171 matches
-
este un adevărat spectacol manieristo-baroc, în pofida austerității extreme la care a ajuns expresia lui Ilfoveanu în lucrările lui mai recente. Conservînd atît mitologia, cît și tipologia artei sale din ultimele două decenii, pictorul a făcut încă un pas important către dematerializarea picturii și către spiritualizarea mesajului prin substituirea pastei și a tușei cu linia pură, cu semnul plastic dus aproape de limita transparenței. Acest hieratism extrem care, în mod evident, camuflează un imaginar debordant și o enormă foame de spectacol, își depășeșete
Cărți despre artiști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14731_a_16056]
-
să-mi acopere cu scutul?/ Zilele au această frumusețe/ Pe care nu pot să o uit/ În nici un fel, au iarba/ Din vis abia dezmorțindu-se" (Această frumusețe...). Înaintarea în viziune a lui Miron Kiropol pare a echivala cu o dematerializare, id est cu o stare fluidă, evanescentă, aeriană a materiei care se jertfește sieși, căci nu figurează nici neantul nici transcendența, ci doar o concretețe ce se leapădă imagistic de sine, ce se desfoliază cu o diafană întristare: "Alergai peste
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]
-
văzduh/ Care se înfiripa nesfîrșit/ Atingînd cu buze cîntînd fața ta -/ Era amintirea noastră/ Aproape de cer, mai rămînînd/ Deasupra pămîntului/ Departe de dimineață./ Și ai lăsat miresmele să treacă/ Pe trupul meu îngenuncheat" (ibidem). Întrucît văzul joacă un rol scăzut, dematerializarea aceasta relativă se adresează cu precădere olfactivului și auzului: "O boare izbucnește din pămîntul sălbatic,/ Fire de praf și frunze mi se lipesc de față ca liniștea,/ Mîinile-mi află mîngîieri fără să știe/ Pe tei și caiși, la întîmplare pe
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]
-
mîzgoase" (Lostrița). Celebrînd în răspăr "formele casante în dimineața derizorie", Ion Vădan încearcă a se sustrage tiraniei acestora. Reacția sa instinctiv-defensivă este cea a relativizării lor prin aglutinări deformante, prin amestecuri confuze, într-un mediu al unei decompoziții ce precede dematerializarea. Astfel el urmărește priveliștea lor "topindu-se curgînd unele în altele/ amestecîndu-se cu miresmele putrede ale crinilor/ cu mucegaiul din urechile morților tineri/ peste cocleala urinei din ziduri/ peste damful băii cu aburi din Grădina Botanică" (Golem). Percepția paroxistică a
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
critic abstract, neadecvat. Câteva exemple. Văduvit de contextul inițial, citatul care însoțește poezia Lauda somnului, vol. O viziune a sentimentelor, este totuși relevant: „Contemplarea pietrei inerte ș...ț presupune acum un elan ascensiv ce împreunează teluricul cu uranicul pe fundalul dematerializării. Zenitul celest este înconjurat de epifanii ale formelor terestre lipsite de inerția gravitațională. Pătrunderea prin transparentizarea albastră ar fi contrapondere la ispita reiterării vechii strădanii sisifice. Din moment ce ființa este observată de un obiect subiectivat, înseamnă că ea mai depinde de
La margine de București by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13451_a_14776]
-
ornamentica bizantină, la exterioritatea previzibilă și mecanică a drapajului, Brâncuși extrage din tipologia bizantină austeritatea lăuntrică și monumentalitatea indescriptibilă a sacralității. Fără cea mai elementară descripție și fără nici o aluzie individualizatoare, hieratica Rugăciunii constă în resorbția substanței în atitudine, în dematerializarea formei sub presiunea unui sentiment energic și imponderabil în același timp. Și, în fine, ultima ipostază a resurecției nonfigurativului în concepția lui Brâncuși, este momentul purismului, al definițiilor, al axiomelor tridimensionale. Fie că este vorba de Pește, de Focă, de
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
șchioape/ poate că mîine/ nopțile se vor spăla/ apa va fecunda flăcările/ iar eu singur în fața fricii/ voi desface lacătele/ voi desfereca infinitul/ în grajdul celest -/ doisprezece diavoli fierbînd/ într-o aureolă/ perpetuu" (Ritual șexorcismț). Stihuri în care "desferecarea" mîntuitoare, dematerializarea jinduită nu iese din rama tabloului, rămînînd, așa cum se cuvine în cazul unui poet veritabil, un simplu element, fie și încărcat de nostalgie, al acestuia. Exclusivismul nu priește poeziei. între (a)moral și estetic, ea ilustrează un echilibru pe cît
Obsesia materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12025_a_13350]
-
Șiretenia îl apără/ de singurătate" (Șiretenia). De asemenea în contul unei astfel de nefirești distorsionări a candorii primare putem trece și notele unei senzorialități acute, cinice în granulația sa provocator materială, care, în psihologia restaurată a copilului, tentează a corija dematerializarea, excesivă, angelica plutire ce ar împinge viziunea spre inexprimabil. Prin această mică enclavă a cruzimii, poeta oferă un tribut perspectivei moralmente negative, de care, deși programatic n-o împărtășește, nu poate face abstracție. Simțămîntul liric complex de care dă dovadă
Sub zodia "netrăirilor" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12643_a_13968]
-
ornamentica bizantină, la exterioritatea previzibilă și mecanică a drapajului, Brâncuși extrage din tipologia bizantină austeritatea lăuntrică și monumentalitatea indescriptibilă a sacralității. Fără cea mai elementară descripție și fără nici o aluzie individualizatoare, hieratica Rugăciunii constă în resorbția substanței în atitudine, în dematerializarea formei sub presiunea unui sentiment energic și imponderabil în același timp. Și, în fine, ultima ipostază a resurecției nonfigurativului în concepția lui Brâncuși, este momentul purismului, al definițiilor, al axiomelor tridimensionale. Fie că este vorba de Pește, de Focă, de
Trei ipostaze ale absolutului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12476_a_13801]
-
identitatea sa profundă, esențială. "Boala este eliberarea de ceva străin", scria Rainer Maria Rilke, și poetul nostru pare a realiza acest îndemn exorcistic. Corporalitatea informă e dată la o parte în favoarea geometriei a cărei natură strictă e incoruptibilă. E o dematerializare sui generis, salvatoare. Orfismul pitagoreic al lui Ion Barbu apare tratat într-o manieră liberă: După încă o lectură a poemului Falduri de Ion Barbu,/ m-am hotărît, în sfîrșit,/ să-mi încerc și eu norocul, și să mă geometrizez
De la "cumințenie" la necumințenie și înapoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12489_a_13814]
-
ornamentica bizantină, la exterioritatea previzibilă și mecanică a drapajului, Brâncuși extrage din tipologia bizantină austeritatea lăuntrică și monumentalitatea indescriptibilă a sacralității. Fără cea mai elementară descripție și fără nici o aluzie individualizatoare, hieratica Rugăciunii constă în resorbția substanței în atitudine, în dematerializarea formei sub presiunea unui sentiment energic și imponderabil în același timp. Și, în fine, ultima ipostază a resurecției nonfigurativului în concepția lui Brâncuși, este momentul purismului, al definițiilor, al axiomelor tridimensionale. Fie că este vorba de Pește, de Focă, de
Brâncuși și Paciurea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11506_a_12831]
-
venind din aer iar cerneala din pămînt. Astfel poeta artifex cooperează cu poeta patiens. Sub pana lui Alexandru Lungu abstragerea ființei din materie nu se poate săvîrși pe deplin, relațiile poetului cu transcendența fiind dificile. D-sa năzuiește spre o dematerializare, spre o lepădare de ispitele mundane, așadar spre o purificare al cărei corespondent îl alcătuiește figurația angelică. Aidoma unor Blaga, Voiculescu, Crainic, Sandu Tudor, poemele lui Alexandru Lungu sînt doldora de îngeri, fixați în cele mai felurite ipostaze, nu fără
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
sale fiind „cîntare și amintire”, ne propun, pe portativ imnic, spectacolul genezic, rememorînd „vremea cu greime”, Întunecimea, suferință; sau, mai evident ÎnRosarium, Într-o epocă de spiritualizata, sensul ascensional: „eu la cer m aș Înălțare”. Rivalitatea carnalitate/ spiritualitate, drumul anabasic, dematerializarea l-au „confiscat” pe poetul-profet, anunțînd dorită eliberare din „Închisoarea” trupului. Acest vector ascensional, asupra căruia stăruia demult Alexandru Horia, definește emblematic, dincolo de accesele paranoide, lirismul ivănescian. Iar omul, pătimaș, nedrept (uneori) și generos, hăituit și vindicativ, o fire violent
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
solitare și exprimarea unei dorințe de comunicare cu universul. Versurile Ilenei Mălăncioiu produc, astfel, un efect de palimpsest, în măsura în care dedesubtul trăirilor proprii, dedesubtul figurației imaginarului propriu se ghicesc alcătuirile mundane, obiectele și siluetele de fiecare zi. Pe de altă parte, dematerializarea trupului, spiritualizarea elementelor pur biologice dau seamă de aceeași voință de puritate și de avânt spre ideal prezente în mai multe rânduri în aceste versuri (�Iertați-mă, vă rog, că vă spun, dar mi-e frică,/ Trupul dumneavoastră nu mai
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
-se mereu pe o materialitate ce-o legitimează. Evident că boala, îmbătrînirea, uzura organismului reprezintă un impas grav al condiției d-sale psihofizice, însă autorul are tactul de a nu-i opune un spectru al considerației abstracte, ci imaginea unei dematerializări relative, id est un proces al materiei puse în chestiune: Se scorojește, tencuiala de pe oasele mele/ cum de pe pereții/ unei case nelocuite.// Ce zugravi/ vor putea să așeze/ la loc/ huma?/ Umblu prin lume/ ca o mînăstire/ fără călugări.// Doar
Litota morala by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10118_a_11443]
-
și se făcea/ în illo tempore/ ca-n dulap/ hainele mele/ iubeau hainele/ tale, gemînd" (Tratat de psihanaliza). În scrisul acestui autor interiorizarea se vădește atît de avansată, încît ajunge la limita să, care este suspendarea sinelui, absența. Sugerată de dematerializarea (încă senzuala), precum un strip-tease, al lucrurilor, absența devine motivul unui lirism pătrunzător, precum un exercițiu al morții: "razele lunii/ pleznesc/ obrazul oglinzii/ întunericul arde,/ golul aripei înghite/ zborul/ tăcerea servește / mesenii absenți// de abanos noaptea/ își rotunjește sînii de
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17811_a_19136]
-
Tzipoia preia mesajul purist și gîndirea de tip constructivist ale lui Alexandru Tipoia din ultima să perioadă, dar este solidar în mod direct și cu experiențele bidimensionalului de factură modernista, în general, cu tendințele de opacizare a imaginii și cu dematerializarea acesteia ca alternativă la retorica nenumăratelor naturalisme. Însă George Tzipoia nu ajunge la aceste reprezentări prin retrospecție culturală, prin citat sau prin colaj de motive, ci printr-o decantare lentă a proprie-i sale gîndiri și printr-un proces continuu
George Tzipoia sau nostalgia spiritului clasic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17848_a_19173]
-
acum/ mîine cade în gura deschisă a lui azi.// iar cuvîntul acela obscen strălucește în mijlocul frazei/ că un lingou de aur în pămîntul negru/ că o biserică tristă într-un șes înghețat" (Și cuvîntul acela). Sau următoarea mixtura tipică de dematerializare și materializare spectrala: "din pîntecul tău mare aflat în luna a noua/ nu se naște copilul așteptat/ ci doar un abur un fel de vis/ amintirea unui copil./ și tot așa din creierul meu/ nu se naște poemul ci doar
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
sale palpabile și spiritualitatea sa, bineînțeles "adorată" de absolut: "Nu știu ce numeni mă duc/ dacă mai sînt/ boare beată/ cîntare sau iarbă/ Mă simt adorat din văzduh" (Nu știu). E drept că e consemnată și o aspirație spre umilința "dispariției", a dematerializării. Sînt punctele de foc - relativ puține - ale unui misticism real, mistuitor al carnației lumii, deschis larg spre spirit: "Doamne/ rămîn la pămînt/ E seară/ Tărîmul apune/ Nu sînt cu mine/ Nu sînt în lume/ Nu m-a ajuns niciodată/ din
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
vădește în discursul poetei, începînd cu lexicul simplu, surprinzător de simplu în raport cu cel opulent și nuanțat pe care-l mînuiește în postura-i de strălucită eseistă și mergînd pînă la imaginarul rezervat, ce recurge la culoare cu parcimonie, țintind o dematerializare și sub aspect formal. Eposul vizionar al plinului la care aspiră apare trasat cu o mînă timidă, lăuntric șovăitoare. Laconismul e resimțit drept o salvare: "Cum este cu putință/ această respirație/ în cinci versuri/ tot ce urmează/ e în plus
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
golul sufletului tău/ Pe Matilda așaz-o./ Soldatul din tine e mort/ Artistul, singur,/ Poezia se destramă la micul dejun/ În aburul de cicoare/ Un morman de istorioare ticăloase/ Mucegăiesc pe rafturi/ Pledînd pentru această infirmitate/ Biografică" (Biografică). Demitizării îi succede dematerializarea, resimțită ca o stare paradiziacă, o grație a solitudinii: " Am visat/ că eram cu dimineața în cer/ Priveam crucificările pămîntești/ fără să simt durere/ Mîncam fără să-mi fie foame/ Beam fără să-mi fie sete/ Iubeam fără să doresc
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
Tzipoia preia mesajul purist și gîndirea de tip constructivist ale lui Alexandru Țipoia din ultima sa perioadă, dar este solidar în mod direct și cu experiențele bidimensionalului de factură modernistă, în general, cu tendințele de opacizare a imaginii și cu dematerializarea acesteia ca alternativă la retorica nenumăratelor naturalisme. Însă Georges Tzipoia nu ajunge la aceste reprezentări prin retrospecție culturală, prin citat sau prin colaj de motive, ci printr-o decantare lentă a propriei sale gîndiri și printr-un proces continuu de
Portrete paralele by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15789_a_17114]
-
la care ordonatorul unei plăți poate să aspire. Cardul este un instrument personalizat, cu un titular nominalizat, care poate fi utilizat pentru mai multe plăți, efectuate prin disponibilități sau printr-o linie de credit pusă la dispoziție de banca emitentă. Dematerializarea - prin tranziția de la moneda scripturală și la moneda electronică - desprinderea treptată de metalul prețios, personalizarea și implementarea tehnologiilor avansate (electronică și comunicații) sunt principalele direcții în care au evoluat instrumentele de plată. Circuitele de plăți asigură transmiterea instrucțiunilor de plată
Noutăţi tehnologice financiar-bancare by Grigore Ema () [Corola-publishinghouse/Administrative/1773_a_3167]
-
că principalele caracteristici și tendințe actuale ale mecanismului plăților și activității bancare sunt: - modernizarea instrumentelor de plată și a mecanismelor de decontare, prin creșterea gradului de informatizare, ceea ce generează o mai mare rapiditate, dar și riscuri noi - continuarea tendinței de dematerializare a monedei - personalizarea instrumentelor de plată - delocalizarea activității bancare - extrabancarizarea - mutații semnificative în domeniul sistemelor de plăți, care cunosc o tendință de integrare la nivel internațional și de modernizare, în cele mai diverse forme - creșterea ponderii sistemelor de decontare brută
Noutăţi tehnologice financiar-bancare by Grigore Ema () [Corola-publishinghouse/Administrative/1773_a_3167]
-
integrare la nivel internațional și de modernizare, în cele mai diverse forme - creșterea ponderii sistemelor de decontare brută, în timp real, sau a compensărilor automatizate - înlocuirea într-o măsură tot mai mare a circuitului hârtiilor cu circuitul informației - „trunchierea” și dematerializarea circulației cecului - globalizarea decontărilor (exemplul cel mai elocvent îl reprezintă sistemele mondiale de carduri) - interdependența tot mai strânsă între sistemele de plăți . Istoria civilizației umane este însăși istoria informației. Progresele înregistrate de omenire au depins organic de informațiile disponibile și
Noutăţi tehnologice financiar-bancare by Grigore Ema () [Corola-publishinghouse/Administrative/1773_a_3167]