42 matches
-
dintre visuri”, conform concepției aceluiași scriitor belgian - fiu de țiglar „cu suflet simplu și inimă tristă” - Moreau. Dimpotrivă - și aici intervine factorul novator al gândirii autorului român (vreme de zeci de ani, iată, apatrid) -, libertatea e un organism activ, completamente demitizat și supus pericolelor multiple (nu un banal concept filozofic însoțit de o aură abstractă specifică, rod al formulării și reformulării unor rațiuni individuale cunoscute, și dezvoltat într-un fel sau altul, doar atunci când e absolută nevoie de el), un organism
MASACRUL FLORILOR ŞI ETICA DE A FI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 by http://confluente.ro/magdalena_albu_1435833134.html [Corola-blog/BlogPost/343327_a_344656]
-
infarc; amintirile din copilărie; situația familiară; incendiul catedralei din oraș etc; - al doilea cuprinde dialogurile cu moartea care apare că o femeie cumsecade, înțelegătoare și chiar cocheta; - ultimul reprezintă un realism fantastic în care personaje legendare, mitologice ori de basm - demitizate cu tandrețe -, apar în narațiune, într-o stare precară, postmodernista,. (Lucian Gruia, Oglindă Literară, mai 2009) ,,Poeta, prozatoare, jurnalista, artist plastic, bistrițeanca Melania Cuc a devenit o prezență agreabila în peisajul literar românesc de dupa 1990. Cea de-a optsprezecea apariție
MELANIA CUC de MELANIA CUC în ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011 by http://confluente.ro/Melania_Cuc.html [Corola-blog/BlogPost/367087_a_368416]
-
termeni de urgență, necesara UNIRE a Bisericilor Catolică și Ortodoxă, în primă instanță!?* Nu pot trece peste amuzantul episod al ” teatrului improvizat”: ... la Erick Kaiser, p. 197, din localul restaurantului unde s-a servit cina dinaintea reîntoarcerii. Stereotipurile europene trebuie demitizate?! Finalul povestirilor este tot atît de frumos pe cît începutul. Două realități paralele. Imaginea ireală a prințului saudit însoțind, în gînd, revenirea la realitatea brutală a țării de baștină. Și, chiar așa: „ Care e cea de-a treia dorință?” ( p.
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – NOIEMBRIE 2015 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_stroia_1447156979.html [Corola-blog/BlogPost/369386_a_370715]
-
uman în „n” fire descriptive, ucigându-i, ca o fără de sfârșit noapte walpurgică, puritatea și esențele, până la urmă. Ne place sau nu, faptul că narcisismul „dirijat” (J. Baudrillard) și sexualitatea Omului-Obiect (de „solicitudine”)[2] stau alături de analfabetismul și foamea Omului-Ființă demitizat (un soi de „Prometeu înlănțuit” cu forța) și așezat în „idei de factură vizuală”[5] - și că acestea mai și vând pe deasupra produse, iluzii, dar și carne vie pe bani grei - întruchipează o reprezentare nu magică, ci de un antagonism
INTERSECTĂRI CULTURALE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_intersectari_culturale_magdalena_albu_1337654110.html [Corola-blog/BlogPost/346958_a_348287]
-
de popor. Nărav de care prea curând nu ne vom dezbăra/debarasa ca de cadavrul din debara sau ca de maidanezul perfect de sub Tricolorul de pe copertă. Postromânismul e atât de stabil și de periculos tocmai pentru că, întâiași dată în istoria demitizată corect, nu numai îmbuibații s-ar muta la Monte Carlo, pentru distracțiile și supermașinile de acolo, ci și amărâții, slugile lor, care înainte nu și-ar fi lăsat satul de baștină, uite că au acum nostalgia Occidentului cu salarii decente
POSTROMÂNISMUL (2) – NECHEZOLII DE AMBE SPEŢE ŞI POSTACUL INTELECTUAL PUBLIC de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 by http://confluente.ro/Camelian_propinatiu_postromanismul_camelian_propinatiu_1346056658.html [Corola-blog/BlogPost/355287_a_356616]
-
ca să aducă daruri copiilor. Povestea asta i-a plăcut și lui Moș Crăciun al românilor, care a început să facă “turism mondial” în comoda sanie trasă de reni. Deși moșul “turist” cam pierdea din sacralitatea sa. Dar, chiar așa, ușor demitizat, și-a păstrat, totuși, farmecul și misterul celor mai nobile sentimente omenești. A treia metamorfoză: Moș Gerilă Comuniștii atei au considerat că Moș Crăciun, sfântul creștin, nu are “origine sănătoasă”. De aceea l-au concediat și l-au dus la
METAMORFOZELE LUI MOŞ CRĂCIUN-ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1449 din 19 decembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1419004803.html [Corola-blog/BlogPost/371770_a_373099]
-
premonitorie. Folosirea frecventă a repetiției ("„omul... omul... omul”", "„iubirea... iubirea...”", "„nu se poate... nu se poate... nu se poate...”", "„Lumina!... Lumina!...”") dezvăluie zbuciumul interior al personajului, fiind semnul unei gândiri torturate de îndoială. Natura descrisă de Liviu Rebreanu este întotdeauna demitizată și depoetizată: peisajele sunt reci, umede și cețoase, cerul este cenușiu sau ciuruit de stele, în timp ce pământul este galben, cleios și zgâriat de bombe. "Pădurea spânzuraților" este considerat a fi unul dintre cele mai bune romane românești publicate vreodată, ce
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
virtute, spre crestele devenirii umane.” 615 Amorosa visione înfățișează dragostea profană, nu pe cea sacră, iar donnele angelicate, oricât de virtuase s-ar dovedi, prin ceea ce predică sau simbolizeză, nu pot rezista tentațiilor pasiunii trupești. Modelul purității este încă o dată demitizat, pulverizat, iar Giovanni Boccaccio pare a-și propune să demonstreze că ființa umană nu se poate sustrage naturii, cea care guvernează lumea prin legi ineluctabile. Ninfale fiesolano (1344-1346) reprezintă opera care anunță cel mai bine, ca un herald, Decameronul. Este
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
gîndire proprii eroului vegetațional, fie că, în alte locuri, răsar elemente ale conștiinței antropologice (Miorița). Dumuzi rămîne un model pentru toate situațiile ce țin de comportamentul mitic și ritualic, ca și păstorul mioritic, aflat într-o descendență firească prin mutațiile demitizate și literaturizate. Cu alte cuvinte, între Dumuzi și păstorul carpatic existe deosebiri numai aparente. Primul, el însuși păstor, dar și zeu, îl prevestește, „peste timp”, pe celălalt. Îi unește punerea în scenă a problematicii morții. Adoratorii lui Dumuzi concepeau realitatea
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
începutul aventurii (înțeles de Eliade în sensul său primar, de "risc existențial"297) care-i va elibera îngerul din obezile fricii. Regăsirea "centrului" și recuperarea identității presupun pierderea servietei cu partituri, semnul servituții sale de biet profesor de pian (Orfeu demitizat), pentru a putea redeveni artistul de dinainte de cădere 298. Alegerea deliberată a individului ratat, logoreic - Gavrilescu este un Iancu Gore mai cult299 - este demonstrativă pentru o anumită tipologie umană, ca și gesturile excesiv de politicoase, locvacitatea față de necunoscuți, cu tendința spre
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Cei cu capul în jos, à l'envers, sunt Topé și Fodère. Prin urmare, la nivelul de adâncime, mesajul transmis ar putea fi acela că spectatorul face parte din lumea trădătorilor lui Emanou. Dar Emanou nu este numai un Christ demitizat. Ar putea fi acuzat Arrabal de blasfemie?56 Credem că e mai curând o acuza la modul ipocrit în care sunt văzute cele sfinte într-o lume de farisei. Omenirea nu tratează greșit numai sacrul, dar și arta; trădarea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
dark fantasy (la interferența cu genul horror), chiar și science fantasy. Scriitorii contemporani se îndreaptă din ce în ce mai mult spre lumea reală, pe care o îmbogățesc cu elemente fantasy. Astfel, noul gen, fantasy contemporan, aduce iarăși în prim plan lumea reală, însă demitizată și încărcată de mister prin dimensiunea fantastică. Aici, apare și tangenta literaturii române cu fantasy-ul. Scriitori ca Mircea Eliade și Vasile Voiculescu au apelat în scrierile lor la elemente fantastice pentru a anima lumea reală. Chiar Caragiale, prin nuvele fantastice
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
s-a întors în cele din urmă nu doar împotriva teoriei sociale însăși (care a admis că spațiul social necesită interpretare, pe lângă descriere și explicare) ci și, prin contribuțiile unor epistemologi recunoscuți, împotriva științelor naturii înseși (care s-au văzut "demitizate" în ceea ce privește statutul lor și poziționate la același nivel cu cele sociale). Această evoluție a problemei științificității cunoașterii umane și a relației sale cu fenomenul ideologic a deschis, cu timpul, calea unor teorii care își propun să se elibereze de "fantasmele
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
a poeziei albatrosiste s-a făcut pe două coordonate, una tematică și una formală. Cele două nu au putut fi strict delimitate. Am identificat astfel o rețea de simboluri care revin în opera acestor poeți. Iubirea este una dintre temele demitizate, lipsită de idealizare, ea nu mai oferă nici posibilitatea salvării spirituale. Se asociază imaginile iubirii/iubitei adesea cu ideea de călătorie. Însă călătoria rămâne și aici un simbol al apropierii de moarte. La Tonegaru, încercările de îndepărtare de lumea reală
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
în ideea de a nu rata exploatarea oricărei oportunități. Capitolul „Benchmarkingul - analiza comparativă” tratează un subiect căruia i-au fost dedicate o mulțime de tratări preponderent tehnice și frecvent tehnicizate exagerat. Am considerat că o abordare orientată spre strategie și demitizată va fi de folos celor care ar fi tentați să o utilizeze, în special la nivelul organizațiilor de mici dimensiuni. Capitolul „Auditarea responsabilității sociale a corporației” este dedicat unei „teme la modă”. Pe de o parte, alegerea acesteia a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
Evul Mediu, pe care îl proiectează în orizontul purității. Pe fundalul sentimentului înstrăinării se înseriază simboluri și parabole caracteristice: Nimicul (Marele Zero al depărtării), Golgota și Infernul, Marele pește imperial și noul Hamlet reapărând într-o putredă Danemarcă. Lumea e demitizată, desacralizată, încât chiar Dumnezeu, „cuprins de o presimțire, / Ros de-ndoieli, de spleen și disperare,/ Renunță, trist, la propria-i zidire”. Viziunile se axează pe miturile biblice, fiind materializate în formule neoclasiciste, cu unele note de autoreferențial postmodern, S. preferând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290005_a_291334]
-
2000, p. 17. Căpiță, Carol, Cartea ca obiect, în "Dilema" din 15-20 octombrie 1999, p. 14. Ciupercă, Andreea, Ștefan cel Mare se plimbă haotic prin amintiri, în "Evenimentul Zilei" din 15 august 2006, p. 23. Ciurcanu, Andrei, Imaginea lui Ștefan, demitizată, în "Evenimentul Zilei" din 16 august 2006, p. 16. Corlățan, Mirela, Merita Ștefan cel Mare să fie făcut Sfânt?, în "Ziarul de Iași" din 2 iulie 2004, p. 1A, 4A. Drugă, Ovidiu, Manualul de istorie de clasa a XII-a
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
actualitate (vezi articolul său, Cei mai mari o sută de români, în "Evenimentul Zilei" din 26 octombrie 2006, pe http://www.evz.ro/ articole/detalii-articol/416543/SENATUL-EVZ-Cei-mai-mari-o-suta/, accesat la data de 19.03.2010). 18 Andrei Ciurcanu, Imaginea lui Ștefan, demitizată, în "Evenimentul Zilei" din 16 august 2006, p. 16. 19 Ibidem. 20 Vezi intervenția învățătoarelor Rodica Zimbru și Angela Hofman, sub titlul Locul lui Ștefan cel Mare în actualele manuale școlare, în volumul coordonat de inspectoarea Rodica Vasiliu, Simpozionul interjudețean
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
vorbește 2Tes. 2,6. Mai exact, Anticristul ar fi Biserica septentrională, alcătuită din cei care, prin faptele lor, îl neagă pe Cristos, cea din care se va naște Anticristul de la sfârșitul veacurilor. Rezumat și concluzie Eshatologia augustiniană este profund eclezială, demitizată și psihologizantă. Caracterul eclezial se referă la faptul că o bună parte a scenariului tradițional trece, o dată cu Augustin, în registrul ecleziologiei: realitatea eshatologică poate fi înțeleasă din activitatea de zi cu zi a membrilor Bisericii. O lectură atentă a „micilor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
m/. Ilele noastre, șamanii întreprind această călătorie cerească "în spirit", adică într-o transă extatică. care el o înțelegea literal, era în același timp simplistă și cu valoare de sacrilegiu; așa încât ea a fost radical reinterpretată, mai exact desacralizată și demitizată. E important să subliniem acest fapt: în pofida unei îndelungate și complexe munci de selecție, eliminare și valorizare a materialelor arhaice moștenite sau împrumutate, ultimii redactori ai Facerii au conservat o întreagă mitologie de tip tradițional: ea debutează cu cosmogonia și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
la a cărui altitudine ar aspira “în zadar”, “bieții” oameni “de nimic”. Exemplar excepțional, ființă prinsă dramatic între două lumi - cea mitologic-fantastică, în care totul este posibil sau în orice caz totul stă în puterea ființei excepționale, și lumea terestră, demitizată și demitizantă, în care excepționalul nu numai că nu este valorizat, dar din contra este blamat de oamenii “de serie” care nu-l pot înțelege. Condiția sa o anticipează pe cea romantică a omului de geniu, care “n-are moarte
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
eminescologie blazată, neputincioasă, în retragere muzeistică? Cultivăm, "protejându-i" imaginea, caravana unui Eminescu ritualizat și verbalizat la zile fixe, supus jetului festivist? Considerăm valabilă "retrogradarea" sa, părăsind galeria marilor clasici, noile lecturi impunând, prin deplasarea unor accente, un Eminescu relativist, demitizat? Sau sperăm că, prin asaltul interpreților, un "nou Eminescu" se va ivi?" Din toate aceste motive "o istorie a eminescologiei, mereu ademenitoare, obligă la chestionarea acestui pachet problematic /problematizat, fără a ne slei curiozitatea". Adrian Dinu Rachieru nu își propune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
și învolburări stranii. Tematica rurală, mult frecventată de poet, nu dă lirismului un ton mai luminos, cadrul natural accentuând adesea atmosfera de melancolie și regret. Frigul dragostei (1994) aduce în prim-plan o imagine ironică a cotidianului, dominată de prezența demitizată a iubitei. Transpunând tematica din nuvele, poetul va exprima încă o dată, în Supunerea pe arbori (1995), trăirea ca inocență a vieții rurale, a naturii (Rădăcini, Umbra și Semnul din sâmburi). Erotica recurge adesea la tonalități duios ironice, cu trimiteri nostalgic-parodice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287123_a_288452]
-
Dan Zamfirescu, Via magna, București, 1979, 289; Grigurcu, Critici, 17; Theodor Codreanu, Bacovia. O biografie temeinică, ALA, 2000, 509; C. Stănescu, „Un poet plătit de comuniști...”, ADV, 2000, 3041; Vlad Sorianu, Romanul lui Bacovia, ATN, 2000, 4; Vasile Spiridon, Bacovia demitizat, „Antiteze” (Piatra Neamț), 2000, 3-4; Z. Ornea, Viața lui Bacovia, RL, 2000, 29; Gh. Grigurcu, O viață a lui Bacovia, RL, 2000, 30; Dan Mănucă, Bunul stil clasic, CL, 2000, 9; Vasile Iancu, O carte așteptată: romanul critic al vieții unui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286039_a_287368]
-
cauzele, apoi să Înțeleagă mecanismele, pentru a o stăpâni și a o Îmblânzi mai bine. Mult timp aranjată la nivelul accesoriilor necesare transcedenței existenței umane, durerea a fost și rămâne Încă, cheia de boltă a sistemelor politice și/sau religioase. Demitizată treptat de progresele științei, ea a refulat În sânul frontierelor pe care omul le caută constant pentru a recruta avantaje. Universul „analgeziei” care se deschide astfel umanității, nu ne va face să uităm că durerea nu este numai un fenomen
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]