13 matches
-
o relație elementară de includere a unui tip de secvență într-un altul: un dialog în povestire, o descriere în argumentație etc. De fiecare dată apar probleme inevitabile de trecere. Dacă autorii au la îndemână o întreagă panoplie de semnale demarcative, ei evită adesea, în funcție de genul de discurs implicat, să creeze rupturi prea vizibile. De exemplu, observăm alături de P. Hamon 245 că, prin inserarea de secvențe descriptive în secvențe narative în romanele naturaliste, pauza pe care o introduce fragmentul descriptiv este
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
și privea fără să vadă ceva, răsuflând o clipă. Erau ziduri scurte, o pată cafenie de ardezii vechi [...]246. Al doilea paragraf, schimbarea de "ogor" textual coincide în povestire cu sosirea personajului la capătul ogorului. Prima frază joacă un rol demarcativ care subliniază și limita inserției, dar o și atenuează, legitimând-o (secvența narativă are dreptul să facă o pauză și să lase loc contemplării descriptive doar pentru că personajul este obosit și se oprește). (b) O dată cu dominanta secvențială, avem de-a
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
acest spațiu și mai ales să îi impună anumite etape. Bineînțeles, problema nu se pune la fel în scris și în vorbire. În vorbire, se poate recurge la anumite forme, la strofe sau, în lipsa versurilor, la reiterarea formulelor cu valoare demarcativă; în scris, autorii au la dispoziție decuparea în paragrafe. În cultura occidentală, paragraful are propria lui istorie. Tiparul a impus acest mod de spațiere textuală: definind unitățile de sens, el trebuie să articuleze lectura și să o facă mai ușoară
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
personajului principal): este alcătuit din forme de "plan secund" la imperfect asociate unei forme verbale unice de prim-plan ("remarcă"). Se încheie cu o formă lapidară ("Așa era doamna de Piennes"), un fel de "punctare" cu funcție recapitulativă, dar și demarcativă. Trecerea la următorul paragraf are loc printr-un schimb dublu: textul lasă în urmă universul doamnei de Piennes pentru cel al pălimarului și descrierea se întoarce la firul narațiunii: deci tipul de secvență se schimbă. Simetria din abordarea celor două
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
deschise ușa252. Cu abilitate, textul rupe previzibilitatea înlănțuirii "apoi/mai/în sfârșit", introducând "sus" pe poziția a treia și decalând "în sfârșit". Acesta din urmă are atât valoare cronologică ca termen al unei acțiuni (a urca scări), cât și valoare demarcativă, ca marcă de punctuație care semnalează sfârșitul citirii paragrafului; ei i se adaugă o altă valoare, de ordin psihologic: "în sfârșit" marchează împlinirea unui lucru dorit cu ardoare, o despovărare a personajului ostenit care este sursa punctului de vedere. Astfel
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
el începe prin discurs direct și apoi semnalează, printr-o propoziție incidentă, că este vorba despre un citat. În plus, discursul indirect liber asigură trecerea de la discursul direct la cel indirect, ceea ce îi permite naratorului să nu mai introducă mărci demarcative; (b) efortul depus pentru a atenua rupturile dintre registrele enunțiative corespunde unei griji permanente pentru diversitate. De pildă, replicile nevăstuicii, dispuse în nouă versuri, sunt împărțite în două versuri în discurs indirect, două versuri în discurs indirect liber, cinci versuri
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
lucru pe care îl ating" citim în Enghidu, personaj-simbol, dar și personaj-mască, preluat din străvechiul poem sumeriano-babilonian Ghilgameș. Timpul subiectiv, timpul fugace horațian din Quadriga (text dedicat: "Lui Mihai Eminescu") e obiect de percepție plastică. A trage câte o linie demarcativă între etapele lirice stănesciene, iată o operație delicată, câtă vreme senzorialul (determinând o anumită "gândire în imagini", "profund subiectivă") și cogito-ul (legat de "gândirea în noțiuni") trăsături invocate în Respirări se constituie în dimensiuni corelative, inextricabile. În cele 11 Elegii
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
lucrările normative și lexicografice recente, și anume: - Sunt incluse în acest tipar multe formații aparținând terminologiilor, reprezentate adesea de adjective substantivizate sau de cuvinte cu utilizare atât adjectivală, cât și substantivală. Vezi, pentru terminologia gramaticală 36: cauzative 37, conative, delocutive, demarcative, diacritice, expresive, factitive, hipocoristice, indiciale, jonctive, masive, prefixoide, prezentative, relative 38 etc. Sunt numeroase exemple și din alte terminologii sau din limbajul comun: *antiimflamatoare, *antitusive, *antivirale, *barbiturice, *blindate, *celulare, *contraceptive, *demachiante, *deodorante, *detartrante, *energizante, *executive, *melaminate, *periodice, *pesticide etc. Majoritatea
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
regîndite cele două tipuri: Tipul 1 de eterogenitate: Secvențe de tip diferit alternează [secvența intercalantă și (secvența intercalată)] cu introducerea altor secvențe. Prezența descrierii într-un roman corespunde unei structuri de tipul: [Povestire (descriere)]. În acest caz, subliniem importanța semnalelor demarcative. Tipul 2 de eterogenitate: De data aceasta, secvențele de tip diferit nu mai alternează, ci sînt amestecate. Relația va fi numită dominantă, după formula [Dominantă (dominată)]. O putem regăsi, de pildă, în poemele narative: [Poem (povestire)]. Reținem această noțiune de
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
de la fereastră, urcatul pe un loc înalt, amenajarea unui local sau a unui decor etc.; d) motivații psihologice ca: distracția, pedanteria, curiozitatea, interesul, plăcerea estetică, volubilitatea, lipsa de ocupație, privirea mașinală, fascinația etc. Toate aceste teme reprezintă deci doar semne demarcative, mărci introductive ale descrierilor și constituie o tematică vidă determinată, în esență, de seria de postulate aparținînd autorului (veridicitate etc.) a căror funcție este înainte de toate să se evite un anumit "hiat" între descriere și narațiune, de a da conținut
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
povestire va urma următorul model: [secv. narativă (secv. conversațională) secv. narativă], pe cînd cea a unei povestiri într-o conversație urmează modelul invers: [secv. conversațională (secv. narativă) secv. conversațională]. În fiecare dintre aceste două situații este necesară sublinierea importanței semnelor demarcative. J.-M. Adam, în alte studii (1984, pp. 109-115 și 1985, pp. 156-162) a dezvoltat problematica mărcilor de inserție a unei povestiri într-o conversație. Frontieră Frontieră Secvență Rezumat Secvență Încheierea unei secvențe Secvență conversa Intrare narativă Morală conversa țională
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
valabilă numai pentru verbele tranzitive cu obiect direct: Les nuages ont caché le soleil/ Le soleil est caché par les nuages ' Norii au acoperit soarele'/'Soarele este acoperit de nori'; (2) însoțită de modificarea relațiilor sintactice (subiect, obiect...), de apariția demarcativului (prepozițional): Le soleil brunit la peau/La peau se brunit au soleil 'Soarele bronzează pielea'/'Pielea se bronzează la soare' La sécheresse a tari le puit/ Le puit a tari sous l'effet de la sécheresse ' Seceta a secat fântâna'/' Fântâna
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
marca intonație, pauzele de vorbire, scrierea cu majuscule a unor date importante (8 Martie ) sau pentru a sugera respectul sau afecțiunea (Domnule Director, Domnule Inspector ). II. 3. SEMNELE ORTOGRAFICE Semnele ortografice sunt simboluri folosite de sistemul normativ ortografic ca semnale demarcative. În ortografia românească există următoarele semne ortografice : *blancul (pauza albă) este spațiul liber între cuvintele unei propoziții : Cireșul din fața casei a înflorit. *bara (\ ) se folosește ca semn ortografic în abrevieri de felul : km\h *apostroful (‘) notează rostirea incompletă a unui
Particularităţi m etodologice de însuşire a normelor de ortografie şi punctuaţie la clasele I şi a II - a by Atofanei Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/91851_a_92996]