160 matches
-
Povestea de dragoste e scrisă în aceeași cheie a urîtului, chiar dacă de cîteva ori luminată de imagini memorabile. Ceaiul de iasomie, licorile și uleiurile pe care medicul chinez știe să le folosească, tot arsenalul vrăjitoresc și exotic e plasat și demitizat într-un apartament de bloc de pe Calea Plevnei. Dragostea e descrisă în amănunte anatomice așa cum ne-am obișnuit deja și pentru care unii cronicari au suspectat-o de obsesie sexuală. O exagerare în acest sens există, chiar dacă autoarea spunea într-un
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]
-
nu este, ce vorbe ar exprima mai bine tema dvs. esențială, obsesia majoră? Obsesia mea majoră este pentru iubirea trecutului față de prezent și a prezentului față de trecut. Mi se pare că, atunci când construiți variante prezente ale epocilor apuse, de fapt demitizați istoria. Construiți șiruri de personaje similare ca structură, care se topesc unul în altul în final. Situațiile narative sunt similare și ele. De pildă Chatterton e construit pe ideea de fals, de impostură. Un poet se preface că moare, un
Peter ACKROYD - Mintea este suflet by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15460_a_16785]
-
și după cîte am înțeles asta a început să se întîmple, fiindcă se ajunsese la niște aberații, ca în cazul manualelor de istorie, cred că vor fi premise pentru a intra în normalitate. Ideea asta de a mitiza, de a demitiza, nu-și are rostul. Un manual, un studiu istoric, nu mitizează, spune adevărul. Asta-i tot. Mituri fac poeții. În manuale trebuie să spunem adevărul, plăcut sau neplăcut, și acesta e singurul criteriu. Discuția e falsă și n-am înțeles
Liviu Leonte: "în manuale trebuiesă spunem adevărul..." by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10375_a_11700]
-
noastre. LV. Starea ta definitorie, deși ascunsă, e umorul. Faptul că scrii cu umor te împiedică să te refugiezi în ironie. Preferi compasiunea. De la moderniști încoace, de la Joyce și Eliot, ironia e unealta predilectă a scriiturii. Toate miturile au fost demitizate. Am senzația că refaci zidurile sacrului. Mă înșel? TM. Nu mă văd scriind absolut nimic fără umor. Umorul dezumflă cel mai bine prefăcătoria și, ca romancier, mă interesează cum sunt oamenii cu adevărat și nu cum s-ar vrea ei
Timothy Mo – "Umorul dezumflă prefăcătoria" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/12341_a_13666]
-
intervențiile nu-și au rostul. Adică un fel de paraziți cu licență, care urmăresc admirativ paginile cu pixul roșu și la sfîrșit constată că n-au consumat deloc pasta. Din reflex sau din invidie, fiecare generație simte nevoia să-și demitizeze predecesorii și să umble cu tîrnăcopul pe lîngă statuile în viață sau în ceruri. Nu cred că facem excepție și sînt convins că, dincolo de ritualul în sine, efortul ca atare înlătură o doză bună de impostură. Însa în cazul Antoanetei
LAUDATIO - Antoaneta Darian by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/12861_a_14186]
-
duplicatele mici ale lui Mitică exact aceeași atitudine ca față de personajele lui mari: nu le iubește. În lumea lui Caragiale nu există copii în sensul tradițional, în sensul clișeului literar, adică ființe pure, inocente, angelice. Caragiale este astfel primul care demitizează copilăria idilică, impusă de Creangă ( " Hai mai bine despre copilărie să vorbim, că numai ea..."). Copiii lui Mitică au deja griji, doar că grijile și preocupările lor sînt, la fel ca ale taților lor, derizorii. Eugen Ionescu aduce cu totul
Păpușile lui Eugen Ionescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14017_a_15342]
-
presiunea europenilor ar putea fi duse până la capăt. Rusia este tocmai modelul cum nu trebuie să fie justiția. De aceea și reacția sălii nu s-a lăsat multașteptată. În mica sală erau mulți compatrioți de-ai noștri veniți pentru a demitiza mitul de „președinte al întregului popor” al lui Dodon. Zeci de lozinci scandate și afișate pe placate: „Dodon nu este președintele meu”; „Dodon, trădător de țară!”; „Dodon ține minte. Diaspora nu se vinde”; Dodon persoană nongrata în Diasporă”; „Dodon în
BRAVO DIASPORA !!! de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380643_a_381972]
-
femeii după ce forma dramatică a bolii a fost depășită. Autorul spovedaniei din Luminița, mon amour vede lumea cu privirea lipsită de iluzii a scriitorilor generației 2000. Titlul, încărcat de sugestii romanțioase, este cinic pentru un roman care își propune să demitizeze violent dragostea, scris de un autor care citește Romeo și Julieta ca pe un rod al emanației în exces a unor glande, și pentru care cântecele de celebrare a iubirii, de la menestreli la maneliști, nu sunt altceva decât răbufniri ale
La vie en prose by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10287_a_11612]
-
în fața unui mormânt ciudat, pentru a-l examina. El descoperă mormântul unui faraon în deșertul Paran, la mii de kilometri depărtare de Nil. Valerio Massimo Manfredi: Faraonul nisipurilor. Editura Allfa, București, 2004. Preț: 249 000 lei. Gura lumii Istoria este demitizată, viețile unor personaje precum Prometeu, Alexandru Macedon, Arhimede, Don Juan, Julieta, Napoleon sunt rescrise în cheie ironică, pe ideea că nimeni nu e profet în țara lui. Poveștile fiecăruia sunt legate între ele printr-un personaj colectiv etern, inconfundabil: gura
Agenda2004-38-04-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/282902_a_284231]
-
filiala chinuita, acel tip de luciditate nemiloasa cu care un copil își poate privi părinții; un copil, paradoxal, total dependent, sentimental, de fantasmele părinților. Fără să ia în piept scară din dos a vietii de mit, fiica nu ezită să demitizeze tandru-sarcastic. Afli, de pildă, ca splendida Ingrid Bergman avea un teribil simt practic și era o maniaca a ordinii: regulă ei educațională de bază era "să nu ieși niciodată dintr-o cameră cu mîna goală" (în sensul că e oricînd
Socanta Isabella Rossellini by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17788_a_19113]
-
drama se petrece în spațiul cuprins între două registre paralele care evidențiază relațiile dintre personaje, relații proiectate într-o quasi-actualitate, cea a anilor �60 ai secolului trecut. Dimensiunea cosmică a luptei lui Oedipe cu destinul, a relației cu Sfinxul este demitizată și coborâtă la nivelul spațiului convențional, aproape de derizoriu, așa cum nu au imaginat-o George Enescu și libretistul său, Edmond Fleg. Sfinxul - apariție cu alură de femeie fatală purtând o superbă rochie neagră din garderoba de cabaret a anilor �40 - se
Oedipe-ul enescian în premieră italiană by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11937_a_13262]
-
doar istoria, literatura, dar și filmul au populat Balcanii cu eroi. O seamă de personalități istorice și politice, ca și unii haiduci (Doicin și Baba Novac) constituie elemente ale unei istorii sau mitologii comune. Acestora li se adaugă antieroii, eroi demitizați în timp, victime ale istoriei ori, pur și simplu, eroi fără glorie dar care ne-au fascinat prin intermediul unor filme memorabile. Se poate chiar spune că antieroii, la fel ca și comedia neagră, reprezintă veritabile mărci ale cinematografului balcanic”, spune
Festivalul Divanului Degustătorilor de Film și Artă Culinară [Corola-blog/BlogPost/98568_a_99860]
-
Cultură, spectacole, evenimente Tango pasion: Pe net, printre amatorii de tango, circulă un filmuleț animat, făcut în glumă (sau nu). Se cheamă „So you want to learn tango” și nu e recomandat începătorilor. Iar asta pentru că demitizează toate clișeele despre tango-ul argentinian: că e o manifestare pură a pasiunii... că partenerii vor fi mistuiți de intensitatea erotică a dansului... sau că femei sofisticate și frumoase vor defila încoace și-ncolo pe tocuri înalte, ținând un trandafir roșu
rafinament made in Argentina [Corola-blog/BlogPost/99721_a_101013]
-
Ianuș și mulți alți "de-molatori" și "cârtitori", istoria literaturii noastre îl va asimila și pe Eugen Negrici. Nu numai cu sinteza care o decupează și o reproiectează (Literatura română sub comunism), ci și cu acest studiu de referință, care o demitizează.
Iluzii pierdute (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8283_a_9608]
-
folosit o asemenea soluție? Sigur, pe de o parte, ea ar fi fost mai comodă pentru juriu, protejându-l de unele "păcate", și, pe de alta, ar fi în-dulcit întrucâtva sentimentele de frustrare. Prea puțin însă față de primejdia de a demitiza spiritul de competitivitate, împingându-l în logica lui "hai să împăcăm și capra și varza". Trebuie să mărturisec, totuși, că prezența într-un juriu, deși totul s-a isprăvit fără să se taie capul cuiva, nu e ceva de invidiat
CÂTEVA CONOTAȚII SUBIECTIVE by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8540_a_9865]
-
Nimeni nu a fost obligat să fie prezent la câte 3-4 spectacole pe zi, cum de-plângea cu „lacrimi de crocodil′′ una din cronicare... sau altcineva care se lega de motto-ul festivalului „Magia există′′, numai din dorința de a demitiza ceva... sau totul,după cum este „recomandat”! Adevărații organizatori, care sunt agențiile de impresariat au avut toată bunăvoința să aducă pe scena românească tot ce a fost posibil și tot ce a fost mai bun pentru acest eveniment, pentru noi unic
Pe marginea unui itinerar violonistic by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84000_a_85325]
-
față de vechile așezări ori prin glorificarea trecutului, nici prin ortodoxism, ci pe o cale a primitivității, a instinctualității cu tentă naturalistă. Adică prin adîncirea cutezătoare în nebulozitățile inclusiv morale ale unui trecut foarte îndepărtat. Departe de-a idiliza satul, îl "demitizează", cum s-a spus mai recent, îl așează sub semnul tensiunilor pasionale, al dezlănțuirilor comportamentale, al precipitărilor unui dramatism arhaic ce colcăia sub zorzoanele romantic sămănătoriste. O magmă din zorii istoriei se prelinge în paginile sale cele mai bune. Totuși
Rebreanu în oglindă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6927_a_8252]
-
pentru a reface imaginea lui Mihai I în România interbelică și după abdicarea forțată. În al doilea rând, Ivor Porter reușește o altă performanță: să vorbească despre un rege fără să-l mitizeze cu orice preț și fără să-l demitizeze cu orice preț, altfel spus onest și nuanțat. Portretul care se conturează din carte este al unui om care a avut de înfruntat o istorie crudă și care a făcut-o cu un simț de sacrificiu și de dăruire evidente
Regele și lecția de istorie by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Memoirs/9453_a_10778]
-
ani, adică să înlăture clișeele mortificante privitoare la Eminescu, să refacă figura poetului național prin debarasare de poncife și sentimentalism, cartea aceasta izbutește cu asupra de măsură. E roman, e document istoric și critic, este evocarea complexă a unei lumi. Demitizează reclădind totuși un mit. Unul eliberat din strânsoarea clișeelor și a locurilor comune.
Despre Eminescu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3914_a_5239]
-
tot la ArCuB, The End Is Near, a fost creată și interpretată de un grup din Ungaria, format din Victória Dányi, Jamila Johnson - Small, Csaba Molnár, Moreno Solinas, Igor Urzelai și Tamara Zsófia Vadas. Încercarea lor era aceea de a demitiza personajul superman-ului, eroul lumii moderne - drapat cu binecunoscuta lui pelerină roșie, fluturândă - punândui sub semnul întrebării excelența. Prin dans ei au dat sugestii minore. Poate cel mai elocvent argument era acela că supraomul se ridica întotdeauna pe umerii altora
eXplore dance festival (I) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4272_a_5597]
-
al României la Paris. Volumul de publicistică Pe ce lume trăim valorifică din plin calitatea de om de cultură a lui Teodor Baconsky, dar și savoir-faire-ul rezultat în urma activității sale diplomatice. Premisa acestei cărți este tocmai ispita autorului de a demitiza relațiile internaționale. Precum Lucian Boia în istorie, Teodor Baconsky se străduiește să arate cât de departe este uneori imaginarul colectiv de esența unor fenomene și întâmplări care țin la un moment dat capul de afiș al actualității în politica internațională
Întrebări ale vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9674_a_10999]
-
bucuria, iluzorie de altfel, că a descoperit „cheia“ romanului, „grila“ unei înțelegeri fără rest... Nedorind neapărat să-și explice opera, ca Gide în jurnalul său, Sadegh Hedayat a încercat în discuții particulare sau în articole (răspunsuri la întrebările cititorilor), să demitizeze neintenționalitatea ideatică a cărții. Merită cu prisosință să spicuim câteva „luări de poziție“: „ «Bufnița oarbă» e plein d’effets conștiente, foarte calculate, precise [...]. Fiecare pagină e condusă ca o partitură muzicală. Pasajele care par cele mai imaginare sunt chiar cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
al secolului XX? O societate schizoidă se recunoaște în ideologia dedublării absolute»;” Raymond Aron a promis mereu scrierea unei cărți consacrate în exclusivitate marxismului, acea doctrină «echivocă și inepuizabilă», pe care nu a contenit să o studieze și să o demitizeze. Nu a scris însă acest imposibil tratat, întrucât marxismul este evanescent și multiform, coerent și incoerent în același timp, o teorie narcisistă incapabilă să se explice pe sine. [...] Aron a fost probabil unul dintre cei mai rafinați exegeți ai marxismului
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
să scape de izul îndoielnic ce-și pusese amprenta pe propria lui existență. Ascultă-mă, domnișoară, omul acesta, Alexe e dotat cu atâta fantezie când este vorba să desființeze pe cineva! Și-a făcut un mod de viață din a demitiza, nu suportă, nu vrea să știe că cineva este mai sus decât altul, este suficient să încerce cineva să se salte, că este tras rapid de picioare înapoi, după părerea lui toți suntem în aceeași oală, pe aceeași treaptă, în afara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
prin practica ei scriptică, exact contrariul. Ea își recuperează propensiunea ludică, inerentă copilăriei încă neepuizate, cu efecte literare demne de admirație. Nu își retrăiește copilăria, cu inocență, dar reface climatul acesteia, îmbogățit prin cunoaștere livrescă și printr-o luciditate ce demitizează subtil, fără a sfărâma "corola de minuni" a poveștilor, transferând-o doar în irealitate: în una care, prinsă în mirajul ficțiunii, dobândește atributele unui real fascinant. În Darurile mării, naratoarei i se pare, pe plajă, că un măgar se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]