21 matches
-
eminescianului Noica, meșteri ai spălării biografiilor de gașcă, l-au atacat și continuă să o facă cu o virulență neobișnuită. ,,Eminescu, ca „produs de export”, este aproape inexistent.” - susține unul dintre acești delatori la modă, a cărui preocupare principală este demitologizarea, minimalizarea, defăimarea istoriei României. Da, Eminescu nu e tradus suficient, nu e introdus pe măsura valorii lui în enciclopediile lumii, nu e promovat prin diverse canale media externe așa cum merită și cum ar trebui să o facem, dar de aici
MITUL MIHAI EMINESCU ÎN POEZIA CONTEMPORANĂ ȘI MALAXORUL REVIZUIRILOR DE PROF.UNIV.DR.CATINCA AGACHE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 by http://confluente.ro/pompiliu_comsa_1434591623.html [Corola-blog/BlogPost/352923_a_354252]
-
drastic la nivelul României, concomitent a scăzut și calitatea actului de predare. Raportul „Elie Wiesel” a reprezentat un moment de răscruce, constituind momentul recunoașterii de către România a participării la Holocaust. Anii 1990 au fost marcați, de asemenea, de tentative de demitologizare a istoriei, un ecou larg găsind studiile lui Lucian Boia. Una dintre cele mai importante teme care au preocupat istoriografia română de-a lungul timpului au fost originea poporului român. În secolul XIX, a avut loc o dezbatere între școala
Istoriografia română () [Corola-website/Science/332659_a_333988]
-
secularizarea fiecăreia (a „sacrului”) a făcut posibilă, pentru prima dată În istoria Occidentului, reunirea lor sub un unghi comun, În timp ce literatura fantastică urcă În amontele acestei secularizări. Și mai simplu spus, istoricul religiilor se sprijină pe evidența colectivă a unei demitologizări pe care literatul, individual, o reînființează. Ruinarea acestor vase comunicante Începe din momentul În care exegetul descoperă În ele numai o altă versiune a penitenței Danaidelor, totodată penitență a cititorilor și a postumității naratorului. Articularea aritmetică sau, În fine, vectorială
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
monștrii". Coborârea de pe soclul eroic a împăratului "cu glas răgușit și împleticit, care nu era al vreunei ființe de pe uscat și mai degrabă cum este de obicei al fiarelor mării", dezeroizarea atrag după sine și atât de cunoscuta tehnică a demitologizării: "Hercule socoti că venise sorocul pentru cea de a treisprezecea muncă". Comentariile naratoriale suplinesc accesele satirice printr-o mină caricaturală, pe care Seneca o imprimă, acid și inspirat, tuturor în egală măsură, așa încât nu-l iartă nici pe Hercule, pe
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
la dominarea rațională a naturii și instinctului în raport cu un scop219. Este vorba despre rațiunea care se întoarce împotriva umanității ce i-a dat naștere și care, urmărind emanciparea, nu se poate elibera totuși de mituri, decât în contextul unei eventuale "demitologizări" al cărei scop ar fi cel de a "rupe acea vrajă care nouă ne apare ca o confuzie între natură și cultură. Procesul iluminismului duce la desocializarea naturii și la denaturalizarea lumii omului (...)"220. Poziția iluministă nu i-a determinat
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
miturile revin, cu aceeași forță, și în societățile contemporane, fiind chiar uneori elemente de bază ale discursului ideologic 226. În acest context, problema care intervine este aceea a raportului dintre mit și ideologie. Pentru gânditorii sociali neomarxiști, spre exemplu, problema "demitologizării" pe care o implică "procesul iluminismului" atrage după sine problema "criticii ideologiei". Aceasta din urmă este absolut necesară în condițiile în care "rațiunea instrumentală" este pusă în relație cu fenomenul puterii, ceea ce o face să își piardă forța critică și
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
uneori radical opuse la întrebarea lui Iisus către apostoli: „cine ziceți voi că sunt Eu?”. Cum a fost oare cu putință această pluralitate? Mai întâi de toate, așa cum am observat deja, pentru că Biserica s-a încăpățânat să rămână - în ciuda hermeneuticii demitologizării practicate de Marcion, înaintea lui R. Bultmann - avocatul pluralității, al diferenței și armoniei simfonice. Păstrând nu doar Vechiul Testament, ci atâtea epistole apostolice aparent contradictorii cu alte scrieri noutestamentare, mulți s-au temut că perfecțiunea mozaicului lui Hristos va avea de
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
intenția auctorială „originară” nu poate fi recuperată fără medierea tradiției 1. Semiotica Scripturii, mai ales, trebuie disciplinată prin supunerea interpretării la canoanele tradiționale ale comunității căreia Scriptura i-a aparținut mai întâi: Biserica. Hermeneutica Bibliei nu este nici o operă de „demitologizare”, nici o reproducere în ediție anastatică a textului originar. Tradiția patristică i-a recunoscut atât pe autorii scrierilor sacre, cât și pe interpreții acestora ca pe niște făpturi finite, inspirate de Dumnezeu, dar, în aceeași măsură, marcate de istorie. Această condiționare
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
doxologiei. Pentru aceasta e nevoie de o altfel de erudiție, dincolo de disciplina filologică și subtilitatea filozofică a inteligenței livrești. Evanghelizează cel care binevestește alături de un angelos, ce și-a făcut din Cuvântul Scripturii „pâinea cea de toate zilele”. Nu o „demitologizare” a Noului Testament ar trebui să ne propună teologia protestantă în acest secol, ci demistificarea antropologiei care a forjat metoda exegezei istorico-critice. Din antropologia modernității definirea omului ca „ființă teologică”2 a fost abandonată. Lipsită de „un călăuzitor” (Fapte 8
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
televizual obiectul devine „brand” și începe să conteze în ordinea cotidiană. De aceea, supravegherea evoluției mitologiilor cotidiene e o măsură de prevedere pentru orice exponent al puterii. Orice formă de exercitare a puterii care aspiră la legitimitate, implică mitizare. Dacă demitologizarea se produce într-un orizont „echipat” cu o tehnologie specifică, mitizarea presupune o artă. Arta mitizează în sensul în care cultivă cu metodă implicitul în detrimentul explicitului. Respingând inovația în artă (pe linia exigențelor platoniciene) și, în general orice derapaj de la
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Preda este cât se poate de justificată: comunismul a reprezentat și un "gigantic eșec publicitar, cel mai mare faliment al marketingului ideologic de până acum", dușmani ai regimului fiind considerați toți adversarii imaginarului comunist, "opoziția lor reprezentând un act de demitologizare, o rupere a vrăjii, motiv suficient pentru lichidarea lor fizică"; previzibilă reacție nemiloasă față de "cei lucizi".920 După cum se exprima și Lucian Boia, "cu greu am putea găsi de-a lungul istoriei o altă concepție despre lume care să-și
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
asupra vieții universului și a speciei umane, provocând palingeneza acestora, adică distrugerea totală, urmată de renașterea într‑o formă „complet nouă”. Părinții adoptă în schimb o viziune mai curând istorică, fără a reuși totuși, prin demersurile lor, să realizeze o demitologizare completă. Anticristul apare, la unii dintre ei sub forma, extrem de politizată, a tiranului eshatologic ce va domina lumea pentru un anumit timp înaintea venirii adevăratului Cristos. Această viziune este proprie în special autorilor care își redactează poemele, tratatele sau monografiile
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
diasporă ar putea descoperi, în aceste pagini, profilul unui nou etos eclezial care ne cheamă la o mai activă solidaritate cu „comunitatea de mântuire” (Biserica) și, respectiv, „comunitatea de destin” (neamul), cei de „acasă” au șansa participării la o terapeutică „demitologizare” a „marii narațiuni” de legitimare a Bisericii Ortodoxe Române, fixată foarte frecvent în cadrele de referință ale unui naționalism narcisist, exhibat în mostre adesea penibile de obediență circumstanțială. Ce este și ce nu este BOR în raport cu statul român? - aceasta este
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
începe cu Sfântul Luca50. El este primul care dovedește că Revelația a avut loc în Istorie, fapt ce i-a atras, mai târziu, antipatia teologilor existențialiști în frunte cu Karl Barth și Rudolf Bultmann. Ultimul chiar formulează un program de "demitologizare" a Noului Testament, socotind incompatibilă credința în miracole cu descoperirile științifice ale secolului al XX-lea: Este imposibil să folosim lumină electrică și radio și să beneficiem de progresul tehnicii medicale și în același timp să credem în lumea duhurilor
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
a Source of Tension among balkan Communist States, Harvard University Press, Cambridge, 1973, p. 171. 108 Hugh Seton-Watson, The „Sick Heart” of Europe: The Problem of the Danubian Lands, University of Washington Press, Seattle, 1975, p. 70. Despre mitificarea și demitologizarea istoriei românești a izbucnit deja o dezbatere sănătoasă, inspirată de cartea lui Lucian Boia, Istorie și mit `n conștiința românească, ed. a II-a, Editura Humanitas, București, 2000. Pentru o analiză anterioară, vezi Paul Michelson, „Myth and Reality in Romanian
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ieșind din mit sau cam așa ceva, și a mai zis de unul Haidegher, un elvețian pare-mi-se, care cu asta se ocupă, cu ieșirea din mit și cu căderea în lume, și de unul Pultman, un neamț care face demitologizarea Bibliei, ce-o mai fi și asta...” (p. 61). Și așa mai departe, întro manieră ce trădează mai degrabă un parodist nu tocmai necultivat decât un elev ușuratic. Elaborate, controlate (nici un anacolut !), frazele sunt primele care-l dau de gol
Dosare de existență, exerciții de lectură by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2631_a_3956]
-
de real, se luptă cu reprezentanța abstractă a acestuia. Și pentru a fi la paritate, înscenează ea însăși o mitologie caricată, emisie a ingenuității rănite, precum delirul "unui înger nebun/ care mă urmează șontîc-șontîc". Un duel cavaleresc, cu arme egale. Demitologizarea se petrece printr-un simulacru de mitologie: "Frumoasa mea panteră logică/ Sînt încă o ființă mitologică/ Am aripe albastre, ochi verticali și triști/ Și alergii diverse la turiști// În labirintul păcii ce se-așterne/ Iști fețe mohorîte, rele, terne,/ Roboți
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
nunți, evenimente colective, acceptarea temporară este fără probleme. În schimb, acceptarea străinului În interacțiunile cotidiene se face mult mai greu, după luni de interacțiune. În reconstituirile pe care le Întreprinde, autorul aduce o contribuție importantă și la demistificarea sau la demitologizarea satului tradițional bazat pe Întrajutorare. În legătură cu Întrajutorarea, aflăm că aceasta nu era pe deplin simetrică nici În satul tradițional. Cei care beneficiau cel mai ușor de zile de clacă erau cei „mai gazde”, mai Înstăriți. Oamenii veneau mai ușor la
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
datorită caracterului său specific yahwist care a dus la diminuarea tuturor referințelor mitologice și teologice care descriau lumea morților ca o regiune locuită de divinități sau ca un loc cu reguli proprii independente de suveranitatea universală a lui Yhwh. Fenomenul demitologizării a avut loc pentru că aceste concepții, admițând că existau din vremuri străvechi, nu mai puteau fi acceptate de ebraismul mai recent. Din acest motiv, unii autori consideră că concepția ebraică despre lumea morților în epoca monarhică nu poate fi descrisă
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
lui Dumnezeu și moartea omului (ambele metafore sugerând prăbușirea umanismului sub influența nihilismului) sunt strâns legate una de cealaltă. În viziune nietzscheană, locul omului este luat de supraom. Omul devenise un concept învechit și retorica umanismului trebuia înlăturată. De aici demitologizarea omului și impulsul antiumanist al scriitorilor și artiștilor începând cu primele decenii ale secolului XX. Scrierile lor reprezintă denaturarea și adeseori eliminarea imaginii omului, fragmentându-i reprezentarea firească, dislocându-i sintaxa. După Richard Millet, asistăm la o aplatizare, mediocrizare a
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
zeii romani, fie cei cunoscuți după nume și funcție (di certi), cât și cei necunoscuți (di incerti), sunt reduse la această structură. Instrumentele principale prin care se exprimă această gândire sunt etimologia (În nume este conținută natura lucrurilor), alegoreza și demitologizarea 1, analogia și identificarea 2, speculația asupra numerelor 3 și, În sfârșit, spiritualizarea: „zeii adevărați nu au nevoie de sacrificii, nici nu le doresc” (I fr. 22). Imaginile de cult, chiar și cele ale religiei de stat, nu oferă o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]