45 matches
-
sirolimus , un metabolit al temsirolimus de potență egală , constituie principalul metabolit la om , în urma tratamentului intravenos . În cadrul studiilor in vitro privind metabolizarea temsirolimus au fost observate sirolimus , seco- temsirolimus și seco- sirolimus ; căile metabolice suplimentare au fost hidroxilarea , reducerea și demetilarea . În urma administrării unei doze unice intravenoase de 25 mg la pacienți cu cancer , ASC pentru sirolimus a fost de 2, 7 ori mai mare față de cea pentru temsirolimus , în principal datorită timpului de înjumătățire mai lung al sirolimus . Eliminare În urma
Ro_1062 () [Corola-website/Science/291821_a_293150]
-
de concentrație sau de vârstă . Principalul metabolit ( para- hidroxisulfat ) se leagă în proporție foarte mare de proteine ( > 99, 99 % ) . Metabolizarea Rosiglitazona se metabolizează în proporție mare și nu se excretă sub formă nemodificată . Căile majore de metabolizare sunt N- demetilarea și hidroxilarea , urmate de sulfo - și glucuronoconjugare . La om , contribuția 10 metabolitului principal ( para- hidroxisulfat ) la acțiunea generală antidiabetică a rosiglitazonei nu a fost încă elucidată deplin și nu este exclus ca metabolitul să contribuie la activitate . Totuși , aceasta nu
Ro_107 () [Corola-website/Science/290867_a_292196]
-
de concentrație sau de vârstă . Principalul metabolit ( para- hidroxisulfat ) se leagă în proporție foarte mare de proteine ( > 99, 99 % ) . Metabolizarea Rosiglitazona se metabolizează în proporție mare și nu se excretă sub formă nemodificată . Căile majore de metabolizare sunt N- demetilarea și hidroxilarea , urmate de sulfo - și glucuronoconjugare . La om , contribuția 34 metabolitului principal ( para- hidroxisulfat ) la acțiunea generală antidiabetică a rosiglitazonei nu a fost încă elucidată deplin și nu este exclus ca metabolitul să contribuie la activitate . Totuși , aceasta nu
Ro_107 () [Corola-website/Science/290867_a_292196]
-
fluconazol ) și acțiune fungicidă față de toate speciile de Aspergillus studiate . În plus , voriconazolul este fungicid in vitro față de fungii potențial patogeni , inclusiv Scedosporium sau Fusarium , care au sensibilitate mică la alți agenți antifungici existenți . Mecanismul de acțiune constă în inhibarea demetilării sterolului 14α de către citocromul P450 fungic , o etapă esențială a biosintezei ergosterolului . În studiile la animale de laborator s- a constatat o corelație între valorile concentrației minime inhibitorii și eficacitatea în micozele experimentale . Dimpotrivă , în cazul studiilor clinice se pare
Ro_1131 () [Corola-website/Science/291890_a_293219]
-
fluconazol ) și acțiune fungicidă față de toate speciile de Aspergillus studiate . În plus , voriconazolul este fungicid in vitro față de fungii potențial patogeni , inclusiv Scedosporium sau Fusarium , care au sensibilitate mică la alți agenți antifungici existenți . Mecanismul de acțiune constă în inhibarea demetilării sterolului 14α de către citocromul P450 fungic , o etapă esențială a biosintezei ergosterolului . În studiile la animale de laborator s- a constatat o corelație între valorile concentrației minime inhibitorii și eficacitatea în micozele experimentale . Dimpotrivă , în cazul studiilor clinice se pare
Ro_1131 () [Corola-website/Science/291890_a_293219]
-
fluconazol ) și acțiune fungicidă față de toate speciile de Aspergillus studiate . În plus , voriconazolul este fungicid in vitro față de fungii potențial patogeni , inclusiv Scedosporium sau Fusarium , care au sensibilitate mică la alți agenți antifungici existenți . Mecanismul de acțiune constă în inhibarea demetilării sterolului 14α de către citocromul P450 fungic , o etapă esențială a biosintezei ergosterolului . În studiile la animale de laborator s- a constatat o corelație între valorile concentrației minime inhibitorii și eficacitatea în micozele experimentale . Dimpotrivă , în cazul studiilor clinice se pare
Ro_1131 () [Corola-website/Science/291890_a_293219]
-
fluconazol ) și acțiune fungicidă față de toate speciile de Aspergillus studiate . În plus , voriconazolul este fungicid in vitro față de fungii potențial patogeni , inclusiv Scedosporium sau Fusarium , care au sensibilitate mică la alți agenți antifungici existenți . Mecanismul de acțiune constă în inhibarea demetilării sterolului 14α de către citocromul P450 fungic , o etapă esențială a biosintezei ergosterolului . În studiile la animale de laborator s- a constatat o corelație între valorile concentrației minime inhibitorii și eficacitatea în micozele experimentale . Dimpotrivă , în cazul studiilor clinice se pare
Ro_1131 () [Corola-website/Science/291890_a_293219]
-
compusul de origine , și un nivel mic de expunere plasmatică , de aproximativ 8 % din cel al substanței medicamentoase . Sulfatul de metilnaltrexonă este un metabolit inactiv , prezent în plasmă la un nivel de aproximativ 25 % din cel al substanței medicamentoase . N- demetilarea metilnaltrexonei cu producerea de naltrexonă nu este semnificativă , atingând 0, 06 % din doza administrată . Excreție Metilnaltrexona se elimină în principal sub forma substanței active nemodificate . Aproximativ jumătate din doză este excretată în urină , iar o cantitate ceva mai mică prin
Ro_894 () [Corola-website/Science/291653_a_292982]
-
mai putin de 0, 0002 % ( în medie 188 ng ) din doza administrată este prezentă în ejaculat după 90 minute de la administrare . Metabolizare Sildenafilul este metabolizat în principal de izoenzimele microzomale hepatice CYP3A4 ( calea principală ) și CYP2C9 ( calea secundară ) . Prin N- demetilarea sildenafilului rezultă metabolitul circulant principal . Acest metabolit are un profil de selectivitate pentru PDE similar cu al sildenafilului și o potență de inhibare a PDE5 in vitro de aproximativ 50 % din cea al medicamentului netransformat . Concentrațiile plasmatice ale acestui metabolit
Ro_1134 () [Corola-website/Science/291893_a_293222]
-
mai putin de 0, 0002 % ( în medie 188 ng ) din doza administrată este prezentă în ejaculat după 90 minute de la administrare . Metabolizare Sildenafilul este metabolizat în principal de izoenzimele microzomale hepatice CYP3A4 ( calea principală ) și CYP2C9 ( calea secundară ) . Prin N- demetilarea sildenafilului rezultă metabolitul circulant principal . Acest metabolit are un profil de selectivitate pentru PDE similar cu al sildenafilului și o potență de inhibare a PDE5 in vitro de aproximativ 50 % din cea al medicamentului netransformat . Concentrațiile plasmatice ale acestui metabolit
Ro_1134 () [Corola-website/Science/291893_a_293222]
-
mai putin de 0, 0002 % ( în medie 188 ng ) din doza administrată este prezentă în ejaculat după 90 minute de la administrare . Metabolizare Sildenafilul este metabolizat în principal de izoenzimele microzomale hepatice CYP3A4 ( calea principală ) și CYP2C9 ( calea secundară ) . Prin N- demetilarea sildenafilului rezultă metabolitul circulant principal . Acest metabolit are un profil de selectivitate pentru PDE similar cu al sildenafilului și o potență de inhibare a PDE5 in vitro de aproximativ 50 % din cea al medicamentului netransformat . Concentrațiile plasmatice ale acestui metabolit
Ro_1134 () [Corola-website/Science/291893_a_293222]
-
exprimate ca valori de dozare cromatografică ; n=219 ) pentru doza de 5 mg pe zi ( vezi pct . 4. 2 ) . Sirolimusul reprezintă un substrat atât pentru citocromul P450 IIIA4 ( CYP3A4 ) cât și pentru glicoproteina- P . Sirolimusul este intens metabolizat prin O- demetilare și/ sau hidroxilare . În sângele integral pot fi identificați șapte metaboliți majori , inclusiv derivați hidroxil , demetil și hidroxidemetil . Sirolimusul reprezintă componenta majoră din sângele integral uman și este responsabil pentru mai mult de 90 % din activitatea imunosupresoare . După administrarea unei
Ro_863 () [Corola-website/Science/291622_a_292951]
-
plasmă ( S/ P ) de 36 indică faptul că există o repartizare considerabilă a sirolimusului în elementele figurate ale sângelui . Sirolimusul reprezintă un substrat atât pentru citocromul P450 IIIA4 ( CYP3A4 ) cât și pentru glicoproteina- P . Sirolimusul este intens metabolizat prin O- demetilare și/ sau hidroxilare . În sângele integral pot fi identificați șapte metaboliți majori , inclusiv derivați hidroxil , demetil și hidroxidemetil . Sirolimusul reprezintă componenta majoră din sângele integral uman și este responsabil pentru mai mult de 90 % din activitatea imunosupresoare . După administrarea unei
Ro_863 () [Corola-website/Science/291622_a_292951]
-
plasmă ( S/ P ) de 36 indică faptul că există o repartizare considerabilă a sirolimusului în elementele figurate ale sângelui . Sirolimusul reprezintă un substrat atât pentru citocromul P450 IIIA4 ( CYP3A4 ) cât și pentru glicoproteina- P . Sirolimusul este intens metabolizat prin O- demetilare și/ sau hidroxilare . În sângele integral pot fi identificați șapte metaboliți majori , inclusiv derivați hidroxil , demetil și hidroxidemetil . Sirolimusul reprezintă componenta majoră din sângele integral uman și este responsabil pentru mai mult de 90 % din activitatea imunosupresoare . După administrarea unei
Ro_863 () [Corola-website/Science/291622_a_292951]
-
CYP3A4 și într- o măsură mai mică de CYP1A2 . Metabolizarea extrahepatică de către CYP3A4 în intestin , CYP1A1 în plămân și 1B1 în țesutul tumoral contribuie potențial la eliminarea prin metabolizare a erlotinibului . 14 Există trei căi metabolice principale identificate : 1 ) O- demetilare a unei catene laterale sau a ambelor , urmată de oxidare la acizi carboxilici ; 2 ) oxidarea restului de acetilenă urmată de hidroliză până la acid arilcarboxilic ; și 3 ) hidroxilarea aromatică a restului fenil- acetilenă . Metaboliții principali OSI- 420 și OSI 413 ai
Ro_1016 () [Corola-website/Science/291775_a_293104]
-
sau a ambelor , urmată de oxidare la acizi carboxilici ; 2 ) oxidarea restului de acetilenă urmată de hidroliză până la acid arilcarboxilic ; și 3 ) hidroxilarea aromatică a restului fenil- acetilenă . Metaboliții principali OSI- 420 și OSI 413 ai erlotinibului obținuți prin O- demetilarea lanțului lateral au potență comparabilă cu a erlotinibului în dozările non- clinice in vitro din studiile preclinice și în modelele de tumori in vivo . Aceștia sunt prezenți în plasmă în concentrații care sunt < 10 % din concentrația erlotinibului și prezintă
Ro_1016 () [Corola-website/Science/291775_a_293104]
-
CYP3A4 și într- o măsură mai mică de CYP1A2 . Metabolizarea extrahepatică de către CYP3A4 în intestin , CYP1A1 în plămân și 1B1 în țesutul tumoral contribuie potențial la eliminarea prin metabolizare a erlotinibului . 30 Există trei căi metabolice principale identificate : 1 ) O- demetilare a unei catene laterale sau a ambelor , urmată de oxidare la acizi carboxilici ; 2 ) oxidarea restului de acetilenă urmată de hidroliză până la acid arilcarboxilic ; și 3 ) hidroxilarea aromatică a restului fenil- acetilenă . Metaboliții principali OSI- 420 și OSI 413 ai
Ro_1016 () [Corola-website/Science/291775_a_293104]
-
sau a ambelor , urmată de oxidare la acizi carboxilici ; 2 ) oxidarea restului de acetilenă urmată de hidroliză până la acid arilcarboxilic ; și 3 ) hidroxilarea aromatică a restului fenil- acetilenă . Metaboliții principali OSI- 420 și OSI 413 ai erlotinibului obținuți prin O- demetilarea lanțului lateral au potență comparabilă cu a erlotinibului în dozările non- clinice in vitro din studiile preclinice și în modelele de tumori in vivo . Aceștia sunt prezenți în plasmă în concentrații care sunt < 10 % din concentrația erlotinibului și prezintă
Ro_1016 () [Corola-website/Science/291775_a_293104]
-
CYP3A4 și într- o măsură mai mică de CYP1A2 . Metabolizarea extrahepatică de către CYP3A4 în intestin , CYP1A1 în plămân și 1B1 în țesutul tumoral contribuie potențial la eliminarea prin metabolizare a erlotinibului . 46 Există trei căi metabolice principale identificate : 1 ) O- demetilare a unei catene laterale sau a ambelor , urmată de oxidare la acizi carboxilici ; 2 ) oxidarea restului de acetilenă urmată de hidroliză până la acid arilcarboxilic ; și 3 ) hidroxilarea aromatică a restului fenil- acetilenă . Metaboliții principali OSI- 420 și OSI 413 ai
Ro_1016 () [Corola-website/Science/291775_a_293104]
-
sau a ambelor , urmată de oxidare la acizi carboxilici ; 2 ) oxidarea restului de acetilenă urmată de hidroliză până la acid arilcarboxilic ; și 3 ) hidroxilarea aromatică a restului fenil- acetilenă . Metaboliții principali OSI- 420 și OSI 413 ai erlotinibului obținuți prin O- demetilarea lanțului lateral au potență comparabilă cu a erlotinibului în dozările non- clinice in vitro din studiile preclinice și în modelele de tumori in vivo . Aceștia sunt prezenți în plasmă în concentrații care sunt < 10 % din concentrația erlotinibului și prezintă
Ro_1016 () [Corola-website/Science/291775_a_293104]
-
acid glucuronic în proporție de 80%. Restul trece în norcodeină (2%), morfină (0,5%), 2-glucuronid-morfină (2%), 6-glucuronid-morfină (0.8%) și normorfină (2.5%). Transformarea în morfină și implicit în 6-glucuronid-morfină, metabolitul cel mai activ, este o reacție de O-dealchilare (O-demetilare) catalizată de enzima CYP2D6 a citocromului P450. La un segment al populației albe de circa 6-10%, enzima CYP2D6 este fie prost tradusă, fie deficitară, astfel încât codeina este aproape lipsită de efecte analgezice. Tot acest fenomen stă la baza diminuării efectului
Codeină () [Corola-website/Science/301768_a_303097]
-
500 mg de [ 14C ] - ranolazină . A fost identificat un număr mare de metaboliți în plasma umană ( 47 de metaboliți ) , în urină ( > 100 de metaboliți ) și în fecale ( 25 de metaboliți ) . Au fost identificate 14 căi principale , dintre care O- demetilarea și N- dezalchilarea sunt cele mai importante . Studiile in vitro folosind microzomi hepatici umani indică faptul că ranolazina este metabolizată în primul rând de către CYP3A4 , dar , de asemenea , și de CYP2D6 . La o doză de 500 mg de două ori
Ro_860 () [Corola-website/Science/291619_a_292948]
-
500 mg de [ 14C ] - ranolazină . A fost identificat un număr mare de metaboliți în plasma umană ( 47 de metaboliți ) , în urină ( > 100 de metaboliți ) și în fecale ( 25 de metaboliți ) . Au fost identificate 14 căi principale , dintre care O- demetilarea și N- dezalchilarea sunt cele mai importante . Studiile in vitro folosind microzomi hepatici umani indică faptul că ranolazina este metabolizată în primul rând de către CYP3A4 , dar , de asemenea , și de CYP2D6 . La o doză de 500 mg de două ori
Ro_860 () [Corola-website/Science/291619_a_292948]
-
500 mg de [ 14C ] - ranolazină . A fost identificat un număr mare de metaboliți în plasma umană ( 47 de metaboliți ) , în urină ( > 100 de metaboliți ) și în fecale ( 25 de metaboliți ) . Au fost identificate 14 căi principale , dintre care O- demetilarea și N- dezalchilarea sunt cele mai importante . Studiile in vitro folosind microzomi hepatici umani indică faptul că ranolazina este metabolizată în primul rând de către CYP3A4 , dar , de asemenea , și de CYP2D6 . La o doză de 500 mg de două ori
Ro_860 () [Corola-website/Science/291619_a_292948]
-
Principalul metabolit ( para- hidroxisulfat ) se leagă în proporție foarte mare de proteinele plasmatice ( > 99, 99 % ) . Metabolizare Rosiglitazona se metabolizează în proporție foarte mare , nici o cantitate din produsul parental nefiind excretată sub formă nemodificată . Căile principale de metabolizare sunt N- demetilarea și hidroxilarea , urmate de sulfo - și glucuronoconjugare . La om , contribuția metabolitului principal ( para- hidroxisulfat ) la efectul general antihiperglicemic al rosiglitazonei nu a fost încă pe deplin elucidată și nu este exclus ca metabolitul să contribuie la activitate . Totuși , aceasta nu
Ro_105 () [Corola-website/Science/290865_a_292194]