108 matches
-
reuniuni sonore intitulat Comporre, oggi. Pretutindeni am remarcat truda harnică, stăruitoare de a scoate muzica nouă din celibatul cu care ne obișnuise în ultimele decenii, prin marierea ei cu valorile componistice deja consacrate, dar și satisfacția voluntară, tranzitivă de a demistifica orice cantonare stilistică și atitudinală, prin scoaterea ei din ghetoul în care se autoexilase la un moment dat. Cine ar fi crezut, acum două, trei decenii că Boulez îi va ține companie lui Mozart, iar Xenakis va fi vecin de
Luxuria by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14147_a_15472]
-
Ioachimescu, dimpotrivă, pasiunea reprezintă tot ceea ce poate fi mai interesant, mai provocator, căci, iată, în pasiune este injectată o doză importantă de neprevăzut, iar numai cel ce nu-i dă curs devine victimă. Și ceea ce încearcă el cu obstinație să demistifice este tocmai ipostaza de victimă a aranjamentelor mărunte, a trecătoarelor înfocări, demne de dispreț ca, de altfel, tot ce este meschin. Elanul lui Călin Ioachimescu vis-a-vis de muzica electronică este deopotrivă veritabil și original. Veritabil pentru că deține acea calitate aleasă
Meseriașul by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13776_a_15101]
-
obișnuit cultura. Creatorul e un intermediar care nu poate decât să regrupeze, ca într-un simplu joc, frânturi de interpretări ale realității pentru a forma lumi ideale, posibile în condiția lor de substitute. Creatorul există doar din necesitatea de a demistifica credința în real sau de a mărturisi realitatea artificiului. Anarhist și arhitect în același timp, Creatorul lui Borges este primul teoretician al culturii simulacrului. Trăind cu „spaima de a multiplica gesturile inutile” - căci „a inventa înseamnă a descoperi” - argentinianul spulberă
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
de reactivitatea subiectului. Nu de puține ori, între semn și subiect se instaurează un fel de feed-back ce garantează o modulare reciprocă. Semnele au chiar veleități de brainstorming, stimulînd creativitatea subiecților. Desigur, în funcție de acuitatea semnului, de putința lui de a demistifica unele sensuri conexe ale obiectului desemnat și de a le focaliza pe altele. Semnul își asumă, deci, o anume marjă de independență în limitele căreia designează. În muzică, spre deosebire de celelalte arte, semnalizarea este, am putea spune, de gradul doi, grație
Logica partiturii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11415_a_12740]
-
dar acestea nu se referă la epoci sau secole, ci la experiențele pe care le resimte Orlando. Ca atare, filtrată prin perspectiva eroului/eroinei, istoria apare ca un continuum. Nu e nici cauzală, nici coerentă. Personajul ca mediator al istoriei demistifică auto-efasarea istoricului tradițional, care se pretinde independent și obiectiv față de toate epocile istorice, inclusiv cea în care trăiește. Faptul că istoria are un scop final nu e intrinsec ei, ba chiar această finalitate a vremii depinde tocmai de existența istoricului
Orlando, peliculă feministă (I) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11774_a_13099]
-
află dincolo de toate interpretările date operei lui Caragiale. În articolul Rebreanu versus Rebreanu, notează diferențele dintre stilul nuvelelor și cel al romanelor autorului lui Ion, observând că primele nu anunțau deloc creațiile epice următoare. La Camil Petrescu, autorul ține să demistifice, avertizân-du-și cititorii în privința personajelor din Patul lui Procust: "Orice idee de spontaneitate confesivă trebuie din capul locului exclusă" (p. 153). Iar când discută receptarea lui Arghezi, observă just că nu a existat niciodată un moment de maximă receptare a operei
Câteva sinteze by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Imaginative/9270_a_10595]
-
dragoste de tip goethean. Chiar dacă el e mai curînd un Werther bătrîn, supraviețuitor al tentațiilor suicidare. Cum nici Friedgard nu e Ulrike, ci Bettina lui Cioran, trecută însă prin estetică lui Lenz și care, deci, nu-l idealizează, ci îl demistifica, iubitoare, pe "marele solitar", într-o proza vie, directă, umoristica în sensul thomasmannian al cuvîntului. Amîndoi sînt "dereglați", adică romantici. Pe Cioran îl incită agresivitatea ei de Cezara posteminesciana ("Iubita agresoare...") și visează să fugă cu "iubita lui țiganca" pe
Vînătorul de fuste by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/14721_a_16046]
-
recomandăm l Vă recomandăm l Subiect „franțuzesc“ Primul roman scris de Milan Kundera în limba franceză, „Lentoarea“, reconstituie, amestecând planurile temporale, un vodevil francez din secolul al XVIII-lea, plin de aluzii sarcastice la adresa „intelighenției“ pariziene contemporane. Cu ironie, Kundera demistifică excesele noilor ideologii la modă în Occident. Milan Kundera: Lentoarea. Editura Humanitas, 2004, București. Preț: 150 000 lei. Arta de a vinde Marketingul este arta creării unei valori veritabile pentru client, nicidecum modul de a depista o cale ingenioasă de
Agenda2004-30-04-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/282697_a_284026]
-
o lună". E, firește, ca autor dramatic, împotriva excesului din ultima vreme de a se contemporaneiza opere, asemuind procedeul că o rescriere a istoriei. "Nu-i pui mustăți Giocondei și nu-i chemi pe oameni ca să le spui: ăIată, am demistificat-o pe Gioconda; totdeauna a avut mustăți, care v-au fost ascunseă. Astfel, nu transformi un duel, nobil, într-un las asasinat, cum a făcut Planchon în piesa lui Shakespeare, sub pretextul de a demistifica spiritul cavaleresc, fiindcă Shakespeare n-
Convorbiri cu Eugene Ionesco by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17747_a_19072]
-
ca să le spui: ăIată, am demistificat-o pe Gioconda; totdeauna a avut mustăți, care v-au fost ascunseă. Astfel, nu transformi un duel, nobil, într-un las asasinat, cum a făcut Planchon în piesa lui Shakespeare, sub pretextul de a demistifica spiritul cavaleresc, fiindcă Shakespeare n-a vrut-o, el, care, de altminteri, cînd voia într-adevăr, nu se abținea să-și zugrăvească prinții în culorile cele mai întunecate". Apoi, cu o resemnare vădit contrariata, observă: "Astăzi teatrul este făcut de
Convorbiri cu Eugene Ionesco by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17747_a_19072]
-
sentimentaloid", iar dacă uneori îl citează este numai pentru a-și aminti anumite situații și a le descrie din nou, din perspectiva omului matur care este azi. Cine nu-și mistifica existența are dreptul (moral, dar și artistic) de a demistifica existența celor din jur. Portretele pe care memorialista le face unor contemporani ai săi (unii dintre ei monștri sacri ai literaturii) sunt exerciții de demistificare, care nu alunecă niciodată într-o satiră ieftină. Imaginile convenționale își pierd convenționalismul și se
Exercitii de demistificare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17480_a_18805]
-
cetățeanului român al perioadei de tranziție, ca o infinită și nesigură transformare a crisalidei în ceva ce nu se știe ce va fi, potențialul monstruos nu e exclus. Puse în contextul lumii românesti, personajele ajung să o exprime, să o demistifice din interior, ca și cum ne-ar explica AND-ul acestei lumi, a blocurilor, a cozilor, a supraviețuirii și a promiscuității. Un element particular al volumului îl constituie caracterul hibrid, la intersecția dintre proză, subtila biografie, studii culturale și variații pe genul
Profeți mincinoși by Ioana Crișan () [Corola-journal/Journalistic/11899_a_13224]
-
a fost deja comparat) sau îl elucidezi. Scorsese pare indecis și tot lungmetrajul este o pendulare între aceste două alternative. Sau poate că regizorul a fost atât de subtil încât nimeni nu s-a prins de intenția lui de a demistifica faima acestui personaj care e portretizat ca destul de găunos. Oricum, lipsa de substanță a personajului e evidentă. DiCaprio joacă un rol aproape de protagonistul filmelor de acțiune sau al basmelor: te impresionează prin ce face, nu prin ce e. Iar ceea ce
Doi mari regizori (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11938_a_13263]
-
plin de culoare și armonie, și un tărâm straniu, ambele deschizând un labirint al lumilor paralele, al planurilor multiple, atât spațiale, cât și temporale. Pe de altă parte, prin paradoxala gravitate a umorului și a ironiei ca spirit critic ce demistifică, nu prin evaziune, ci prin asimilare și depășire. Toate acestea sunt potențate prin măiestria de a crea atmosferă (un decor format din oameni, tablouri și idei), fluența narațiunii și, mai ales, aspect esențial pentru un scriitor plecat din țară de
Existența ca amnezie sau neînțelegere by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8269_a_9594]
-
principiu unic, aplicabil unui număr cât mai mare de opere și, prin urmare, o abordare raționalistă a literaturii, uzând de un limbaj desemantizat, cosmetizat, lipsit de mesaj, metode precum psihanaliza, sociocritica sau structuralismul formalist provocând o exagerată obsesie de a demistifica, obsesie care, în mod paradoxal, s-a transformat într-un alt mit. Este un secol în care mitul este redus la statutul unei ficțiuni, al unei născociri, continuitatea între imaginarul mitic și pozitivitatea istorică câștigând teren în secolul al XX
Fantasmele textului literar by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9583_a_10908]
-
precum în versurile unui Dan Coman. Aici, fișierele sunt alternate rapid, cursorul pâlpâie și, deși "jumătatea mea bună/ s-a defectat și bâzâie/ scârțâie bâzâie scârțâie bâzâie", dispoziția nu devine neagră. Chiar dacă, sub fluxul razelor X, realitatea se dezmembrează și demistifică, accentul liric pe care este făcută constatarea nu e unul amar. Ceea ce la alți autori - inclusiv din ultima generație - reprezintă o probă incontestabilă a (de)căderii omului, a împuținării substanței lui, devine o premisă aproape banală în volumul lui Gabi
Conectică și butoane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9746_a_11071]
-
Camil Petrescu sau G. Călinescu), acestea sunt exclusiv prejudecăți de natură literară, absolut scuzabile pentru un istoric. Nu morale, nu ideologice. Și totuși, nu s-ar putea spune că sensul cărții lui Boia nu e unul implicit polemic. Capcanele istoriei demistifică (și demitizează parțial) o perioadă care în imaginarul colectiv românesc ocupă, ca nivel de încredere, prima poziție. O explicație pentru acest tip de atitudine decurge dintr-una din mărcile stilistice ale scrisului lui Lucian Boia. Spre deosebire de Eugen Negrici (ale cărui
Istoria ieroglifică (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4947_a_6272]
-
real, un fel de mâncare mai populist servit de un tânăr (pe Nicu Popa, mai pragmatic, mai paysan, nu-l pun la socoteală) intoxicat de atâta reflecție, analiză, deconstrucție. Acesta e și farmecul cărții, cu niște studenți/ absolvenți deștepți care demistifică totul, neomițând să-și considere critic propriile teorii și povestiri. Merită să citim cu atenție acest roman, dacă nu pentru altceva, măcar pentru a evalua tendințele din societatea românească (din mainstream și underground) analizate în el, laolaltă cu diferențele lor
Un roman "deflationist" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10156_a_11481]
-
inactualului" ca principală categorie a discursului modern, dar și a noțiunii de "dedoxifiere", trăsătură care caracterizează, conform Lindei Hutcheon, postmodernismul. Nu e greu de explicat de ce modernul este numai acela care rezistă modernității: în momentul în care moda cere să demistifici, cel care i se va împotrivi, refugiindu-se tocmai în locul pe cale de a-și pierde "geniul", îsi va demonstra prin aceasta adeziunea la modernitate. Îi vom găsi astfel printre antimodernii lui Compagnon alături de Joseph de Maistre și de Roland Barthes
Antimodernii sau "reactionarii șarmanți" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10144_a_11469]
-
--- Neobositul detractor al lui Freud, Michel Onfray, și-a văzut nu demult tipărite volumele 8 și 9 din monumentala lui „Contraistorie a filosofiei”. Un capitol „demistifică” fără cruțare legendele țesute în jurul lui J.P. Sartre și al Simonei de Beauvoir de către emulii de stânga ai scriitorului-filosof și de către feministele convinse de valabilitatea adagiului care i-a adus autoarei celui de„ Al treilea sex” o tristă celebritate - „nu
AntiSartre și AntiBeauvoir () [Corola-journal/Journalistic/3976_a_5301]
-
semn că ar deține un har special, fără să fie suspect de ceva misterios. Numai nebunul Anghel e capabil să-l bănuiască de deținerea unui obiect magic care i-ar explica puterea divinatorie. Dar, ucigându-l pe Antipa, Anghel îl demistifică. Legenda care ia naștere după moartea lui Antipa nu are, cu adevărat, suport și credibilitate. Antipa este ucis pentru că exista riscul să devină un profet fără acreditare, fără mister, fără o biografie adecvată. Profeția în glumă e o impostură ce
Premoniția între glumă și har by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/10046_a_11371]
-
putere? Dacă da, care este aceasta? Sunt eu răspunzător pe acest pământ de devenirea mea de după moarte? Există aici niște mijloace de a câștiga bunăvoința puterilor divine? Câte întrebări, atâtea tulburări, spaime și temeri... Fidel metodei sale, Lucrețiu demontează, deconstruiește, demistifică: nu, moartea nu e o catastrofă, ci o simplă operație la nivel de atomi ce corespunde sfârșitului agregărilor care constituiau un trup și un suflet. Dar atomii dăinuie, existența lor e eternă. Cadavrul n-are de-a face cu cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
și îndemnul stenic la ... prețuirea clipei. *** Cu ultimul grupaj, intitulat cu o formulare blagiană, „Să auzi neauzitul”ne găsim cufundați într-o zonă nepoetică în care limbajul devine prea slobod, cu imagini prozaice și formulări stânjenitoare. Se denaturează și se demistifică puritatea și frumusețea actului iubirii, se ajunge la macularea nobleței erotismului ca sentiment înălțător uman. Dacă în „Distih II”se imaginează o dublă biografie, cu „el înfometat, iar ea, sursă de hrană”, în „A fost odată”se ajunge la eludarea
MARIAN BĂRĂSCU -POEME de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365847_a_367176]
-
părți din liniștea, sănătatea, fericirea, viața sa, semenilor! Prin anchetele pe care le realizează, mai cinstit de ce fac unii procurori și mai presus de ceea ce desăvârșesc unii judecători, Oana Stancu reîntoarce evaluările vieții la puritatea care contrapunctează vanitățile, ispitele umane, demistifică raiul banilor și consacră omul ca ființă ce trebuie să împartă mult și cinstit cu cei din jur! Câți procurori îi mulțumesc și îi fructifică anchetele?! Câți judecători o înțeleg și sunt gata să o apere?! Câți fac front comun
OANA STANCU. FIIND, LA RÂNDU-I, IZVOR DE VIAŢĂ...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1151 din 24 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343482_a_344811]
-
instrumentalizați” de regimul comunist, naționalismul afectându-le decisiv obiectivitatea și îndemnându-i a recurge la mitizări ale tuturor episoadelor ce constituie Istoria României. Constatând, riguros argumentat, toate aceste grave tare ale poporului român și ale istoriografiei noastre naționale, Dl Boia demistifică, unul după altul, toate miturile construite de popor și de istorici: “mitul unității daco-geților”, arătând că nu numai dacii și geții populau spațiul Daciei, ci, în egală măsură, și alte etnii: celți, sciți, bastarni, sarmați, iliri, greci etc.; “mitul națiunii
ISTORIC SAU MIT? de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373439_a_374768]