207 matches
-
Paolo Savona cele patru caracteristici principale ale economiei începutului secolului XXI: liberalizare, finanțare, informatizare și globalizare, fug de sub controlul statului, ce "a rămas teritorial, în vreme ce bogăția a devenit nomada"1. De asemenea, bogăția, dincolo de a se fi deteritorializat, s-a dematerializat și a devenit foarte volatilă. Companiile transnaționale nu au nici o dificultate în a emigra, abandonând vaporul care se scufundă. Ele pot investi propriile capitaluri sau pot delocaliza industriile lor în zonele care le oferă cele mai bune condiții de profit
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
pe teme de Peter Jecza". Maestrul Georgescu s-a lăsat cuprins de acea forță sacră iluminatoare care îl inspiră pe artistul Jecza ori de câte ori modelează o nouă formă sculpturală și a repetat epifania în registrul muzicii: a interiorizat sculpturile, le-a dematerializat sub forma unei simțiri energice, dar imponderabile și le-a adăugat un element fabulatoriu. Adică, le-a legat într-o poveste, de simplitatea fundamentală a basmelor și de eleganța nobilă, eroică a marilor compoziții muzicale. În plus, a ilustrat un
Ekphrasis by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/12219_a_13544]
-
prețul sacrificării farmecului particular al lumii, se sprijină exclusiv pe dinamica gîndirii, pe proiecții mentale și pe contemplația exclusivă a cerului interior. În această viziune angelică, născută, adică, în afara oricărei fiziologii, fie și aceea a sensibilității acceptate, forma artistică se dematerializează, părăsește principiile gravitației și devine parte dintr-un nesfîrșit discurs al esențelor. O viziune austeră, de sorginte protestantă, se construiește exclusiv din voluptatea pură a silogismelor. Nu omul particular, nu căutările sale în tridimensional, nu respirația cărnii sufocate sub propriile
Din nou despre Hans Mattis-Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12764_a_14089]
-
de șevalet, la grafica de carte, la cea publicitară, și pînă la experiențele tehnice și expresive cele mai diverse, percepția artistului în spațiul public este una discretă și eterică pînă la imponderabil. Într-un anume fel, prezența lui nemijlocită se dematerializează și se resoarbe în turbionul propriei sale creații. În al treilea rînd și, de fapt, aici stă întreaga explicație a acestui prelung paradox, structura sa însăși se sprijină pe o realitate polară. Inteligent și reflexiv ca orice grafician care nu
Despre unitate și treime by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12388_a_13713]
-
prețul sacrificării farmecului particular al lumii, se sprijină exclusiv pe dinamica gîndirii, pe proiecții mentale și pe contemplația exclusivă a cerului interior. În această viziune angelică, născută, adică, în afara oricărei fiziologii, fie și aceea a sensibilității acceptate, forma artistică se dematerializează, părăsește principiile gravitației și devine parte dintr-un nesfîrșit discurs al esențelor. O viziune austeră, de sorginte protestantă, se construiește exclusiv din voluptatea pură a silogismelor. Nu omul particular, nu căutările sale în tridimensional, nu respirația cărnii sufocate sub propriile
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
să explice asta într-un mod rezonabil, fără a cădea în capcana psihologizării. Grupul de rugăciune și dezbateri din care fac parte viitorii teroriști urăște materialismul occidental, și sfârșește nu în asceză - care ar fi varianta bună - ci în a dematerializa totul, inclusiv ei înșiși. Nici teroriștii, nici victimele (în ochii primilor) nu mai au carne și oase, scopul lor excelând în transcendență până în punctul în care legătura cu mundanul se taie iremediabil. Pentru protagonistul Ziad Jarrah nu există un conflict
B-Est, cât de bine se poate by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11752_a_13077]
-
și culorile sacre - aurul și roșul (purpura), pentru a reprezenta imaterialul, esența intangibilă a unor forme recognoscibile - fructe, pietre etc., după cum folosește tocmai aceste repere ale lumii materiale pentru ca, finalmente, prin abandonul lor într-un spațiu al purei virtualități să dematerializeze culoarea însăși, a cărei substanță părea acceptată ca o fatalitate. Fascinantă și îndepărtată, austeră și senzuală, familiară și ceremonioasă, lumea Sultanei Maitec, realitatea ei ambiguă, pe jumătate aici, pe jumătate dincolo, pune chiar și sculpturile lui Ovidiu Maitec într-o
Un simplu accident al luminii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13012_a_14337]
-
Gherghinei Costea este unul din semnele sigure că artele decorative ies din amorțeala. Spre deosebire, însă, de programul Danielei Făinis, care este unul amplu, viril, de tip eroic, programul Gherghinei Costea este unul feminin, grațios, de un rafinament extrem-oriental. Ea dematerializează ceramică, o aduce la delicatețea filigranului și o constrînge să ia înfățișări imponderabile. Deși modelele imediate par a fi luate din lumea vegetală, de la ipostază de sămînță la aceea a exploziei germinative și pînă la forma eflorescenta și aeriană, în
Trei ipostaze ale autenticitătii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18185_a_19510]
-
negru - și culorile sacre - aurul și purpura), pentru a reprezenta imaterialul, esența intangiblă a unor forme recognoscibile - fructe, pietre etc., după cum folosește tocmai aceste repere ale lumii materiale pentru ca, finalmente, prin abandonul lor într-un spațiu al purei virtualități să dematerializeze culoarea însăși, a cărei substanță părea acceptată ca o fatalitate. Fascinantă și îndepărtată, austeră și senzuală, familiară și ceremonioasă, lumea Sultanei Maitec, realitatea ei ambiguă, pe jumătate aici, pe jumătate dincolo, pune chiar și sculpturile lui Ovidiu Maitec într-o
Nunta lui Cripto cu lapona Enigel by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16688_a_18013]
-
cea exterioară. Lumea din afara ei nu pare a avea nici o legatură cu cea din interiorul ei, cea a oglindirii simțurilor răvășite. Hipersensibilitatea este eliberată și se manifestă prin perceperea a tot ceea ce o înconjoară, lucrurile, sunetele pătrunzând prin simțurile ei dematerializând-o, ea devenind “un adânc”: “Dar ce adânc e în om și pe care axă a proporțiilor lui?” Conștientizarea nevoii de iubire acutizează simțurile sexuale, căci trupul se manifestă în paralel cu gândul și simultaneitatea lor le contopește într-o
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
noastră, presupunând o moarte autonomă, ar fi colosalul efort al unei lumi de morți cerându-și, ca în cel mai negru paradox, dreptul la inexistență, rătăcirea unei specii care și-a revendicat deja posteritatea. * Vom descoperi cândva că ne putem dematerializa și că putem trăi independent de natură. * Să nu crezi niciodată în ceva până la capăt, vreau să spun până la dezamăgire. Dacă ții să crezi în ceva care să îți dea, totuși, iluzii definitive, trebuie să crezi în ceea ce te trimite
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
a pictat expresiile posibile ale femeilor - cu gurile deschise în care se văd dinții-colți - care plâng cu un plâns neuman și totuși integrabil chipului omenesc. Ca rezultat al semnelor involuntare și al accidentelor, unele porțiuni ale feței, ale craniului se dematerializează, altele câștigă în densitate, unele pierd claritatea, devin tulburi, altele sunt extrem de precis redate. Culoarea agonizează și sucombă în zone de negru sau, dimpotrivă, se animă, e vie, caldă în zonele de roșuri și portocaliuri, dar, în ansamblu, chipurile au
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
împreună cu povestea, trebuie să dea identitate și să asigure soliditatea operei de ficțiune. Mi se pare destul de clar și inteligent proiectul de roman al Ioanei Nicolaie. Prozatoarea a urmat cu strictețe acest proiect, dar, odată terminată, cartea pare că se dematerializează. Poate pentru că, uneori, ceea ce arată bine ca machetă sau ca proiect își arată limitele atunci când e construit la scară reală. Pe de altă parte, poate chiar acest aer de inconsistență, de neîmplinit a fost în intențiile scriitoarei. Probabil mulți vor
Manual de supraviețuire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7890_a_9215]
-
prețul sacrificării farmecului particular al lumii, se sprijină exclusiv pe dinamica gîndirii, pe proiecții mentale și pe contemplația exclusivă a cerului interior. În această viziune angelică, născută, adică, în afara oricărei fiziologii, fie și aceea a sensibilității acceptate, forma artistică se dematerializează, părăsește principiile gravitației și devine parte dintr-un nesfîrșit discurs al esențelor. O viziune austeră, de sorginte protestantă, se construiește exclusiv din voluptatea pură a silogismelor. Nu omul particular, nu căutările sale în tridimensional, nu respirația cărnii sufocate sub propriile
De la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7899_a_9224]
-
prețul sacrificării farmecului particular al lumii, se sprijină exclusiv pe dinamica gîndirii, pe proiecții mentale și pe contemplația exclusivă a cerului interior. În această viziune angelică, născută, adică, în afara oricărei fiziologii, fie și aceea a sensibilității acceptate, forma artistică se dematerializează, părăsește principiile gravitației și devine parte dintr-un nesfîrșit discurs al esențelor. O viziune austeră, de sorginte protestantă, se construiește exclusiv din voluptatea pură a silogismelor. Nu omul particular, nu căutările sale în tridimensional, nu respirația cărnii sufocate sub propriile
Hans Mattis Teutsch, de la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7483_a_8808]
-
album, cu șevaletul gol, profilat pe fereastra ce dă pe un colț de grădină, iarna. Transparența geamului se opune simbolic zidului de piatră, pictura se retrage pentru ca natura să-i ia locul pe șevalet, spiritul artistului pare să se fi dematerializat, trecând prin porțile sacrului. Imaginea privirii creatoare se întoarce parcă din etern, pentru a-și contempla opera la care noi nu mai avem acces.
La porțile sacrului by Monica Pillat () [Corola-journal/Journalistic/6721_a_8046]
-
la rîndu-i, într-un mod surprinzător, nu prin reverberații descriptive, ci prin vidul care se instalează între zvîcnirea a două înterjecții, și lucrările de maturitate ale lui Brâncuși, în special Păsările în văzduh, dar și Cocoșul, Peștii și Coloanele, se dematerializează, înving gravitația newtoniană și experimentează, cu toate riscurile pionieratului, relativitatea ensteiniană. Și oricît ar părea de ciudat, pînă și denunțul, uneori cu un sens punitiv explicit, se regăsește în egală măsură în opera lui Caragiale și în aceea a lui
Caragiale și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6723_a_8048]
-
expresia lui prin atitudinea eminamente simbolizantă, așa încât bucuria și singurătatea, eroismul și lașitatea, dezamăgirea și tenacitatea în credința că poți fi victorios, ori pur și simplu așteptarea într-un timp suspendat, ce poate fi etern, devin personaje de-a dreptul; dematerializează ca să câștige în idee. Toată experiența din spatele său se regrupează în formule din care nu lipsesc citatele, cum ar fi secvențele ce amintesc de scenariile folosite de meșterii Antichității române, când sunt puși să povestească sintetic, în piatra sarcofagelor, biografii
Arta cu sufletul la gură? by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5525_a_6850]
-
biletelor de papagal, „bilețele ale sorții”, cum le numește întrun poem cu acest titlu. Totul e scris și citit, ce e scris trebuie să se întîmple, iar cînd protagonistul liric din Substanțe interzise nu înțelege textul, moare un pic, se dematerializează „înainte de soroc”: astfel: „Fizician, totuși, nu metafizician, citește ce scrie pe/ cruce, nu-i vine să creadă, visează?/ Un pumn în plină figură îl trezește - ce cauți, bă, aici,/ în cimitir, la ora asta (dacă era în/ noaptea de Înviere
Etnobotanicele lui LIS by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3141_a_4466]
-
și Gretchen are două moment de climax, unul focaliaz pe contemplarea sexului ei care strălucește într-o lumină nefirească. Privirea lui Mefisto este fără excepție maculantă, însă privirea lui Faust conduce către o sublimarea a sexualității. Sexul lui Gretchen se dematerializează în lumină, devine inefabil chiar dacă nu încetează să corespundă datelor anatomice. Sokurov suprapune imaginile monadic generând un efect de icoană în fața căreia se declanșează trăirile paroxistice. Iar această icoană este paradoxală și de o măreție fără egal pentru că ea reprezintă
Faust: lumini și umbre (I) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2924_a_4249]
-
la rîndu-i, într-un mod surprinzător, nu prin reverberații descriptive, ci prin vidul care se instalează între zvîcnirea a două înterjecții, și lucrările de maturite ale lui Brâncuși, în special Păsările în văzduh, dar și Cocoșul, Peștii și Coloanele, se dematerializează, înving gravitație newtoniană și experimentează, cu toate riscurile pioneratului, relativitatea ensteiniană. Și oricît ar părea de ciudat, pînă și denunțul, uneori cu un sens punitiv explicit, se regăsește în egală măsură în opera lui Caragiale și în aceea a lui
Caragiale și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10208_a_11533]
-
consistent, nu doar cu un contur social (adesea, marginal), ci și cu viscerele revărsate pe fila de hârtie. La antipodul acestei modalități agresiv-autentiste de a asuma lumea înconjurătoare și propria identitate, expusă în tot ce are mai intim, Răzvan Țupa dematerializează suav corporalitatea, introducând-o în diferite sintagme și constructe teoretice justificatoare. Volumul său de debut, Fetiș (2001), începea printr-un Argument în care autorul, explicându-și materia și structura cărții, definea corpul în felul următor: ,tot ce facem este sau
Cuvinte în aer by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10823_a_12148]
-
sunt la nivelul celei mai bune calități mondiale. Iar întreprinderile americane sunt copleșite de povara sumelor pe care le au de plătit pensionarilor lor. în plus, o parte a economiei americane este amenințată de apariția internetului: tot ceea ce poate fi dematerializat este schimbat treptat în mod gratuit. Deja marii distribuitori vând mai puține CD-uri decât în urmă cu zece ani; tentativele de înlocuire a vânzărilor de CD-uri cu cele de fișiere digitale eșuează: în 2006, din cele 20 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
mai rămâne din muzică după supunerea ei unei înghețări și redarea ca pe o ploaie cu grindină, până dor urechile?! Ce mai rămâne din spectacolul muzical elevat dacă eleganța artiștilor e contestată de portul de picnic, dacă decorul mirific este dematerializat de explozii zăpăcitoare, dacă fetele frumoase sau înfrumusețate sunt depășite de fete transformate, dacă de la costumațiile lor de scenă, superbe, s-a ajuns la dezgolirea până la cea mai mică invizibilitate a totului?! Ce-am mai avea de spus dacă trebuie
MARINA FLOREA. CHIAR ŞI NUMAI UN CÂNTEC AL EI POATE VINDECA MUZICA UŞOARĂ ROMÂNEASCĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363822_a_365151]
-
Duțu ca un debut al frumuseții, al luminii. „Ochii vin spre mine/ Și genele mă dor,/ Mă doare tot,/ Inclusiv/ Bolta cerească/ A visului meu.” (“Culori”) Lucrurile ce o înconjoară nu sunt reudse la simple elemente de decor, nu sunt dematerializate. De fapt, abstractizarea îi este străină poetei. În stihurile Victoriței Duțu, dorința de materialitate rămâne covârșitoare și trădează o puternică și vie curiozitate intelectuală. „Privesc mereu/ La o poartă galbenă,/ Deschisă/ Dar nu o pot trece,/ Pentru că sunt/ Prea mult
ATUNCI CAND GANDUL PUR IA FORMA DE STIH de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367236_a_368565]