141 matches
-
chiar câteva mărci filologice ale acestei confiențe. Una dintre ele vine din filtrul livresc care intermediază orice alegere. Prima povestire, de pildă, se petrece într-un Occident galo-prusac de început de secol XX. Rezultă imediat ingredientele de succes: comoditate imperturbabilă, democratism sportiv, fervoare pozitivistă, mitologie tehnicistă, ocultism incipient, tensiuni diplomatice, intrigi de spionaj. Va să zică, abia refăcut după un destul de serios accident automobilistic, profesorul berlinez Otto Flamm e invitat de Academia Franceză să țină o conferință privitoare la aspectele matematice ale jocurilor
Farmecul discret al filologiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7218_a_8543]
-
la utilizarea poliției, a jandarmeriei și chiar a armatei. Așa se face că, la noi, pînă în decembrie 1937 (ultima alegere înainte de instalarea dictaturii), guvernele nu erau expresia alegerilor, ci invers alegerile erau expresia voinței guvernelor. Sigur că asta vicia democratismul. Dar, împotriva a ceea ce spune Delavrancea în acest discurs din 1894, apoi toate manifestările democrației (parlament, pluripartitism, interpelarea guvernului de către opoziție și dreptul asigurat de a vota împotriva unei legi, libertatea presei și a întrunirilor) funcționau. După o expresie nimerita
Delavrancea si ravagiile cenzurii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17662_a_18987]
-
transformă libertatea clandestină într-un prizonierat și mai apăsător, cu reguli și constrângeri și mai stricte. Regimul carceral individual devine suportabil prin comparație cu acela colectiv, unde frigul, foamea (și celelalte marote ale lumii comuniste), discuțiile ideologizate fără obiect, clamarea democratismului sunt la ordinea zilei. Moartea însăși e resimțită ca un rabat de la solidaritate. Iar sinuciderea, ca o formă insidioasă de pactizare cu principiile inamicului. Imaginea e frisonantă. Totuși, Domnul K. eliberat se dovedește, chiar și în cele mai puternice pagini
Romanul ca și poemul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5983_a_7308]
-
se deplasează fin și civilizat, în pofida eforturilor și chiar a durerilor lăuntrice pe o bandă a nuanțelor. Rămîn multe întrebări deschise, dar nu poate fi îndoială în ce privește direcția generală. Aceasta este spre un liberalism inteligent, substanțial, spre un echilibru între democratism generos și elitism tolerant, meritocratic. Alice Voinescu, mai vîrstnică decît "generația de aur", dar apropiată ei prin vederi și problematică lăuntrică, își admitea sieși odată, în jurnal intim, la vreme de război, cît de sfîșiată este între teama (perfect îndreptățită
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
progresul are nevoie de timp, de timp îndelungat, la individ că și la popoare, si firește mai ales la popoare... natură nu proceda prin salturi; deaceea, repedea noastră dezvoltare socială și înzestrarea poporului românesc cu instituțiuni de un liberalism și democratism occidental este un progres silit, anormal și vătămător; responsabili de acest rezultat este generațiunea de la ^48, o generațiune de ideologi". Delavrancea combate, desigur, această idee (ea apare prima dată încă în timpul revoluției la Dîm. Ghica, pe care C.A. Rosetti
T. Maiorescu si conditiunile progresului by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18182_a_19507]
-
bine e poezia însăși. Are dreptate Mihail Vakulovski să observe (într-un studiu foarte interesant, despre care voi scrie mai aplicat săptămâna viitoare) că, exclusiv în ceea ce privește alonja teoretică, Mureșan e de-a dreptul rudimentar, ideile lui rezumându-se la un democratism copilăresc. „Sufletul omului este foarte folositor omului”, afirmă el ritos într-unul din eseurile sale, explicând în continuare cum poezia „influențează, lucrează asupra sensibilității, sufletului și vieții tuturor membrilor societății”! Ce se schimbă, deci, o dată cu această carte Alcool la care
Stări de spirit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5899_a_7224]
-
editorialele. Rezultatul e dat de multe note comune într-o diversitate de abordări ideologice. În fostele țări comuniste, socialismul nu e aproape nicăieri pe de-a-ntregul devalorizat. Naționalismul în schimb e, aproape peste tot, atractiv pentru jurnaliștii politici. Liberalismul și democratismul, ca atitudini deplin consecvente, nu sînt nici pe departe atît de frecvente cum ne-am aștepta. Chiar dacă autoritarismul e privit negativ pînă și în presa rusească. Un paradox general e coexistența naționalismului cu cosmopolitismul, înclinația spre instituțiile europene fiind ,,contemporană
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15703_a_17028]
-
partea d-lui Băsescu, privită de unii analiști din presă ca o adevărată "trădare", a fost însă motivată. Grupul de intelectuali reprezentativi a sesizat că plasarea discuției pe tema configurării instituționale a raporturilor de putere în stat ("despotism" prezidențial sau "democratism" parlamentar) este o abatere de la esența problemei. Dl. Băsescu, președintele României, a inițiat "bătălia" cu un scop precis: demolarea "sistemului ticăloșit" care a pervertit societatea, blocându-i alinierea rapidă la standardele UE. România a fost admisă la începutul lui 2007
2007-anul opțiunii by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/8926_a_10251]
-
opere în muzee și colecții. Aceștia sunt doar o parte din înaintașii, colateralii și contemporanii cu care se înrudește. Pe un asemenea fundal a deprins Sumiya Haruya cultul valorilor și al muncii, al iubirii de patrie, de oameni și al democratismului ce-l caracterizează și-i relevă talentul, viața și mai ales opera. Sumiya Haruya a făcut școala primară în satul natal și cea medie în Maebasi ( reședința prefecturii Gunma). Era perioada în care se interesa mai ales de limba engleză
Sumiya Haruya - 25 de ani de activitate by George Muntean () [Corola-journal/Journalistic/13698_a_15023]
-
pentru impunerea și consolidarea modernității democratice a fost dus paralel cu acela de distrugere a ei, partidele democratice luînd naștere odată cu cele nedemocratice. Cauza, adaug, trebuie căutată tocmai în adîncirea disputei dintre tradiționalism și modernitate, dintre liberalism și retrograd, dintre democratism și propensiunea spre totalitarism (de dreapta sau de stînga). Într-un eseu separat, autorul nostru pledează pentru grabnicul sfîrșit al canonului estetic. Fript cu atîtea teorii estetice, de astă dată, cred, dl Sorin Alexandrescu exagerează. Spiritul canonic, în studierea literaturii
Un naratolog devenit sociolog by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17021_a_18346]
-
idee-forță pusă nu o dată, pe atunci, sub semnul întrebării”. Același spirit de moderație a gestului și de cumpănire a lucrurilor, singurul prielnic găsirii adevărului, îl regăsim și în judecățile sale politice, articulate pe un fond de asumat, înrădăcinat liberalism și democratism, care-l ține la distanță și de logoreea populistă și gregar-naționalistă, și de intransigența snoabă a „corectitudinii politice”. La 85 de ani ai săi, Al. Săndulescu a rămas egal cu sine însuși, primind, în plus, drept „bonus” din partea sporului de
Al. Săndulescu 85 by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/2470_a_3795]
-
la cifra de 150.000 de victime. Interesant este și capitolul analitic consacrat mișcării legionare. Dl. Sorin Alexandrescu consideră că legionarismul s-ar fi fi născut, în 1927 și apoi crescînd în intensitate, din antiliberalismul postbelic, care ar fi compromis democratismul convertit în politicianism veros. În altă parte, vorbind de revoluția de dreapta, identifică un radicalism etic care, neexistînd în practică partidelor politice democrate, a fost sechestrat de mișcarea legionara, ai cărei conducători (mai ales C.Z.Codreanu) aveau curajul de
De la exegeza literară la cea istoriografică by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18068_a_19393]
-
admirația pentru germani și pentru politica lor, dar vrem s-o manifestăm în așa fel, încât s-o împăcăm cu demnitatea noastră națională. Căci numai în felul acesta ne facem demni de stima unui popor mare și viteaz. Acesta este democratismul nostru. Domnule General, înainte de a închide, trebuie să mă întorc la situația ziarului "București". Suprimarea lui abuzivă ne-a creat o seamă de neajunsuri sângeroase. Căci noi suntem societate constituită legal, avem prin urmare o seamă de îndatoriri morale și
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
era expresia voinței electoratului ci, dimpotrivă, a guvernului. Ceea ce vicia grav, de la fundamente, sistemul democrației în țară. Dacă regele Ferdinand ar fi avut tăria atunci, în 1923, să renunțe la prerogativa sa regală ar fi adus o adevărată legalizare a democratismului în țară. Dar n-a avut această tărie, contribuind, implicit, la creșterea politicianismului veros, pe care, totuși, cunoscîn-du-l, îl dorea stăvilit. Cuiul lui Pepelea, originea răului, îl constituia însă această constituțională prerogativă regală care deforma pînă în temelii sistemul electoral
Regele Ferdinand by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16538_a_17863]
-
așa zicând de stânga, de fapt comuniste, ar periclita soarta României pentru multă vreme? Nimic nu e anca pierdut. Agitația forțelor neocomunsite pare mai degrabă, decât o strategică ănversunare an vederea preluării puterii, o precipitare isterica. Stă an puterea noului democratism românesc să reducă la tăcere această larma condamnată ireversibil de istorie. Posibilă ăntrebare mirata: ănapoi, al comunism? va găsi - săntem siguri - an anul 2000, răspunsul zâmbitor mai ales al generației care a auzit de comunism și postcomunism doar din manualul
Înapoi, la comunism? by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17479_a_18804]
-
altfel incontestabil inteligente. Ea a fost mai curînd efectul unui adevărat "tsunami" informațional: răsturnarea de la putere a tradiționalelor posturi de televiziune și organe de presă, zguduite acestea fiind de noile mijloace de comunicație, cum ar fi un Internet de un democratism uluitor, cu "blogurile" și chiar organele sale de presă spontan lansate, cum ar fi posturile de radio interactive (cu intervenția auditorilor) - această schimbare esențială în dirijarea sau influențarea opiniei publice a fost de fapt pe termen lung un eveniment mai
Argument în favoarea administrației Bush by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Journalistic/11865_a_13190]
-
Lupeascăi și, de aceea, taxat ca potrivnic al regelui). Dar acuzațiile constante ale lui Maniu împotriva Elenei Lupescu îi creau o situație imposibilă și lui Mihalache, ca pretendent la succesiune. Argetoianu detesta, deopotrivă, aceste personalități ale P.N.Ț., tocmai pentru democratismul lor consecvent. Pe Mihalache îl încondeia amarnic în jurnal, denumindu-l cînd "Cămășarul", cînd "condamnat la cămașă pe viață" (pentru că președintele P.N.Ț. se purta în costum țărănesc, cu cămașa peste pantaloni), cînd Jean Mihalaș (pentru că n-ar fi știut
Jurnal de politician by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16719_a_18044]
-
Gorki celebrează, poematic, nașterea unei utopii moderne, care nu datorează nimic atât de detestatului individualism burghez. Antifascismul și mai apoi lupta postbelică pentru pace, animată de aceeași omniprezentă obsesie a progresului, schimbă polaritatea proiectului politic, descifrând în tiranie apoteoza libertății. Democratismul comunist își face intrarea pe scena universală, în această secvență polemică direcționată de clasic împotriva șovăielnicilor omologi burghezi. Căci "în Uniunea Sovietică legile se fac de jos în sus, în sânul clasei muncitoare, decurgând din condițiile sale de existență și
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
prosovietică se servește în anii postbelici este recognoscibil în toate intervențiile lui Mihail Sadoveanu. Entuziasmul nu pare să cunoască limite și deschiderea către lumea nouă implică o preocupare de a tălmăci cititorului și cetățeanului autohton semnificația actului legal în care democratismul stalinist își află expresia ultimă: constituția de la 1936, obiect de export, ce concentrează în sine toate virtuțile unui sistem din care exploatarea economică, violența și inegalitatea sunt evacuate. Lectura clasicului Sadoveanu este un ecou îndepărtat al lecturii pe care Iosif
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
unor forme prescurtate de învățamânt, acea intelectualitate posedând certificatul de noblețe al originii sănătoase. Un articol constituțional, 80, sancționează normativ existența învățământului de stat și precizează angajamentul statului democrat popular în "dezvoltarea științei, literaturii și artei". În acord cu exigențele democratismului sovietic, proiectul de constituție este supus dezbaterii cetățenilor: cărturarului-demnitar Sadoveanu, partidul îi încredințează misiunea de a participa, cu condeiul, în lupta dată pentru întronarea definitivă a libertății. "Însemnările pe marginea articolului 80", editate ca volum în 1952, închid un cerc
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
le rupeai pe amîndouă" (p. 30). Omul nu are inițiativă, fiind supus hazardului. Nimic din ceea ce se va produce nu poate fi anticipat, viitorul fiind considerat ca un neant (p. 26-27). Sunt păreri care contravin tinereții sale socialiste, ba chiar democratismului poporanist ori tenacității sale. Nu este exclus ca în aceste aforisme contemplativul oriental (armean) să se răzbune pe burghez-adaptatul Ibrăileanu. Sunt câteva aforisme în care tăișul inciziei se apropie de pesimismul mizantrop al lui La Rochefoucauld. Criticul relevă egoismul și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
tradiționale, iar invențiile tehnice (cinematograful, aeroplanul, telegrafia fără fir) și comodificarea noilor medii de comunicare stimulează imaginația. Langoarea efeminată a simbolismului verlainian și morbidezza decadenților sînt concurate de energetismul și claritatea citadinizantă a poeziei lui Verhaeren și Vielle-Griffin, prin filtrul democratismului poetic al lui Walt Whitman. Există două mari tendințe culturale - prin excelență transgresive - care uneori interferează: una aspiră să elimine barierele dintre Artă și viață, cealaltă tinde la o autonomizare extremă, la o purificare segregaționistă a propriilor domenii. Fauvismul preconizează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
acum doi ani cu mare tămbălău de dl Jean de Thogorma”: „Poezia nouă e tocmai opusă sentimentalismului, scepticismului, diletantismului elegant și altor anchiloze decadente tour d’ivoire. (...) Artei pentru artă (...) ea opune arta pentru viață”. Este semnalată, cam confuz, influența democratismului whitmanian asupra lui Zola, Paul Adam, Verhaeren, Dehmel, Nicolas Beaudouin, Henry Guilbeaux, Canudo, Paul Friederich, Paul Zech, Stefan Zweig ș.a.: „Acești poeți (sic!) cîntă viața, șantierele, fabricile și înfrigurarea orașelor moderne. Esteticei noi îi trebuie un «imperativ categoric», o idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
capitalele continentului, e aceeași cu a tracului depărtat de Roma și Atena. Există, știm, argumentul Rusiei, triumfătoare în literatură. Dar Rusia e o mare putere politică, și știm repercusiunea rangului unui stat asupra literaturei sale”. Om de stînga, adept al „democratismului” în politică, Vinea - artist cu complexe aristocratice - ironizează subțire „democratismul” cultural: „Concluzia împotriva nobleței intelectuale este de un integru democratism intelectual: scriți, totuși, și îngîmfați-vă, fie și numai de necaz!”. Sîntem, totuși, departe de îndemnul heliadesc pașoptist „Scrieți, băieți, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și Atena. Există, știm, argumentul Rusiei, triumfătoare în literatură. Dar Rusia e o mare putere politică, și știm repercusiunea rangului unui stat asupra literaturei sale”. Om de stînga, adept al „democratismului” în politică, Vinea - artist cu complexe aristocratice - ironizează subțire „democratismul” cultural: „Concluzia împotriva nobleței intelectuale este de un integru democratism intelectual: scriți, totuși, și îngîmfați-vă, fie și numai de necaz!”. Sîntem, totuși, departe de îndemnul heliadesc pașoptist „Scrieți, băieți, numai scrieți!”... Adevărata soluție de afirmare externă prin depășirea obstacolului limbii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]