75 matches
-
unor citate celebre, așa cum se observă și în parafrazarea din „Leul și câinii”:”Prefă-te că-i asculți, dar rămâi vigilent.../ Sunt ei proști, dar mulți!”. În fine, sunt demne de reținut și alte procedee de subliniere a caracterului satiric, demascator, critic, pe care autorul le folosește cu iscusință și mult curaj. Astfel, apelează la atribuirea de nume asemănătoare cu ale unor personaje prezente în viața publică: Galina Undrea, Ene Boloboc, ori, în alte situații, face adaosuri la titlu: „Asemănarea cu
ÎN OGLINDA FABULEI ŞI A PAMFLETULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 by http://confluente.ro/In_oglinda_fabulei_si_pamfletului_marian_malciu_1341836787.html [Corola-blog/BlogPost/341953_a_343282]
-
sau vor recunoaște cunoscuți de-ai lor, din vremurile, nu demult, apuse. Alții se vor simți solidari, prin experiențe de viață similare, cu eroii cărții. Avem de a face, de această dată, cu o carte document, o carte evocativă și demascatoare în același timp. Romanul recreează frânturi din viața de altă dată a orașului. În final, el se constituie ca un recviem pentru cei care nu mai sunt printre noi. Prof. Veturia Adina COLCEAG Craiova 25 martie 2013 Referință Bibliografică: Adina
„ÎNTOARCEREA” SAU „ROMANUL EVOCATOR AL DURERII” DE ION CATRINA de VETURIA ADINA COLCEAG în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 by http://confluente.ro/Adina_veturia_colgeag_in_veturia_adina_colceag_1364196691.html [Corola-blog/BlogPost/345436_a_346765]
-
ostracizare definitivă din circuitul publicistic și cultural. Iar atunci când s-a scris despre el și „gândirism” în România comunistă (D. Micu, 1975, sau Z. Ornea, 1980, dar și anul 1996), s-a făcut într-un ton de contestare și vehemență demascatoare („reacționar”, „antiprogresist”, „mistic”, „fascist”, „retrograd”), departe de rigorile obiectivității. Așa se face că „demascările”, ignorările și uitările nemeritate au continuat și după luna decembrie anul 1989, și ele persistă și astăzi. Nichifor Crainic a văzut lumina zilei pe 12/24
DESPRE NICHIFOR CRAINIC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Despre_nichifor_crainic_.html [Corola-blog/BlogPost/352539_a_353868]
-
de ochiul vigilent atribuit clasei muncitoare, trebuia să dea pedepse cât mai neiertătoare ca exemplu pentru cei care ar mai avea poftă de așa ceva și trebuia să avertizeze occidentul că nu-i merge. Artizanii ar fi dorit un mare proces demascator, cum se provoca „pe domenii de activitate”, ca să bage frica in categoria respectivă de populatie, chiar inventand dușmani numai ca sa poata fi pedepsiți exemplar. Or, aici, era vorba de o foarte mare categorie, fiindcă era la adresa clericilor, dar se rasfrangea
BISERICA DIN ETER (CONCLUZII) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 by http://confluente.ro/Corneliu_leu_biserica_din_eter_conclu_corneliu_leu_1330887561.html [Corola-blog/BlogPost/357930_a_359259]
-
pe care-l va fi făcut în urmă cu vreo jumătate de veac capul burghez, reacționar, căzut de pe-o muche pe alta, sângerând, al unui mare istoric român târât cu picioarele înainte pe scările temniței după un ultim interogatoriu demascator și foarte revoluționar. O solemnă asociere de termeni ar putea, așadar, evoca zguduirile tunătoare ale Istoriei. Altele, mai modeste, ar trimite la hârtoapele ori la găurile de rând, din asfaltul român. Te-ai împiedicat, ai picat, ți-ai scrântit sau
Poezii by Ion Pop [Corola-website/Imaginative/10820_a_12145]
-
ostracizare definitivă din circuitul publicistic și cultural. Iar atunci când s-a scris despre el și „gândirism” în România comunistă (D. Micu, 1975, sau Z. Ornea, 1980, dar și anul 1996), s-a făcut într-un ton de contestare și vehemență demascatoare („reacționar”, „antiprogresist”, „mistic”, „fascist”, „retrograd”), departe de rigorile obiectivității. Așa se face că „demascările”, ignorările și uitările nemeritate au continuat și după luna decembrie anul 1989, și ele persistă și astăzi. Nichifor Crainic a văzut lumina zilei pe 12/24
„PRO MEMORIA ?' ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” NICHIFOR CRAINIC ?' TEOLOGUL MISIONAR PRINTRE INTELECTUALI, APOLOGETUL ORI PROPOV? de STELIA by http://confluente.ro/stelian_gombos_1492666048.html [Corola-blog/BlogPost/343135_a_344464]
-
urmat. Eroii cărții suferă nedreptățile regimului, deși nu se fac cu nimic vinovați față de acesta. La baza romanului stau fapte reale, documente autentice, discuții directe cu martori oculari, fapt ce creează personaje credibile, veridice. Cartea reprezintă un document evocativ și demascator, recreând frânturi din viața de altădată a orașului, ușor de recunoscut. Așa cum se întâmplă în toate scrierile lui Ion Catrina, cititorul este atras de succesiunea tablourilor narate, de vocabularul sugestiv al personajelor, de bogăția descrierilor și e captivat de ritmul
SUFLETUL UNEI LUMI de CODRUŢA VIIŞOREANU în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Codruta_viisoreanu_ion_c_codruta_viisoreanu_1384646023.html [Corola-blog/BlogPost/363135_a_364464]
-
echilibrate, dacă nu s-ar fi îmbolnăvit: surzenia îl izolează de lume și îl eliberează de convenția picturii oficiale. La aproape cincizeci de ani, Goya pornește într-o incursiune în străfundurile misterioase și zbuciumate ale sufletului omenesc. Ochiul lui sarcastic, demascator, nu iartă pe nimeni. s-a născut la 30 martie 1746 la Fuendetodos, un mic sat în Aragon, în nordul Spaniei. Curând familia se va stabili la Zaragoza - capitala provinciei Aragon. Goya urmează școala la iezuiți, după care intră ca
Francisco de Goya () [Corola-website/Science/298333_a_299662]
-
cunoscut în bogata sa experiență de slujbaș. Fabule ca „"Danțul peștilor"”, „"Oile bălțate"”, „"Lupii și oile"”, „"Știuca"”, erau îndreptate împotriva regimului despotic autocrat, împotriva nedreptăților, constituind indirect o pledoarie îndrăzneață în apărarea poporului: Expresia cea mai viguroasă a acestei satire demascatoare, cu un puternic caracter politic, apare în fabulele „"Adunarea obștească"”, „"Oile bălțate"”, „"Ospățul"” și mai cu seamă în „"Danțul peștilor"”, în care autorul demască nedreptățile sociale, fățărnicia și despotismul regimului țarist. În "Danțul peștilor", tipul satrapului țarist capătă o largă
Ivan Andreevici Krîlov () [Corola-website/Science/309370_a_310699]
-
1899, Tolstoi scrie cel de-al treilea roman, "„Învierea”", inspirat din viața epocii și având o tematică profund socială și politică. Fiind scris într-o epocă de creștere a avântului revoluționar premergător revoluției din 1905, romanul are un ascuțit caracter demascator și capătă o mare forță generalizatoare. Prințul Nehliudov este numit membru într-o comisie de jurați, întrunită pentru a judeca și condamna o prostituată acuzată de crimă. O recunoaște: este chiar Katiușa Maslova, fosta servitoare a familiei sale, pe care
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
condamnarea lui Tweed în 1873. Cu această victorie în palmares, Nast vânează următoarea victimă în persoana lui Horance Greeley, opozantul lui Grant în alegerile anterioare. Nast îi distruge cariera politică a lui Greeley cu aceeași armă necruțătoare a peniței satirice, demascatoare. Nast nu a fost în nici un fel corupt și chiar dacă sentimentele sale au fost părtinic republicane, a refuzat exorbitantul onorariu de 10.000 de dolari oferit de republicani în 1876 pentru a face campanie de susținere, un atribut al demnității
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
care se afirmă talentul lui de scriitor satiric. În 1762 Fonvizin intră ca translator la Colegiul Afacerilor Externe. În această perioadă, viitorul dramaturg scrie cunoscuta sa fabulă „"Vulpoiul predicator"” și „"Epistola către slugile mele"” - amândouă cu un puternic caracter polemic, demascator. Între anii 1766 — 1769, Fonvizin scrie prima sa comedie satirică „"Brigadirul"”, care pune temeliile dramaturgiei naționale ruse. De atunci datează și legăturile lui strânse cu N. I. Panin - un om înaintat al timpului, care sprijinea dezvoltarea artelor și a literaturii. Din
Denis Ivanovici Fonvizin () [Corola-website/Science/309412_a_310741]
-
ne ofera și poetul Victor Știr în volumul sau de versuri intitulat " Cinetica iluziei." Spectacolul este unul "rece", hieratic ce-și trădează de bunăvoie mască, iar "cinetica" iluziei - dacă ne raportăm la semnificația lui "kinetikos," este, în ultimă instanță, principiul demascator al realului. Secționări succesive până la pragul-limită al tangibilului.(...) Spaimă și neliniștea se permanentizează de-a lungul întregului volum, căci totul se transformă, se "monumentalizează" în tăcere, làsîndu-i ființei doar dreptul de a se iluziona în fața propriului destin.” Cristina Cârstea în
Victor Știr () [Corola-website/Science/316120_a_317449]
-
roman (după Război și pace și Anna Karenina), "„Învierea”", inspirat din viața epocii și având o tematică profund socială și politică. Fiind scris într-o epocă de creștere a avântului revoluționar premergător revoluției din 1905, romanul are un ascuțit caracter demascator și capătă o mare forță generalizatoare. Punând în centrul atenției autodesăvârșirea Katiușei și încercările lui Nehliudov de a începe o viață nouă, Tolstoi arată în același timp mizeria în care trăiau oamenii simpli, satul căzut în ruină, închisoarea țaristă și
Învierea (roman) () [Corola-website/Science/308689_a_310018]
-
au fost publicate fără denaturări, iar trei au fost cu totul eliminate: două capitole închinate serviciului divin din biserica închisorii și unul vizitei lui Nehliudov la Toporov. Romanul a înmănuncheat căutările spirituale ale lui Tolstoi și, totodată, prin forța lui demascatoare și ascuțimea lui publicistică, constituie o treaptă nouă în creația scriitorului, de fapt o culme a realismului critic în literatura rusă. "Învierea" a apărut pentru întâia oară în revista Niva, nr. 11 (13 martie) - nr. 52 (25 decembrie) în 1899
Învierea (roman) () [Corola-website/Science/308689_a_310018]
-
fi aici un gust baroc format sub influența liricii italiene de concetti, receptată prin intermediul poeziei neogrecești, ceea ce nu se confundă totuși cu încercarea de artă barocă, străină lui. Imaginea măștii, în Satiră, specifică barocului, are la V. numai un sens demascator, ce l-ar apropia de J.-J. Rousseau și de preromantism. Parodia (Tatăl nostru parodiat), gen foarte răspândit în iluminism, și acrostihurile grecești sunt nu numai virtuozitate, ci și plăcere de a construi și de a decora. Jalba către vodă Hangerli
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290402_a_291731]
-
inventivitatea sa, atât în planul fabulației, cât și în cel stilistic, este redusă. Mult mai evidente sunt influențele umoriștilor consacrați - Gh. Brăescu, I. A. Bassarabescu, D. D. Pătrășcanu -, deosebindu-se, poate, de aceștia prin lipsa totală de resentimente și intenții demascatoare. În general, umorul său e totuși destul de modest, deși bine slujit de o exprimare exactă, la obiect, concisă, care facilitează lectura. După 1975, mai multe proze din volumele sale au fost scenarizate și prezentate la Radio și Televiziune. SCRIERI: Patru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286778_a_288107]
-
normalității comportamentale ale deținuților, smulgînd măștile pe care aceștia și le pun pentru a-i induce în eroare pe naivii și credulii care vin în inspecție și îi aud plîngîndu-se, invitîndu-i pe aceștia din urmă să se implice în exercițiile demascatoare. Limbajul oficial "are grijă să amenajeze decorul în care-și clădește ficțiunile; apoi le împopoțonează cu rămășițele realității interzise. Orice limbă de lemn comportă o modalitate deschisă limba de aparat și modalitatea ascunsă, pe care o putem numi pseudo-limba naturală
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
patriotice (dedicate „Alteței Sale Regale Principelui Ferdinand, moștenitorul Tronului”), celebrând luptele românilor pentru independență de la Plevna, Calafat, Rahova și Grivița. Câteodată versurile capătă accente sociale, ca în Ion al Floarei și în Caporalul, ce desenează profilul omului simplu, sau accente demascatoare, cu tonalități grave, ca în Plugarul sau în Din străini. S-a spus că din placheta Stihuri oțelite (1909) „măcar o poezie a lui merită să figureze în antologii și în manuale, aceea în care și-a prevăzut parcă sfârșitul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290667_a_291996]
-
la tematica proletcultistă. Lenin și „glorioasele tancuri sovietice” sunt motive dezvoltate în imagini de o emoționalitate artificial-convențională. Judecat în circumstanța anilor ‘50, faptul nu e incriminant, chiar dacă, detectat la alți scriitori, îl mână pe criticul de azi la ample tirade demascatoare. Depășindu-și (și uitându-și) începuturile, poetul își caută identitatea într-o lirică puternic cerebralizată, fără a ajunge la o superioară intelectualizare a emoției. Deși în multe versuri vorbește despre poezie, poet, cuvânt, o „artă poetică” e greu de reconstituit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287364_a_288693]
-
pentru a-și da examenul de capacitate, mereu amânat. De câteva ori ia parte la ședințele societății „România juna” din Viena și citește din foiletoanele sale. Din 1897, când apare la Cernăuți „Patria”, scrie foiletoane politice atât de vehemențe și demascatoare la adresa guvernului și a aparatului administrativ habsburgic, încât redacția nu îndrăznește să publice multe din ele. După 1900 va colabora la „Timpul” și la ziarul cernăuțean „Deșteptarea”. De asemenea, la „Bukowiner Journal” (cu câteva foiletoane, între care trei sunt despre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290128_a_291457]
-
sublimități, a Cântării Cântărilor, din care aici ajung câteva ecouri. Acest contrast între expresia directă, aspră și delicatețe se află și în publicistica lui T., unde în același text pot sta împreună duritatea, polemica tăioasă, amărăciunea mergând până la sarcasm, gestul demascator și răceala distanței, dar și amintirea emoționată, căldura prieteniei, duioșia ascunsă, cum se poate observa în portretele celor evocați în Mătrăguna dulce. SCRIERI: Punctul de sprijin, Iași, 1971; Iași - cetatea culturii (în colaborare cu C. Slătinaru), Iași, 1971; Nocturne, Iași
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290314_a_291643]
-
oferă inspirației un câmp deschis. Altfel, mai totul, în versificările frânte, convulsive ale lui Ș. - care și-l luase ca model pe Vladimir Maiakovski - e, între îngrețoșare și mânie, discurs agitatoric, cu accese de furie proletară: tonuri de revoltă, gesturi demascatoare, îndemnuri la luptă (cu „ură și cuțit”). Versificatorul se vrea un exponent al celor mulți („Strigăt sunt, înfipt în vreme,/ Peste roșiile ruguri” - Prefață la un volum care n-a putut să apară). Și nu ratează nici o temă și nici un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289433_a_290762]
-
a luat ceva măsuri de precauție: mai întâi, presărarea lozincilor și poncifelor propagandistice dragi epocii, apoi, plasarea observațiilor la timpul "a fost", când, de fapt, ele oglindesc realități evident contemporane. Nu știu să existe un document mai acuzator și mai demascator decât acest "Raport"! Întregul demers, după cum se vede și din titlu, pornește de la ideea că importantă pentru producția intelectuală este calitatea prestației individuale. Ceea ce sugerează că Ralea, care, până atunci, părea a considera prioritar conținutul ideatic, lăsând în planul al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
sub denumirea de Liga artelor, în baza unui program, „potrivit sufletului nostru” să ducă la „solidarizarea elitei creatoare în jurul unui ideal menit să însuflețească nevoile sale cărturărești”, ziarul se alătură acestui demers și-l însuflețea. Erau în ziar și articole demascatoare, poate de vendetă politică precum cel cu titlul: „Banda Teodorovici” „Luptătorul” capturată de poliție” din numărul 2 al săptămânalului, unde citim: „Luptătorul”, oficiosul lui Teodorovici, își îndreptase atacurile împotriva unității noastre naționale, iar pe de altă parte căuta să învrăjbească
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]