141 matches
-
Rusia e o mare putere politică, și știm repercusiunea rangului unui stat asupra literaturei sale”. Om de stînga, adept al „democratismului” în politică, Vinea - artist cu complexe aristocratice - ironizează subțire „democratismul” cultural: „Concluzia împotriva nobleței intelectuale este de un integru democratism intelectual: scriți, totuși, și îngîmfați-vă, fie și numai de necaz!”. Sîntem, totuși, departe de îndemnul heliadesc pașoptist „Scrieți, băieți, numai scrieți!”... Adevărata soluție de afirmare externă prin depășirea obstacolului limbii o reprezintă, în aceste condiții, expatrierea, o soluție pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
considera elementele/atomii ca factori primordiali ai existenței. Din această "gîndire analitică", pentru care structura este construită din individualități, care se bucură de autonomie în raport cu celelalte, a rezultat teoria "dreptului natural" (afirmată după 1600), teorie pe care s-a întemeiat democratismul liberal. Pe baza unei atare concepții social-filosofice afirmă E. Krieck a apărut teoria pedagogică a lui J.-J. Rousseau și J. Fr. Herbart, prin care s-a promovat o imagine individualistă despre om și societate. Chiar și la Pestalozzi, la
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
lui I. C. PETRESCU, școală românească se afla de cîteva decenii într-o perioadă de criză, o criză structurală, datorată inadaptării ei la societate. Criza provenea, după opinia sa, din modul necorespunzător în care "statul democratic român înțelegea să aplice principiile democratismului: libertatea și egalitatea cetățenească" (37, pp. 179-180). Astfel, nu era respectat principiul libertății cetățenilor de a pătrunde în "elita" conducătoare a societății potrivit competenței lor și nu erau asigurate condiții egale de dezvoltare tuturor celor ce treceau prin școală. Și
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Greenfeld afirmă că s-a produs o "revoluție conceptuală" care a "lansat era naționalismului" (p. 6). Noua înțelegere a națiunii ca popor suveran, precizată gradual în contextul socio-politic britanic, avea să fie consfințită politic prin Revoluția franceză. Înstăpâniți de idealurile democratismului, de dreptul popoarelor la autodeterminare și de principiul suveranității populare, doctrinarii revoluției au definit națiunea ca "un corp de asociați ce trăiesc sub aceeași lege și sunt reprezentați în același organ legislativ" - formularea îi aparține abatelui Sieyès (Kedourie, 1961, p.
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
patriotul și patriotismul. Spre deosebire de Manualul de patriotism, care propovăduiește o pedagogie a supunerii civile față de stăpânire, patriotismul fiind definit tocmai prin atitudinea obedientă față de autoritate, lucrarea lui Aaron avansează o concepție a patriotismului care încorporează elemente cu adevărat revoluționare prin democratismul manifest și platforma unionistă pentru care pledează. Conținutul anti-status quo al cărții lui Aaron poate fi pus pe seama a doi factori: i) lucrarea Patria, patriotul și patriotismul nu aparține literaturii didactice, nefiind un manual pe baza căruia se preda în
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
occidentalizare, democratizare și liberalizare începută cu oarecare întârziere după schimbarea de regim din 1989 s-a repercutat și asupra noii conștiințe de sine pe care elitele politice și intelighenția românească s-au străduit să o impună în mentalul colectiv. Europenism, democratism, anti- comunism - acestea au devenit, în timp, axele centrale pe care se construiește noua identitate românească, iar, în perfect acord cu legea actualizării politice a memoriei colective, trecutul este, la rându-i, subiectul refasonării după noua matriță identitară promovată de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
periodicului brașovean. Lunga perioadă de apariție, șaizeci și doi de ani numai în secolul al XIX-lea, explică, în bună parte, oscilațiile de atitudine și unele inconsecvențe. De la liberalismul moderat și reformist, cu ecouri iluministe, al lui G. Barițiu, la democratismul burghez, cu justificate revendicări naționale, dar fără un program de acțiune socială, al Partidului Național Român (pe care, după 1881, gazeta l-a reprezentat o vreme), calea G. de T. a fost jalonată de evenimentele din 1848-1849, de epoca de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287192_a_288521]
-
două camere și implicit a unui număr mai mare de membri, parlamentul bicameral va realiza o reprezentare mai largă, mai fidelă a voinței poporului, a tuturor claselor și grupărilor sociale, a forțelor politice din societate, fapt cu consecințe pozitive pentru democratismul său politic 16. Sfera mult mai largă și mai variată a forțelor politice reprezentate în parlamentul bicameral ar înlătura posibilitatea subordonării sale17, fie forței social-politice majoritare, fie executivului sau șefului statului. În felul acesta, s-ar diminua considerabil posibilitatea instaurării
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
hi.rudgers.edu/szelenyi 60/rona-tas. html. Rose, Richard. 1999. Another Great Transformation. Eastern Europe a Decade Later, Journal of Democracy, 10, 1, pp: 51-56. Rosener, Werner. 2003. Țăranii în istoria Europei. Iași: Editura Polirom. Roth, Andrei. 1999. Naționalism sau democratism? Tg. Mureș: Editura Pro Europa. Roth, Andrei. 2002. Modernitate și modernizare socială. Iași: Editura Polirom. Rozelle, Scott, Swinnen, F.M., Johan. 2004. Success and Failure of the Reform: Insights from the Transition of Agriculture. În Journal of Economic Literature, vol. 42
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
omului, socotite pure abstracțiuni raționaliste. El a fost pe față, și a rămas, un spirit de dreapta. într-un articol 15, el scria între altele (dar astfel de exemple sunt mult mai numeroase): (...) în fața unei ideologii dizolvante și atomizatoare, adică democratismul, proslăvitor al individului, există o singură soluție: naționalismul. Acesta a îmbrăcat și la noi formele totalitare cunoscute. în 1940, Constantin Noica a colaborat cu articole doctrinare la oficiosul legionar Buna Vestire și a fost chiar redactorul său șef, o perioadă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
-i facă demonstrații romantice, să-i cânte. Lipsit de darul melic, românul își constituie din Spyros un fel de Cyrano. Dar grecul s-a îndrăgostit de Popi și înțelege să lucreze pe cont propriu, iar într-o țară de milenar democratism izbânda lui e apropiată, când inteligența românului găsește un punct psihologic vulnerabil. Spyros e crunt venizelist și românul îl provoacă în fața femeii: "- Recunosc... că acest înfocat regalist a fost mai tare ca mine!" Indignat, grecul protestează: "- Eu, regalist?... Trăiască Venizelos
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Înainte de primul război mai donase 10 000 de volume Ligii Culturale, iar în refugiu întemeiase la Iași o bibliotecă de 3 000 de volume și îi dăruise diurna de deputat. În ceea ce privește situarea politică, I. este, prin excelență, un naționalist democrat. Democratismul consecvent și incoruptibil l-a determinat în perioada interbelică să respingă hotărât naționalismul extremist, șovin, să combată intransigent mișcările de extremă dreapta, să înfiereze nazismul și să denunțe ca antinațională politica de orientare spre Germania hitleristă. Stârnind prin aceasta ura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
2 democratice democratic 27 2 democraticul democratic 1 2 Democrație democrație 1 2 democrație democrație 10 2 Lexic politic POS politic Frecvența Clasa semantică Democrației democrație 5 2 democrației democrație 1 2 democrații democrație 2 2 democrațiilor democrație 1 2 democratismului democratism 2 2 democrațiunii democrațiune 1 2 democratiza democratiza 2 2 demografic demografic 1 2 demografică demografic 2 2 demografice demografic 7 2 demografie demografie 1 2 demos demos 1 2 Demosul demos 2 2 demosul demos 1 2 demosului
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
democratice democratic 27 2 democraticul democratic 1 2 Democrație democrație 1 2 democrație democrație 10 2 Lexic politic POS politic Frecvența Clasa semantică Democrației democrație 5 2 democrației democrație 1 2 democrații democrație 2 2 democrațiilor democrație 1 2 democratismului democratism 2 2 democrațiunii democrațiune 1 2 democratiza democratiza 2 2 demografic demografic 1 2 demografică demografic 2 2 demografice demografic 7 2 demografie demografie 1 2 demos demos 1 2 Demosul demos 2 2 demosul demos 1 2 demosului demos
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ar putea fi numită de grup. Firește, nu Sevastos este acela care elaborează liniile mari ale strategiei, ci G. Ibrăileanu, M. Sadoveanu și mai ales M. Ralea, adică eminența cenușie a „Vieții românești” postbelice, al cărei program canalizează mai bine democratismul și liberalismul inițial. Orientarea politică a A. l. și a. o urmează pe aceea a revistei ieșene și a ziarului „Adevărul”, unde M. Sadoveanu va deveni director în 1936. Campaniile antilovinesciene și mai ales antigândiriste, deși mai palide, sunt identice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285188_a_286517]
-
da publicului un material foarte variat, foarte interesant.” După patru ani de la „reorganizare”, în 1930, când apărea numărul 500 al revistei, redacția își desena în mod și mai explicit profilul. Ea reafirma „cea mai deplină libertate spirituală” și accentua europenismul, democratismul, opus autohtonismului și ortodoxismului: „misticismului care ne înconjoară, politicii religioase practicate de profitorii cădelnițelor de argint, am opus raționalismul luminat.” Iar un an mai târziu, reamintea criteriul talentului și opțiunea pentru maniera absolut eclectică: „Nici un curent literar, de la tradiționalism până la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285188_a_286517]
-
Alecsandri ceea ce au fost și pentru Eliade. Deosebirea e că Eliade îi ataca pe față, pe când Alecsandri se face că atacă pe "ultra-demagogi"... Dar, mai întotdeauna când un scriitor își bate joc cu persistență de "demagogism", el vrea să atace democratismul. El utilizează demagogismul pentru a caricaturiza democratismul. El are speranța intimă de a compromite prin ridiculizarea demagogismului însuși democratismul. Caragiale n-a făcut altăceva în admirabilele sale comedii. Alecsandri a făcut același lucru în Clevetici, ca și în Rusaliile. În
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Deosebirea e că Eliade îi ataca pe față, pe când Alecsandri se face că atacă pe "ultra-demagogi"... Dar, mai întotdeauna când un scriitor își bate joc cu persistență de "demagogism", el vrea să atace democratismul. El utilizează demagogismul pentru a caricaturiza democratismul. El are speranța intimă de a compromite prin ridiculizarea demagogismului însuși democratismul. Caragiale n-a făcut altăceva în admirabilele sale comedii. Alecsandri a făcut același lucru în Clevetici, ca și în Rusaliile. În Rusaliile 1, democratismul e ridiculizat în două
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
că atacă pe "ultra-demagogi"... Dar, mai întotdeauna când un scriitor își bate joc cu persistență de "demagogism", el vrea să atace democratismul. El utilizează demagogismul pentru a caricaturiza democratismul. El are speranța intimă de a compromite prin ridiculizarea demagogismului însuși democratismul. Caragiale n-a făcut altăceva în admirabilele sale comedii. Alecsandri a făcut același lucru în Clevetici, ca și în Rusaliile. În Rusaliile 1, democratismul e ridiculizat în două ti-puri: Răzvrătescu și Galuscus. Subprefectul Răzvrătescu (acțiunea, zice autorul, se petrece
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
demagogismul pentru a caricaturiza democratismul. El are speranța intimă de a compromite prin ridiculizarea demagogismului însuși democratismul. Caragiale n-a făcut altăceva în admirabilele sale comedii. Alecsandri a făcut același lucru în Clevetici, ca și în Rusaliile. În Rusaliile 1, democratismul e ridiculizat în două ti-puri: Răzvrătescu și Galuscus. Subprefectul Răzvrătescu (acțiunea, zice autorul, se petrece la 1860) propagă la țară, în plasa sa, teoriile lui Clevetici. El spune țăranilor adunați: "Oameni buni! ă...î Ați fost lipsiți de toate
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
clasa de sus s-a maghiarizat. Tinerii cu învățătură erau toți fii ai poporului și, ceea ce e mai însemnat, dușmani ai claselor de sus, care erau și apăsătoare, și de alt neam, și de altă lege. La aceste motive de democratism, se adăugau și altele, izvorâte din "latinism": poporul român, strănepot al celui roman, a rămas neatins la țară, în țărănime; mai departe: latiniștii visau republica romană și, în capul lor, republica era forțamente democrație. Să ne gândim la doctrina socială
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
dintre dânșii este numai politică. Eminescu este un conservator. Lui îi repugnă liberalismul politic, dar se resemnează. Se resemnează însă cu greu și, ca să dăm un exemplu care ilustrează totul, el e împotriva reducerii celor patru colegii electorale la trei. Democratismul, pentru Eminescu, e sinonim cu demagogismul. Când înșiră formele posibile de guvernământ, el scrie: despotismul, oligarhia și... demagogismul - acolo unde altul ar scrie democratismul 1. De aceea, ura lui cea mai mare e împotriva celui mai înaintat democrat dintre patruzecioptiști
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
dăm un exemplu care ilustrează totul, el e împotriva reducerii celor patru colegii electorale la trei. Democratismul, pentru Eminescu, e sinonim cu demagogismul. Când înșiră formele posibile de guvernământ, el scrie: despotismul, oligarhia și... demagogismul - acolo unde altul ar scrie democratismul 1. De aceea, ura lui cea mai mare e împotriva celui mai înaintat democrat dintre patruzecioptiști, împotriva lui C. A. Rosetti. aceasta rezultă nu din "Împărat și proletar", cum au voit unii, căci "socialismul" din prima parte a acestei poezii
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
ceva. "Demagogismul" lui Cațavencu, prin care Caragiale a atacat și a ridiculizat pe C. A. Rosetti, e un procedeu cunoscut, de care am vorbit aiurea, când spuneam că cine combate cu insistență "demagogismul" o face cu dorința de a compromite democratismul. Să se mai observe apoi că această ură, îndreptată cu mai mare putere mai ales împotriva rosettismului, am văzut-o și la Eminescu. Și o vedem și la Alecsandri în poezia adresată generalului Florescu. C. A. Rosetti a fost, cum
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
acestui boier de neam mare în urma acelei puternice impresii. De nevoie, căci civilizația apuseană, și mai ales sub forma franceză, se traducea în ordinea politico-socială prin două idei ori sentimente, fecunde și absolut necesare țărilor române, ruinate și îngenuncheate, prin democratism și naționalism. Țările române erau la discreția marilor puteri vecine, și cei care simțeau rușinea și nenorocirea acestei situații - oamenilor cu dor de a scoate poporul român de sub jugul acestor vecini și de a face din acest neam oropsit un
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]