2,891 matches
-
reconstrucții, îmi găsesc întrucâtva liniștea. Asist impasibil la redescoperirea civilizației fără civilitate și a urbanismului fără urbanitate. Mă bucur că orașul explodează pentru că sper că se va redesena organic din schije și din ruine. Nu pot decât să sper, pentru că demență citadina mă țintuiește locului într-o fascinație tâmpa. Când am vreme pornesc să-i descopăr tranșeele, hogeacurile, ascunzișurile umbroase și locantele cu sclipici. Încet, încet, Bucureștiul reînvață să trăiască bine, să-și îngăduie fantezii culinare și ceasuri de loisir, muzici
Bucurenci + Bucureşti = LOVE by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82902_a_84227]
-
Vadim. Tocmai pentru că face circ, iar în opinia lor circul vinde... am inteles perfect ce ai citit, ader fără rezerve. cu o mențiune: dacă vă țineau nervii (normal că e de înțeles să nu te țină cu așa o urlătoare demență), ar fi fost fain să vă uitați la el așa și SĂ VĂ STRICĂȚI de râs în timpul perorației. v-aș fi căzut la picioare (cel mai tare m-a întristat reacția de sitcom a publicului angajat cu ziua) Dragă domnule
De ce-am plecat din studioul 2 al TVR by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82851_a_84176]
-
care poate să se bată, se simte neputincios în fața unei femei care-l jignește obligându-l să facă lucruri sub demnitatea lui. De aceea el se va duce, imediat după crimă, la un bal, acolo va dansa, va dansa până la demență, vrând parcă să scoată din sine pe cel care comisese crima, va dansa purificându-se și numai după aceea, purificat de dansul ca o moarte de sine, va accepta verdictul legilor umane: ștreangul. APRILIE, 1989 Lumina începe să se ridice
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
Gheorghe Grigurcu "La un moment dat, oligarhia dă semne de curată demență: își închipuie ca sorginți ale dezastrului fel-de-fel de conjurațiuni anarhiste, din Barcelona sau Paterson, din Honolulu - mai știm de unde? Nu mai vede nicăieri decît instigatori - fenomen și ridicul și deplorabil, ca totdeauna așanumitul delirium persecutionis. Nu le vine politicienilor noștri
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15419_a_16744]
-
durere cu degetele-nfipte în ziua de mîine). O purtătoare de vești funeste: "tot mai triste vești/ de la marginile imperiului/ tot mai tîrziu și tot mai triste/ vești de la marginea imperiului" (o spaimă născută în somnul bătrînilor barbari). O formă a demenței obștești: "un mare azil/ prin care trece tremurînd cu o margine/ sub braț nebunul imperiului" (trece tremurînd cu o margine sub braț). Supusă unor margini mutilante, ființa care, consemnînd starea unui imperiu, posedă un indice exponențial, e osîndită la un
Un imperiu crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14650_a_15975]
-
socoteli chiar începând cu amiaza lui 22 decembrie — ca să nu mai vorbesc de lunile de dizidență activă, când mulți dintre vitejii de după război își rodeau prin ascunzișuri unghiile, incapabili să depășească frica patologică de consecințele eventualei exprimări a nemulțumirii față de demența lui Ceaușescu. Etichetat — în funcție de moment și necesități — când nebun, când țigan, când spion ruso-maghiaro-americano-israelian, când hoț și bețiv, când impostor și escroc, Mircea Dinescu se așază firesc, și astăzi, pe lista celor vizați spre grabnică exterminare. Întrupare a însăși ideii
Pamflet fără Gâgă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14130_a_15455]
-
prea puțin din toate astea s-a materializat. Și, oricum, noblețea și rafinamentul orașului tot de numele și însemnătatea marilor familii, a regilor, a aristocrației se leagă. Amprenta celor mai devastatoare tare a pus-o, indiscutabil, comunismul și, în special, demența lui Ceaușescu ca o apocalipsă a patologicului. Casa Poporului rămîne forma blestemului absolut pe care îl purtăm cu noi. Am acceptat, într-un mod sau altul să se dărîme biserici, monumente, case superbe. Am acceptat depersonalizarea noastră și a cetății
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
sînge dimineața/ Floarea Nopții murea” (Grădina Enigmă). Romantic prin fibra sa de trubadur à la page (un soi de Minulescu trecut prin avangardă), Tonegaru apucă pe calea unui romantism exasperat, tensionat de suferință. Simbolul selenar apare pătat de coșmar, deznădejde, demență, încărcat de toxicitate: „Moartea e un somn lung, un vis nesfîrșit,/ despotică dinspre Lună solia îi vine tăcut;/ - Oh, desnădejdea mea se arunca nebună ca o lance/ în Luna rotundă și înverzită ca fața unui scut.// Rugina lui se scutura
Poezia lui Constant Tonegaru (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13437_a_14762]
-
nici o pânză, care nu mai avea bani nici măcar de culori, va fi vândut în secolul 20 la New-York pe o sumă fabuloasă, cel mai scump artist plătit vreodată, exceptându-l pe Michelangelo. Un Beethoven al culorii - după unii - pradă unei demențe ereditare, învinsă prin geniu, în contra maladiei necruțătoare. Octombrie 1977, Muzeul Cluny. Sf. Ioan Botezătorul predicând în deșert, sculptură florentină secolul XV. (Infernul - conștiința încărcată!). Fizionomia lui feminină, - seamănă frapant cu Madona cu zâmbetul ei misterios. Max Ernest. Le jardin de la
Lumești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13491_a_14816]
-
Irina Petrescu, cerșetoare ce dă forță și dramatism trecerii ei prin viața celorlalți; Virginia Mirea, sportivă medaliată într-o epocă revolută, cu codițe învârtejate, plutind pe ape imaginare și scoțând țipete sălbatice, apariție laborios construită, de-un comic ce frizează demența posibilă într-o existență închistată; Mihai Constantin, fără privire aproape (căciula imensă i-o ascunde) dar totul un zâmbet, mustață întoarsă și voce gravă, timbrată; un rol greu, pe care efortul descifrării îl face cu atât mai notabil, prezență copleșitoare
De ce mi-a plăcut Elisaveta Bam? by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/10460_a_11785]
-
Medicii vor identifica bolile cerebrale cu mult înainte ca ele să apară Ce ne rezervă ziua de mâine: Predicția: „Cu 10-15 ani înainte de apariția simptomelor fizice, scanările cerebrale îi pot avertiza pe medici dacă un pacient va suferi de Alzheimer, demență, Lou Gehrig sau alte boli cerebrale. Cercetătorii de la Washington University School of Medicine din St. Louis învață acum să identifice diferiți biomarkeri chimici în corpul și funcțiile cerebrale ale pacientului. Apoi, medicii vor putea să încetinească ritmul de dezvoltare a
10 predicţii ştiinţifice pentru 2014 şi anii ce vor urma [Corola-blog/BlogPost/94257_a_95549]
-
lui Mircea Zaciu: "Vorbă care circulă în București: ŤCine n-a murit de frig în iarna trecută va regreta în iarna astať." " Mizeria și umilința răbdării ne încovoaie" - notează diaristul; exasperat, el simte cum alunecăm "în haosul unui dezastru din cauza demenței unui singur individ și a iresponsabilității și incompetenței unei clase îngrămădite în jurul lui". Benzina se dădea cu țârâita, lipseau medicamentele, studenții și profesorii, în loc să se ducă la cursuri, erau trimiși la strânsul recoltei, un fel de inutilă corvoadă. Și în timp ce
Terapia Jurnalului by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12235_a_13560]
-
Capitalei. Într-un fel, tema a fost reluată în Fetița, cel mai recent roman al lui Mihai Zamfir. Celălalt roman, Acasă, este o carte a decrepitudinii, a agoniei mamei personajului, în paralel cu dispariția Bucureștiului atît de familiar, sub buldozerele demenței ceaușiste. Cu siguranță, deși scrisă înainte de 1989, o asemenea carte nu ar fi putut vedea lumina tiparului în perioada comunistă. De altfel, acest roman a fost publicat pentru prima oară în anul 1992, așa cum aflăm dintr-o notă a autorului
Sfărșit de veac în București by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12807_a_14132]
-
prânz, muncitorul, ...mai mușcă omul din sandvișul lui cu brânză, cu salam, cu ce -o fi, mai citește un vers, să-i dea avânt... care să... mă-nțelegi? făcea isteric, fixându-mă cu ochii lui albaștri, apoși, în care lucea demența. Scriu aceasta, pentru oricine s-ar mai îndoi vreodată că realitatea nu bate uneori orice ficțiune...
1952, 53, nedatate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12852_a_14177]
-
nivelul poveștii de dragoste. Totuși Lester nu neglijează tensiunea lungmetrajului, preferând nu s-o amplifice prin răsturnări de situație, ca de obicei într-un thriller, ci s-o mențină constantă prin detalii de atmosferă sau prin personaje secundare prinse în demența generală. Firește că rezultatul e un hibrid cinematografic; nu pot garanta satisfacția sau insatisfacția de după vizionarea acestui film. Un alt film care aspiră la statutul de thriller e Scorpio, de Michael Winner (1973), disponibil tot pe DVD. Deși numele regizorului
Degenerarea thriller-ului by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12289_a_13614]
-
în jur, făcând praf și pulbere case, oameni, copaci, forme de relief, a început să muște din sine. Ultima fază a nebuniei distructive nu poate fi decît autodisctrucția. În 1996, cam așa arăta România: un teritoriu făcut tabula rasa de demența "social-democraților" iliescani. Nemulțumiți doar să distrugă, ei au început să emită tot felul de legi menite parcă să provoace revolta. N-aș duce, azi, comparația foarte departe, pentru că pesedeii n-au mai avut de distrus mare lucru în ultimii patru
Tâlhăria de partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12482_a_13807]
-
de care nu se poate trece, și care readuc lucrul la un numitor comun și la rațiune și la cumințenie și la înțelegere. De aia mă speriasem adineaurea, și mă sperii și acuma , că nu știu ce se va întîmpla dacă continuă demența asta care a început cu George Bush...Că și Bush tatăl a fost o mediocritate. Juca golf și a avut această imprudență, cînd era președinte, să țină la Kiev un discurs în care să spună că nu este posibilă despărțirea
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
alta ne înțelegem. Înapoi la film, că el merită discutat. Suficient de mult cât să las baltă tot scandalul de la CNC cu Răzvan Theodorescu, travaliul pentru a obține un buget nu tocmai mare, cele trei săptămâni de repetiții cu actorii, demența cauzată de accelerație din timpul filmărilor, chiar și premiul obținut la Cannes. Ce te izbește din prima e scenariul. Evident, evenimentul central, în speță transhumanța spitalicească a unui personaj (d-l Lăzărescu, interpretat de Ion Fiscuteanu) a cărui durere fizică
Extaz și agonie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11546_a_12871]
-
doar doi străini: Iosif Constantin Drăgan și Vladimir Iliescu! Iosif Constantin Drăgan, deplâng degradarea biologică în care se află, a jucat un rol nefast atât prin teoriile sale tracomane, cât și prin persoanele pe care le-a susținut și promovat. Demența semidoctă tracomană promovată de "Săptămâna" lui Eugen Barbu și Vadim Tudor a fost în bună măsură opera așa-zisului profesor. Responsabilitatea lui în cultivarea imposturii de către regimul ceaușist este enormă. O cercetare a arhivei Comitetului Central și a brațului său
Absurdul și grotescul unui sistem by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11783_a_13108]
-
rețeta compensată și care mă va regenera. Sunt medicamente tot mai sofisticate, mai tari ar zice vulgul, chimicale de complexă sinteză, prin urmare și cu efecte secundare - greață, vomă, hemoragii pe diverse căi de ieșire, pierderea echilibrului, halucinații, surzire, orbire, demență. însă fără ele șchioapeți mai departe, rabzi dureri mistuitoare, incredibile junghiuri ce-ți distrug răbdarea și te fulgeră, transformându-te în martir fără voie și crez. Așa că desfaci capacul și scoți rotunda pastilă de Maxidolor, pe cea lunguiață de Torturantril
Nervi de primăvară by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11806_a_13131]
-
aproape peste noapte, un partid de mase care s-a menținut la putere uzând de aceleași și aceleași lozinci ale unui marxism-leninism contondent, combinate când cu un internaționalism găunos, când cu naționalism deșănțat? Simpla invocare a ocupației sovietice nu motivează demența la care se ajunsese în anii ’80, adică mult după retragerea tancurilor lui Hrușciov din România. Dictaturile lui Dej și Ceaușescu au fost, fără îndoială, nemiloase, dar ele n-ar fi fost posibile fără pactizarea năvalnică a unei mari părți
Demonii (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12996_a_14321]
-
pieptului meu chiar în dreptul inimii ca o matroană ce-și așteaptă clienții îngână un descântec de leagăn și-mi retează atenția numără toți flăcăii pe care i-a sedus cu luciul minții oțelite / sub lumina lunii cuvinte vrăjite fac hora demenței dansând haotic din buric / târfa își întinde fardurile până hăt în lumea cealaltă să-i tragă pe sfoară și pe bieții îngerași ce sar coarda peste orizont la apus de soare / din când în când își unduiește corpul precum o
Poezii by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/9811_a_11136]
-
venin fierbinte, împrăștiat în tot capul meu care vuia ca un motor încins. Ieșeam pe străzi și umblam pînă la epuizare să uit, să scap de ura asta nouă, de nedescris, ură care, cred, nu poate fi rezolvată decît prin demență, printr-un salt absurd în delir. Iată de ce, acum, ca și-n alte dăți, îmi vine să-mi sparg ochii cu creioanele mele afectuoase, mulse zilnic în ciubere de lemn dulce. Orice carte are timpul ei, momentul în care, coaptă
Aș vrea să vă vorbesc despre ură by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12828_a_14153]
-
cele din urmă, pe creasta și Făgărașul și-a răsfirat crestele amețitoare în fața noastră într-o scenografie căreia niciun aparat foto nu-i poate face cu adevarat dreptate, abia mai respirăm, dar pe fețele noastre plutea un zâmbet vecin cu demență. Primul lucru pe care l-am spus, după ce mi-am recăpătat suflul, a fost ca, probabil, nici pe Moldoveanu nu m-aș fi simțit la fel de bine. N-am mai desfăcut șampania, niște ouă fierte și o supă fiarta la primus
Cum mi-am petrecut ziua de naștere by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82437_a_83762]
-
brizbrizuri cinematografice, parcă nepatimas, fără acuzații și judecați implicite, plus că apreciez efortul imens de-a recupera sunetul original de pe materialele acoperite de comentariile propagandiste. Chiar îți lasă senzația că Ceaușescu ți se prezintă de unul singur până la declinul în demență doar pentru că ți-l arată desfășurându-se “natural” în discursuri, vizite oficiale, momente istorice cheie sau în relația lui cu familia. Sunt minunat intercalate scenele așa-zis private cu cei doi soți, care se cereau să fie filmați înotând, de
Ceauşescu se întoarce la Sala Palatului by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82564_a_83889]