336 matches
-
tocmai confruntarea prozaică a unei "geografii imaginare", cum ar spune Said, cu realitatea brută. Este, în mare, povestea unei comunități de români fugiți din țară în timpul perioadei comuniste și stabiliți în Statele Unite. Interesant e faptul că, deși romanul urmează linia demitizării, tiparul basmic nu își pierde valabilitatea. Există două stadii prin care trec personajele: stadiul bovaric, cel premergător plecării, când iluzia face din fiecare personaj o posibilă Cenușăreasă și stadiul demistificării, când Cenușăreasa imaginară se vede metamorfozată într-unul din multele
Țara tuturor posibilităților by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14744_a_16069]
-
este și el adus în discuție, uneori. Mefistofelizarea incriminaților este necesară, în acest registru, pentru a legitima suprimarea lor în forță (de acest lucru a avut parte, de pildă, manifestația din Piața Universității 1990). Alteori, registrul este folosit la chiar demitizarea Bisericii naționale (a se vedea persiflarea ierarhilor ortodocși în pamfletele argheziene sau în Academia Cațavencu). Cel de-al șaselea registru este acela al putridului și al excremențialului: la el se apelează cu o voluptate agresivă, prin tehnica preschimbării în ordură
Imaginarul violent al românilor by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/15386_a_16711]
-
forma unei pubele de gunoi, după care vin, în planul trei, grupuri compacte agitînd mături, pancarte, lozinci, furculițe și tigăi goale. Dincolo de plastica lui propriu-zisă, de cromatică și de ritmurile mișcării, marșul este și o formă explicită de ridiculizare și demitizare a manifestărilor festive de altădată, cu tenta lor misticoidă și delirantă. El demontează procedeele prin care comunismul se privea narcisiac și se autocelebra. Caricatură a obișnuitelor alaiuri și manifestații, ceremonialul încriminează și factorii de putere ai momentului care se așază
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
fapt ca și cum n-am trăi într-o astfel de țară liberă. Explicațiile acestora pentru gesturile nonconformiste sînt întotdeauna meschine, conspiraționiste, tenebroase. Cu ei în jur ți se taie pofta de orice sincerități, de orice gesturi normale. în exercițiile sale de demitizare Dan Petrescu e deosebit de sistematic. Problema cu pricina e discutată îndelung, e întoarsă pe toate fețele, e reluată de mai multe ori, e epuizată cum s-ar spune. Nu convertirea cititorului pare să fie ținta acestor sistematice deconstrucții populare, cu
Publicistică fără nuanțe by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15083_a_16408]
-
interesantă analiză consacră dl. Mircea Iorgulescu studiului d-lui Matei Călinescu de la Polirom intitulat Despre I. P. Culianu și Mircea Eliade (nr. 19 și 20). În introducerea criticii sale, dl. Iorgulescu se referă la formele aberante pe care le-a luat "demitizarea" lui Eliade în cîteva cărți recente. Fără a o numi pe aceea a d-nei Alexandra Laigniel-Lavastine (despre care România literară va publica în numărul viitor o amplă recenzie), Uitarea fascismului de la Presses Universitaires de France, dl. Iorgulescu semnalează primejdia transformării
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15207_a_16532]
-
rînd, o perspectivă novatoare asupra unui moment de cea mai mare importanță pentru istoria noastră și un profil al lui Cuza care a constituit obiectul unor reacții contradictorii din partea criticii de întîmpinare a momentului; i s-a reproșat prozatoarei: intenția demitizării, a prezentării lui Cuza într-o lumină „nefavorabilă”. Aceste observații pleacă, însă, de la o greșită înțelegere a raportului autorului cu personajul său; portretul lui Cuza, cu toate detaliile care au deranjat pe unii, dar care, în fapt, sînt confirmate de
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
literatură veritabilă. Așadar: ficțiunea nonficțiunii. Am citit sute, mii de jurnale, articole... și am încercat să definesc o poetică a spontaneității. Am lăsat critica de întâmpinare deoparte. Stimulat și de viața noastră literară dominată de pamflete, injurii colorate, demascări mânioase, demitizări vesele etc... Elitismul? O prostie, o formă grețoasă de ciocoism... Elita, da, trebuie să existe într-o societate (inclusiv în cultură), elitismul este filosofia unui primar rural care se crede cel mai bun din satul lui. Să fie!.. Reinstaurarea criticii
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
literatură - din „williams“ (William Carlos Williams, poetul american a cărui influență stilistică se simte la Romulus Bucur). Și, lucru deloc trist - poetul îl notează indiferent între paranteze - „(cîinele a venit și s-a pișat pe movila de pămînt)“. Dar nici demitizare și nici profanare nu sînt cuvintele potrivite. Poezia nu e un act sacru, e un gest firesc, într-o lume care, la fel de firesc, nu e reală, nu are consistență, e doar imagine care se autodevoră, jucîndu-se cu propriul conținut. Între
Jurnalul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13279_a_14604]
-
prezență perceptibilă. Pentru că aici nu mai este vorba despre o privire istorică liniară, despre marcarea unei succesiuni, ci despre simultaneitatea și conjuncția în același proiect a două paradigme principial diferite: imemorialul și prezentul, forma definitivă și efemerul, proiecția legendară și demitizarea. Iar dacă la primul său nivel, acela al expoziției propriu-zise, intervenția artiștilor poate fi evaluată diferențiat, avîndu-se în vedere natura obiectelor, la nivelul secund, cel cu valoare de semnal, problemele de axiologie dispar. După cum dispare și prezumția eșecului. Pentru că scopul
Arta contemporană între atitudini și medii noi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12035_a_13360]
-
să poată fi accesibile spectatorului, care să relaționeze cu teme actuale acum și atunci. De aici prima contradicție: multiculturalismul și corectitudinea politică nu se prea împacă cu istoria antică, deci premisa de realism e deja eșuată. Filmul nu vrea o demitizare a personajului, ci o elucidare a psihologiei lui. Problema e că, adâncindu-se în psihologie, lungmetrajul nu explică de ce Alexandru era "cel Mare". Doar ne alegem cu un fel de țânc plângăcios care - vorba unui comentator american - a cucerit lumea
Alexandru and Aristotel by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12094_a_13419]
-
prea mult strică!), la autoiluzionare în legătură cu valoarea unora dintre aceste documente inedite și chiar la o stare de insalubritate a detritusurilor memoriei. Curiozitatea (politică, istorică, literară) a obosit sub povara dezvăluirilor de culise, a micilor și înveninatelor adevăruri personale, a demitizărilor, a aglomerărilor de mărunțișuri și a (uneori) iluzoriilor răsturnări de perspectivă. Fenomenul risca să devină nociv prin absolutizare, prin succesul înșelător (câte jurnale sau memorii editate în anii´90 ar mai fi primite astăzi la fel?) și prin complacerea în
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
amorale, ci și aculturale)." Tonul lui Radu Pavel Gheo e înfierbîntat, acid, nededat la compromisuri nici măcar de dragul spiritului toleranței (în care, de altminteri, crede cu tenacitate). Gheo e un militant pentru abandonarea drumurilor răzbătute, un scriitor de atitudine pornit către demitizarea lumii în care alege să existe ca intelectual. România de lîngă el e una încă infantilă, care rimează "strămoși" cu "vijoroși", "glie" cu "măreție" și "voievozi" cu "rapsozi", într-o eternă reformă tranzițională, gata să-și apere încă "nevoile și
Vocația esteticii de atitudine by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/12790_a_14115]
-
în alt context. Și probabil primele semne ale relecturii critice a poeziei lui Mircea Cărtărescu le găsim în postfața lui Paul Cernat, subtilă analiză a poeziei cărtăresciene. Paul Cernat e convins că tot ceea ce părea, la cea dintîi citire, "subversiune", "demitizare" sau "frondă polemică" la adresa tradiției se vede astăzi în negativ: recuperare lucid-melancolică, îmbrăcînd forma unei tandre "salvări" - retorică, ironică și parodică. O formulă a reciclării. Îmi vine în minte un cunoscut postulat al lui Lyotard, cel care afirmă că o
Un visător incurabil by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12826_a_14151]
-
retractil cum era, trăise pînă în 1990. O dramă în felul ei". Și mai degajat ni se revelă dl. Lefter cînd vine vorba despre G. Călinescu. ,Contestatar" energic, așa cum se știe, al Divinului critic, d-sa e mînat de impulsul ,demitizării" atît de departe, încît, neoprindu-se la ,compromisurile politice" ale autorului Principiilor de estetică, pune la îndoială ,substanța efectivă" a operei acestuia (cu excepția aripei romanești), ,Ťadevărurileť ei mai puțin cercetate": ,în ce mă privește, cu titlu strict personal, am avut
Trei decenii de critică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12257_a_13582]
-
retractil cum era, trăise pînă în 1990. O dramă în felul ei". Și mai degajat ni se revelă dl. Lefter cînd vine vorba despre G. Călinescu. "Contestatar" energic, așa cum se știe, al Divinului critic, d-sa e mînat de impulsul "demitizării" atît de departe, încît, neoprindu-se la "compromisurile politice" ale autorului Principiilor de estetică, pune la îndoială "substanța efectivă" a operei acestuia (cu excepția aripei romanești), "Ťadevărurileť ei mai puțin cercetate": "în ce mă privește, cu titlu strict personal, am avut
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
moralități, o succesiune de mâhniri și dezamăgiri ale scriitorului din Europa de Sud-Est. La final, un text de atmosferă, melodrama Zaraza. Sumarul atât de compozit al cărții e completat de montajul naturalist al portretului eminescian (contribuția lui Mircea Cărtărescu la "demitizarea" poetului național) și de paginile febrile ale unui game junkie, un om serios căzut, aproape un an, în patima jocurilor pe computer. Întâmplător sau nu, Eminescu și pixelii se întâlnesc în titlul acestui volum, atât de reprezentativ pentru structura oximoronică
Ușa stacojie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11697_a_13022]
-
pierde funcția dislocantă și revitalizantă, devenind manieră poetică și referință bibliografică obligatorie, înseamnă că un cerc al (recepției) literaturii s-a închis și se deschide un altul, pe un segment diferit al spiralei. Încremenirea în provocare nu poate dura. Istoria demitizării, capitol bine ilustrat de-a lungul secolului trecut - de la vechii dadaiști la proaspeții milenariști -, numără în dreptul unor generații intermediare pagini de un alb semnificativ. Căci "șaizeciștii" și apoi "șaptezeciștii" așază din nou tablourile la locurile lor, șterg de praf busturile
Poemele luminii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11767_a_13092]
-
personalitatea și ideile sale este însoțită de propria sa antiteză. Nu cumva, pentru a-și confirma vocația de critic iconoclast, gata să ia în răspăr ideile preconcepute și locurile comune și pentru a se adapta tendințelor postmoderne de relativizare, de demitizare, autorul supralicitează anumite surse periferice, mai puțin concludente (însemnări de jurnal făcute sub impulsul unor stări de moment, scrisori adresate unor prieteni care pot conține doza lor de teribilism), în detrimentul celor consacrate? Teoretic, un astfel de risc există. Dar Alexandru
Ce rămîne din Maiorescu? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11833_a_13158]
-
tonală a romantismului cu bătaie directă spre atonalism, au decurs din acele ambiții. Ca tipologie componistică, Wagner se înscrie pe linia beethoveniană, este ultimul mare "super-erou" al istoriei muzicii, în accepțiune romantică. În secolul 20 s-a tins treptat spre demitizare, spre obiectivarea unor figuri mari de compozitori (inclusiv Beethoven sau Wagner), în fine spre deconstruirea miturilor respective. Stockhausen a fost unul din cei care au pus umărul la noua percepție asupra lui Beethoven, în anul bicentenarului nașterii acestuia. (A scris
O sută de ani între o Tetralogie și o Heptalogie by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12860_a_14185]
-
Ibrăileanu explica metodele subtile folosite de Eminescu pentru seducerea cititorului. Le explica didactic, scriind pe o tablă imaginară citate și analizându-le cu o uimitoare (pentru mine, atunci) sagacitate. Această descoperire nu a însemnat din punctul meu de vedere o demitizare a literaturii și nu a reprezentat o pierdere. Lectura unui text în cunoștință de cauză m-a pasionat la fel de mult ca și lectura ingenuă. La facultate (la București, între 1965-1970) Nicolae Manolescu, cu modul său decis de a distinge valoarea
Despre citit by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12997_a_14322]
-
secret unde pregătea fluturii pe care îi căuta profesorul de naturale. Răspândește ideea că, în mod tainic, K. F. avea o grădină unde își cultiva trandafirii despre care răspândea apoi zvonul că i-au fost aduși de prinț de la Paris. Demitizările de acest fel sunt și ele rodul unei imaginații productive și eficiente. În atmosfera de singurătate din Vladia, exacerbarea secretelor era un fenomen natural. Misiunea inginerului era să întrețină iluziile (p. 309). Pentru el, adevărul era o invenție printre altele
Secretele savante by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9993_a_11318]
-
încotro/s-or fi găsindă niște cuie,/că am cătat de tot și nu ie/ de fel în urbe... Apropos:// Nu trebuie să spui la nimeni de treaba asta!"), nu este, ca la înaintași, poetizarea realității umile a lumii, ci demitizarea realității lumii poeziei ca "joc secund", mai pur: ŤPoezie, tîrîtură de cuvinte,/ Numai soarele nu poate să mă mintă,/ soarele nu minteť (Cîntec de lehamite). Altă cale a demistificării juvenile, abandonată și ea repede, este pastișarea ironică a butaforiei simbolist
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
la clasici": "Eram tînăr și nu puteam să-mi imaginez ferocitatea cu care ultimii mohicani ai proletcultismului atacau poezia tînără ș...ț în această perioadă a saltului brusc din lac în puț, era foarte greu să nu-ți pierzi capul. Demitizarea efigiei, gîndită naiv de către mine, a mai multor poeți, mă umpluse de scărbă", (Antimetafizica). Tocmai această interzicere feroce din anii '50 a literaturii interbelice a dus tînăra generație la reorientarea totală a "frontului liric": vreme de decenii "opozantul" nu a
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
semne,/ fără hotare de legi” („Cuibul”, pag. 37). Ori o patetică lepădare de sine și de tot „începutul și sfârșitul” unui existențialism, revenind în conștiința poetei Ștefania Oproescu ca o magie a unor viziuni ritualice și a unor forme de demitizare, peste care nu mai există decât necuprinsul unui reproș: „Mie cine-mi va mânca trupul,/ mie cine-mi va bea sângele/ să mă înalț în tiparul asemănării tale?/ Doamne,/ mie cine să-mi mângâie neființa? NIMENI?” („Nimeni”, pag. 48). Într-
RECENZIE: „PASĂREA DE GHEAŢĂ” DE ŞTEFANIA OPROESCU de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380708_a_382037]
-
și e de presupus că ele au fost gândite într-o anumită interdependență, "risipirea" publicistică intrând într-un proiect mai amplu, acum materializat. Miza cărții este expusă de la bun început, aproape toate paginile fiind scrise în spiritul și în litera demitizării. Autorul inventariază cele mai persistente clișee din spațiul și mentalul autohton, arătând distanțele mai mici sau mai mari dintre imaginea autoconstruită și realitatea propriu-zisă. Întrepătrunderea complexelor românești de superioritate și inferioritate a fost analizată, strălucit, de către Mircea Martin în cartea
Încleiați în clișee by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10536_a_11861]