarece presupune că: nu există nici un adevăr absolut și perfect delimitabil în realitatea umană și, drept urmare, nu poate exista nici o singură modalitate de lectură sau interpretare a unui text. Aboradarea narativă susține pluralismul, relativismul și subiectivitatea. Cu toate acestea, cercetătorii au responsabilitatea de a oferi atât argumente sistematice și coerente în
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
cu trăsături pe care tot conștiința de sine le filtrează, le educă și cărora tot ea le oferă o adecvată încadrare pragmatică (în sensul experiențial al drumului investigativ). Acest tip de personalitate este el însuși particular, are o fizionomie proprie (delimitabilă în peisajul global al tipurilor de personalitate pe care sinteza suprastructurantă îl construiește prin supraîncărcare), chiar dacă predispune în virtutea definiției lui caracteristice către aneantizarea determinărilor de individualitate care-i sunt categorial opozabile. În plus, fiecare personalitate are un rezervor teoretic în
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
al genezei textuale și al intertextului, precum și un precursor al "analizei discursului". Ceea ce ne miră însă e adeziunea cercetătoarei la o datare "recentă" a modernismului, care ar acoperi exclusiv perioada 1890-1940. Ce urmează după această dată? Controversatul, oricum fluidul, dificil delimitabilul postmodernism? Luînd cunoștință de trăsăturile acestuia, enumerate de Frederic Jameson (în 1986), nu putem ocoli impresia că diferența sa față de "prototipul" modernist este, în destule puncte, incertă. Oricum, literatura română înfățișează un caz aparte, în care nici măcar modernismul n-a
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
dincolo de animozitățile de moment, gândirea Junimii să se impună ca una omogenă. Reflecțiile acestea, în parte lipsite de relief, vin să pregătească o ipoteză destul de îndrăzneață: aceea că, în esența lui, un cenaclu nu este altceva decât unitatea minimală (și delimitabilă) a unei „comunități interpretative”. Sintagma a fost lansată de Stanley Fish în 1976, într-un eseu din Critical Inquiry (reluat și dezvoltat, patru ani mai târziu în foarte cunoscutul Is There a Text in this Class. The Authority of Interpretive
Câte ceva despre cenacluri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3161_a_4486]
-
apărut la Editura Hartmann. Și atât. E adevărat că în ultimii ani s-au tradus multe din cărțile poetului din New Orleans, de la Contesa sângeroasă până la Era azi. Dar locul lui Andrei Codrescu în tabloul românesc postbelic nu e ușor delimitabil. Este el scriitor român de vreme ce întreaga faimă îi vine din cărțile scrise, peste Ocean, în engleză? Cum vor fi încadrate, în istoria literară, volumele sale întrutotul americane și imaginea sa mediatică de poet, prozator, eseist, om de radio? Chestiunea rămâne
Sine qua non-ul occidental by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10803_a_12128]
-
-i prescrie modurile definitive de organizare a operei consumate". În funcție de cinetica unei compoziții muzicale (adică, de densitatea evenimentelor și de natura forțelor care o pun în mișcare), produsele sonore se pot împărți în două categorii distinctive și, de multe ori, delimitabile: contemplative și narative. Muzicile contemplative poartă în sine un coeficient ridicat de închidere semantică, tinzând către o unică interpretare a mesajului sonor. Muzicile narative, dimpotrivă, relevă un procent crescut de deschidere, adăpostind o pluralitate de conținuturi în stare să ducă
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
în România. Când circulația cărților și a valorilor dintr-o parte sau alta a Prutului va fi naturală și vizibilă, calificativul de ,basarabeană" pentru literatura scrisă dincolo de Prut va deveni inutil. Dar acest calificativ va rămâne funcțional pentru un trecut delimitabil între anumite limite. Dacă pentru criticii imediatei actualități originea geografică a unor valori nu prezintă interes, pentru istoria literară universitară literatura basarabeană va rămâne un domeniu de specialitate. El are nevoie de specialiști, adică de cunoscători adevărați ai unei istorii
Măr de ceartă la Chișinău by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11138_a_12463]
-
sau la cîteva mii de persoane: ,Astăzi, emgirațiile din fiecare țară se cifrează la cîteva zeci de mii de oameni, uneori la sute de mii (cum e cazul emigrației poloneze). Nu mai e vorba acum de grupuri restrînse și ușor delimitabile, ci de un adevărat exod, pe deasupra claselor sociale, a confesiunilor sau a partidelor. Oamenii fug ca oameni (și ca patrioți) - și nimic mai mult". în fine, emgirația actuală nu e analoagă celor anterioare, întrucît ea îndeplinește ,o funcție organică", arătîndu-se
"Judecățile viitorimii" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11364_a_12689]
-
generație de creație face abstracție în mare măsură de vârstele autorilor, acordând importanță în schimb unității de formă, sensibilitate, tematică. Utilizat în sens biologic, termenul face abstracție de comuniunile posibile, acceptând doar vârsta drept criteriu de diferențiere. Cele trei generații delimitabile pe criterii biologice, care, așa cum reiese din studiul profesorului Al. Piru, nu au ajuns să aibă identitate distinctă, personalitate distinctă, nu pot fi studiate izolat; existența paralelă a acestor generații face ca ele să se modeleze reciproc. Înțelegerea fenomenului liric
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]