2,451 matches
-
Pavel Șușară Spaimă și celebrare Într-o lume isterică, ale cărei argumente sînt numărul decibelilor, retorica paroxistică a gesturilor și, dacă se poate, lovitura decisivă, argumente plasate insidios înlăuntrul unor categorii eroico-propagandistice cum ar fi terapia socială, democratizarea limbajelor, accesabilitatea mesajelor, nondiscriminarea pe criteriul aptitudinilor și înlocuirea vechilor instrumente cu noile tehnologii, valorile elementare ale artei, acelea care au definit specia și i-au conturat destinul, cum ar fi creativitatea, funcțiile imaginarului, meditația existențial-artistică și cercetarea specifică asupra
Expresivitatea contrariilor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11288_a_12613]
-
cînd sunt aici ar fi puțin hazardat să trag concluzii, după o ședere atît de scurtă. Dar am speranța că în acești zece ani instituțiile democrtice s-au consolidat și procesul de integrare în Europa a contribuit mult la perfecționarea democratizării, la stoparea sau atenuarea reflexelor naționaliste foarte periculoase în oricare societate, dat fiind că sunt o amenințare la adresa democrației. Naționalismul este o ideologie exclusivistă, care creează prejudicii, împiedică integrarea și apropierea de alte culturi și popoare. Din punctul meu de
"Fără literatură, civilizația umană ar fi mult mai săracă, iar libertatea ar avea de suferit" by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11282_a_12607]
-
și materii prime este direct proporțională cu probabilitatea emergentei crizelor transfrontaliere. Acest raport este potentat de nivelul dezvoltării economice al unui stat și volumul de materii prime de care dispune. În analiza mediului securității interne, documentul accentuează rolul pozitiv al democratizării instituțiilor și procedurilor. Integrarea și armonizarea legislației interne cu documentele specifice ale ONU și UE au dus la implementarea măsurilor pozitive privind respectarea drepturilor omului și libertăților fundamentale 41. Principala amenințare internă este reprezentată de corupție (similar tuturor țărilor din
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
ne întrebăm mai întâi dacă se poate transfera formulă political literacy, decantata într-o cultură mare, bazată pe o solidă tradiție democratică, între realitățile socio-economice ale unei țări mici, prinsă între interesele Orientului și Occidentului și abia pornită pe calea democratizării. Apoi, trebuie să cercetăm dacă aceasta poate fi lărgita și pusă în afara determinărilor sale contextuale. Se poate adapta un concept apărut după așa-zisul "sfârșit al istoriei" și după disoluția ideologiei la atmosferă "gândirii țări" a secolului al XIX-lea
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
componentelor sale (ce nu exclude polemica), o năzuință de sinteză care se regăsește în teza postmodernismului, "inventată" în bună măsură de americani. Aparent ar fi vorba de o situație critică, însă robustețea spiritului american dă lucrurilor o întorsătură vitală prin "democratizarea" esteticului: "Ceea ce mulți europeni caracterizează drept "criza culturii" nu e defel socotită criză în America, ci dimpotrivă, un pas normal înainte, ba poate chiar un progres. Cu alte cuvinte, am putea vorbi de o răspîndire, de o popularizare a formelor
Un româno-american (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14900_a_16225]
-
de o răspîndire, de o popularizare a formelor artistice, de genul celor pe care comuniștii le tot promiteau, dar nu reaușeau să le înfăptuiască". Aceasta la nivelul comunicării. La nivel structural, situația e ceva mai complicată, dar sub semnul aceleiași "democratizări". Dacă ordinea, sistemul au o conotație aristocratică, "dezorganizarea", "fragmentarismul", "haosul deliberat" al postmodernismului reflectă individualizarea, atomizarea socială a artei: "Observ, notează Virgil Nemoianu, că, din ce în ce mai mult, marile sisteme "concludente" (hegelian, tomist, aristotelian, marxist, mai știu eu care), își pierd din
Un româno-american (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14900_a_16225]
-
în altă cheie stilistică, la mulți optzeciști. Am comparat altădată rolul lui Petre Stoica în evoluția poeziei noastre contemporane cu cel jucat de Adrian Maniu în cea a poeziei din interbelic. Aceeași alură experimentală, aceeași incredulitate față de "cu-viința" poetică, aceeași "democratizare a imaginarului în tonuri stinse deopotrivă prin melancolie și persiflare, însă însuflețite de-o subiacentă caritate față de tot ce e lovit de marginalizare, discredit, rea înțelegere. Petre Stoica ar putea subscrie deviza, arborată încă în 1916, a autorului Salomeei: "Tot
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
ani rămîne totuși valabilă: "Astăzi, un răspuns pozitiv e greu de imaginat, din cauza ponderii sociale a Bisericii Ortodoxe, a presiunii pe care o exercită în politică și a voinței pe care o manifestă de a se integra în procesul de democratizare." Există cel puțin încă o carte despre raporturile ortodoxiei cu națiunea - în procesul ei de formare, studiul lui Keith Hitchins despre Andrei Șaguna și românii din Transilvania 1846-1873, iar subiectul cooperării bisericii cu dictatura revine în orice istorie a comunismului
Perspective de istorie recentă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15513_a_16838]
-
ademenitor. O antologie care te convinge că merită să fii (să ajungi) bătrân și european! Europa vindecătoare După ce a devenit celebru cu Sfârșitul istoriei și ultimul om (1991), Francis Fukuyama (n.1952) a continuat să publice articole și volume despre democratizare, politica economică internațională, rolul culturii și al capitalului social în viața economică modernă și în tranziția către societatea informațională. Dând glas preocupărilor generale privind destrămarea ordinii sociale produse de progresul tehnologic, modificarea normelor comportamentale, rupturii de "încredere" care a dus
Misterioasă și ademenitoare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14478_a_15803]
-
se rezumă la discutarea unor aspecte ale prezentului. Marile canoane artistice au fost abolite. Lipsa unor criterii de evaluare duce la disoluția spiritului critic. Valorile și comportamentele sînt pe cale de a deveni unificate, actul cultural tinde spre un proces de democratizare. Nu se mai poate vorbi la ora actuală despre o listă de "mari scriitori", comparabilă cu cea de la începutul secolului al XX-lea (pe care figurau Flaubert, Zola, Balzac etc). Națiunile tind și ele să dispară sub tăvălugul nivelator al
De la Tocqueville la corectitudinea politică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14057_a_15382]
-
cu tot ce presupune el: tradiții, valori, ierarhii de tot felul) și încadrarea fenomenului artistic într-un plan strict orizontal - ca pe un platou - conform principiului rizomic. În final, o astfel de tendință nu poate avea ca efect decît o democratizare a actului artistic, o emancipare de tutela spiritului critic. În această nouă paradigmă, toate produsele au dreptul să fie așezate pe platou, indiferent de vechimea, valoarea sau conținutul lor moral. Platon poate sta în vecinătatea literaturii pentru homosexuali și/sau
Pledoarie pentru irealizat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14194_a_15519]
-
plimbîndu-se prin corpul președintelui, mai ieșind, intrînd prin altă parte, se spune că este «ridicol»”. Am putea defini obiectul actual al ridicolului, crede Traian Ștef, drept un „atentat la normalitate”, ceea ce e, desigur, un criteriu vag, însă în concordanță cu „democratizarea”. Ridiculizăm în temeiul unei, ca să zicem așa, sinteze a cerințelor civilizației și culturii, fără partipriuri și îngustimi, fără a lăsa deoparte pe cît posibil nimic semnificativ, în orizontul unei „globalizări” umaniste... Cel puțin tot atît de interesante ni se înfățișează
Despre ridicol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13528_a_14853]
-
slugă ce se poate folosi de anumite privilegii în numele stăpînului. Nu era (...) un scriitor oarecare, ci unul care își începuse mai mult decît promițător cariera artistică, numărîndu-se printre cei cîțiva tineri bătăioși ale căror glasuri-care cereau o și mai rapidă democratizare a culturii române - începuseră, după 1965, a fi auzite (nu și ascultate). Pentru ca ipochimenul să aibă un prestigiu și mai bine conturat și o mare suprafață a relațiilor, i s-au oferit posturi-cheie în redacțiile revistelor Amfiteatru, România literară și
Studiul unui proces deschis (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13569_a_14894]
-
demon al orgoliului îi împinge să creadă că pot spune și ei ceea ce a exprimat deja cît se poate de bine și definitiv o autoritate recunoscută a intervenit, de mai multă vreme, Internetul. Am avut tendința să consider că această democratizare și facilizare extremă a activități de copiere ( copy and paste) are și un rol pozitiv de conștientizare și culpabilizare: în momenul în care copistului nu i se mai oferă scuza muncii sale singuratice și răbdătoare de transcriere a textului ( cu
A copia by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13797_a_15122]
-
UDMR-ul (care-a dovedit că între ungurii noștri presupus pro-occidentali și românașii noștri balcanici nu e, în materie de ciolan, nici o diferență), scufundarea după sistemul „ciocu’ mic” a multor ONG-uri ce promiteau să joace un rol important în democratizarea țării nu anunță nimic bun pentru anul 2004. S-a văzut, de Crăciun și Revelion, că blocarea la mantinelă a singurilor oameni din opoziție despre care s-a auzit după 2000, Băsescu și Stolojan, s-a desfășurat la perfecție. Abia
„Care e problema?” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13253_a_14578]
-
diferite orientări, legăturile culturale cu lumea apuseană se reluau. Toate acestea lăsau să se creadă că în România se reinstituiau formele vieții democratice, cum de altfel se știa că hotărîseră, pentru tot Estul, puterile învingătoare în abia încheiatul război, garantele democratizării, defascizării, ale libertății de opțiune a popoarelor etc." (p. 246) Citind aceste rînduri înțelegem mai bine cum a fost posibil ca bunicii noștri să stea ani de zile cu urechile pîlnie la aparatele de radio și cu ochii pe cer
Critica de acord fin by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12129_a_13454]
-
iulie 2005 - președintele s-a menținut într-o expectativă misterioasă. Ca principal artizan al ideii alegerilor anticipate, el nu va putea să tacă prea mult. E important ca atunci când va vorbi s-o facă pe înțelesul tuturor. Adică în direcția democratizării României
Tăcerea furtunii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11512_a_12837]
-
care licitează filonul epic, Nicolae A. Alexi își formulează discursul ca pe un monolog cu tentă subtil moralizatoare, unde în spatele "poveștii" transpare, ironică, nostalgică, meditativă sau numai tristă, opțiunea artistului în fața contemporaneității. În viziunea sa, printr-un exercițiu de excesivă democratizare, o societate care își pierde norma, legea și implicit legătura cu trecutul (ceea ce se întâmplă în cultura europeană a ultimului veac), care pune accentul pe negație și pe o rău înțeleasă toleranță, riscă să se pulverizeze într-o formă goală
"Niște artiști" by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/11614_a_12939]
-
un lanț de magazine, mituind în dreapta și-n stânga, își găsește împlinirea erotică în relația cu o tânără ziaristă; face, așadar, cam tot ceea ce s-a făcut în anii '90 pe malurile Dâmboviței. Însă proiectul său de a realiza o democratizare trendy a țării eșuează. La final, apare adevărata formulă câștigătoare: magazinele lui Darjan au succes fără Darjan (reîntors la Paris), prin comercializarea revistelor și casetelor video, lenjeriei sexy și accesoriilor intime, diferitelor instrumente ale plăcerii... În Afacerile Laurei se derulează
Timpuri noi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11651_a_12976]
-
entuziasm exagerat înainte de termen, va fi realizat când toate cele 23 de volume cu facsimile vor fi apărute. Facsimilarea manuscriselor eminesciene și multiplicarea acestora într-o ediție cu difuzare națională, fie ea și de numai 750 de exemplare, echivalează cu democratizarea accesului la un tezaur cultural inestimabil.
Manuscrisele eminesciene în facsimil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11675_a_13000]
-
Wolf Lepenies, de la Wissenschaftskolleg din Berlin, Dl. Thimothy Garton Ash de la Oxford, ale cărui cărți au apărut, în traducere, la Humanitas și Dl. Andrei Pleșu. Conferința Dlui Wolf Lepenies s-a încheiat cu citarea avertismentului unui politolog american: "Procesul de democratizare care a început în țările din estul Europei este ireversibil. Dar atenție, acest lucru se poate schimba în orice clipă". Tot "Noua Europă" a găzduit în zilele de 20 și 21 mai un colocviu organizat de Facultatea de Litere, pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11689_a_13014]
-
cu un mecanism liric? Sau ironia e funciarmente antilirică astfel cum sugerează Jankelevitch, arătând că aceasta se întemeiază pe revelarea unei pluralități, emoțiile și ideile fiind nevoite a renunța la solitudinea lor seniorală, a coabita cu mulțimea. Să fie orice "democratizare" de atitudine sau limbaj o înstrăinare de practica lirismului, egotic prin definiție? - Antilirică e, numai, ironia; umorul, dimpotrivă,-i liric. Humour derivă, în engleză, din termenul francez humeur "umoare". Hipocratică, accepția genuină a umorii va fi fost aceea de "lichid
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
de "lichid organic al corpului uman". Între umorile acestea, nu puține: saliva, sângele, melancolia ("fierea neagră"), sudoarea, lacrima și alte câteva secreții, sunt lirice prin excelență. Ele produc, de-a binelea, lirism(ul)... Nu înțeleg ce noimă are, în ocurență, "democratizarea". L-aș combate pe Jankelevitch (la care, altfel, țin în chip deosebit) printr-o aserțiune a lui André Breton (ce re-"aristocratizează" râsul), și anume: "L'humour a non seulement quelque chose de libérateur ș...ț, mais encore quelque chose
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
tractează după sine motivația existenței poporului român. Dacă nu vom lupta fățiș împotriva acestei mediocrități majoritară ascunsă în toate formele de existență, nu vom putea să ne mântuim de neam. Aceasta înseamnă atitudine și nu diversiune. Ierarhizarea valorii și nu democratizarea ei. Un fond de certitudine și nu un fond dilematic. În cultură, instrucția înseamnă credință în ceea ce susținem, nu ceea ce ni se spune sau se dorește să fim. Întoarcerea către vocația fundamentală a neamului românesc seamănă cu îndemnul mistic al
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
artiștii să fie tratați altfel decât exilații obișnuiți. Poate că ar trebui să existe... De ce? Răspunsul este de fapt foarte simplu. Scriitorul (poetul, jurnalistul, prozatorul) este și a fost întotdeauna un - nu rareori involuntar - personaj cheie în diferite procese de democratizare, de schimbare și nu este ușor să vină într-o țară pe care o simte deja de la bun început că nu poate deveni cu totul a sa, unde, de cele mai multe ori, străin fiind, este oarecum “invizibil” și trebuie să nu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93842_a_95134]