7 matches
-
și structuri, de tehnică chiar. Surprinzătoare rămâne însă deosebirea: poezia se "prozaizează" din ce în ce mai mult, o dată cu trecerea timpului, iar proza e numai poematică, pe linia prozei lirice românești din primele decenii ale veacului XX. Să privim, pe rând, cele două situații. "Deliteraturizarea" poeziei (către abolirea "literaturii" însăși) se face, în primul rând, prin recursul la realul prozaic, prin transcrierea realității în versuri tot mai directe. Știm că la un moment dat Bacovia a declarat că preferă să scrie proză: "În proză port
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Antim Ivireanul, acordă o mai mică importanță textuală pericopei evanghelice propriu-zise, rareori citată în textul oratoric, și o mult mai mare atenție creației omiletice originale. Traducerile ulterioare ale Bibliei, în afară de necesarul proces de actualizare lingvistică, au marcat și o accentuată deliteraturizare. Un loc special în această evoluție îl ocupă totuși Biblia de la Blaj, în traducerea lui Samuil Micu (1795). Pe lângă edificarea unui sistem de genuri și specii și stabilizarea unei limbi literare unitare, traducerea Bibliei a reprezentat o preocupare esențială a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
de pamfletar se îngustează mult, însă persistă grație revenirii la evenimențial, recursului la argument (altul decât cel ad hominem), grație autocontrolului când e vorba de ton sau atitudine. Această menținere a pamfletului ironic în limitele polemicii urbane nu duce la deliteraturizarea textului, cum s-ar crede, atâta timp cât ficțiunea nu mai reprezintă unicul indiciu al literarității. Ni se pare incitantă, la Arghezi, tocmai depistarea elementelor de natură estetică într-un tip de discurs construit în limitele comprehensibilului (un discurs accesibil, adaptat la
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
al doilea volum de proză, Paradisul suspinelor, după ce debutase editorial în 1925 cu o culegere de schițe Descîntecul și Flori de lampă. Deși "iremediabila antipatie" față de literatură fusese declarată cu gravitate, în stilul categoric al "manifestelor" cu consecință iminentă în "deliteraturizare", scrierile lui trădează cu totul altceva. Grija exagerată pentru "scrisul frumos" nedumerește și derutează. Amalgamul de influențe se interpretează diferit: ori este frîna orgoliului originalității cu orice preț (obsesia "diferențierii" bîntuie întreaga generație interbelică), ori Vinea chiar nu reușește să
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12680_a_14005]
-
lui Alecsandri - perspectiva estetică distruge pur și simplu un fenomen cu greutate politică și socială. Pe de altă parte, nu trebuie să uităm că tocmai astfel de efecte non-literare au dus la creșterea poeziei, inclusiv estetice, de-a lungul timpului. Deliteraturizarea poeziei a avut efecte extraordinar de benefice pentru literatură. Iată ce afirmă antologatorul: După ce zeci de ani poeții au fost în România mari vedete, prin explozia recentă și foarte întîrziată a mass-mediei, societatea de consum, cu starurile ei consumabile, i-
Cele mai frumoase poezii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15762_a_17087]
-
Aci nu mai operează bizantinismul adaptării falacioase, ci o univocă mărginire, o dificultate de-a priza (și, pesemne, de-a produce!) esteticul, o, dacă vreți, emasculare a sensibilității (impresioniștii francezi din jurul anului 1900 îi numeau pe teoreticieni eunuci literari!). Oricum, ,,deliteraturizarea" criticii n-ar putea semnifica, în lumina bunului simț, altceva decît un caz particular și nicidecum o rețetă general valabilă, așa cum se dorește cu aplomb. Avem a face doar cu exacerbarea, nu o dată cu implicații intolerante, agresive asupra vecinătăților, a unuia
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
universale și așa mai departe. în cazul mitologiilor unor etnii europene - care au fost redactate de mitografi în Antichitate (grecii și romanii), în Evul Mediu (germanii și nordicii) sau în epoca modernă (finlandezii) -, se impune de regulă un efort de „deliteraturizare”, în vederea depistării motivelor și structurilor mitice originare. În principiu, cercetătorul care se încumetă să reconstituie mitologia română este confruntat cu o dificultate într-un fel antagonistă : decelarea motivelor mitice și corelarea lor, astfel încât să rezulte un „scenariu” unitar și coerent
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]