162 matches
-
Despre transformări pulsionale, mai ales în erotica anală (1917), Un caz de paranoia care contrazice teoria psihanalitică (1915), Despre câteva mecanisme nevrotice în gelozie, paranoia și homosexualitate (1922), Despre psihogeneza unui caz de homosexualitate feminină (1920), Un caz de nevroză demoniacă în secolul al XVII-lea (1923). Cele mai multe dintre titlurile de mai sus apar pentru prima oară în românește abia o dată cu acest volum. Ele ocupă un loc deosebit în bibliografii - atât în cele preocupate de subiecte teoretice ori ținând de un
Despre nevroze, paranoia și perversiuni by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14969_a_16294]
-
numere/ pînă la patru/ cîștigă de obicei/ cel care se joacă mai bine cu moartea/ așa te gîndeai/ cîștigă doar cel care se joacă" (ibidem). Sub același unghi moral, lirismul lui Valeriu Mircea Popa își dezvăluie însă și o latură demoniacă. Semnalele ingenuității alternează cu cele ale unui cinism ce se complace în sine, mizantropic, printr-o extensie a dezamăgirii ființei, printr-o extrapolare a subiectului asupra celorlalți. Jocul devine indolent, golit de umanitatea sensibilă, mecanizat în libertatea sa care nu
O lacrimă a lucidității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15023_a_16348]
-
fără să ne pese cine va spăla/ diseară/ dinții celui mort/ astfel încît sufletul/ să plece curat de pe limbă" (camera de subsol sau răscumpărarea). O sinteză a celor două impulsuri, purificarea prin reîntoarcerea la elementar și impurificarea prin grotesc deformator, demoniac, se efectuează în unele texte din care rezultă un amestec de umilință și afectare, de durere și teatralitate. Firul lucidității trece prin aceste ipostaze eterogene, structurîndu-le, sudîndu-le. Căci atît umilința (stare dureros-voluptuoasă), cît și afectarea (înscenarea despovărătoare, neutralizantă) constituie repere
O lacrimă a lucidității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15023_a_16348]
-
dinspre manifestarea imediată impulsul natural". Spre a se apăra (existența e resimțită ca un proces ocult, de factură kafkiană), autorul își asumă (dacă nu și exagerează!) slăbiciunea sub varii chipuri. Își îngroașă cu insistență postura defectuoasă, dezarmată. Își atribuie, cu demoniacă voluptate, fel de fel de neputințe, limite, infirmități. Însuși jurnalul i se pare o specie slabă, "indiferent de nivel" (o autominimalizare ce se extinde primejdios, contaminînd conceptul), spre deosebire de autobiografie, care ar fi o specie tare ce a dat un Saint-Simon
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]
-
în suferință era însărcinată cu propria ei moarte". Într-un sens specific, putem aprecia că însăși analiza erosului, cu atît mai mult cu cît, fixată pe cazuri deviante și morbide, are o tonalitate implacabilă, ni se înfățișează ca un fapt demoniac, la nivelul subiectului care i se consacră cu o subiacentă conștiință a degradării ce se măsoară pe sine: "Sexualitatea (...) devine propriu-zis demonică (...) atunci cînd spiritul o ia în stăpînire, o contaminează, o denaturează sau îi aduce un cult obsedant" (Denis
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
așadar public spectator, iar existența și-o regăsește în chipul celorlalți, care sînt oglinda". Iată încă o dovadă a întîlnirii autorului Florilor Răului cu discursul naturalist! Să relevăm, în final, și un fapt cu deosebire interesant. Examenul penetrant, cu tendință demoniacă, dezvăluind o poziție misogină, la care Hortensia Papadat-Bengescu își supune personajele de sex feminin, conține și un sîmbure autoscopic. Id est o negare de sine a autoarei ca personaj damnat în ipostază feminină, o ilustrare, pentru a adînci constatarea, a
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
la lună,/ moartea se strecura în mine cu dantele venețiene și mă înveșmînta./ Eram cavaler ponosit, iar tu gondola mea necredincioasă și amăgitoare" (A cincea scrisoare venețiană). Firește, dezicerea de sine și transferul eului în alte ipostaze trădează un impuls demoniac. Sfidarea Creației apare însoțită de autosfidarea creaturii, nemulțumită de chipul său și arborînd masca. Se cuvine însă a menționa în acest punct și un nou, consolator, recurs la originar. Civilizațiile străvechi utilizau masca și travestiul, neavînd o comportare naturalistă, ci
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
un spațiu al dedublărilor productive pentru substanța moral-plastică a poeziei. De pildă, trupul se desparte de ființă, încercînd a viețui de unul singur, a se comporta așa cum crede de cuviință (e partea naturală, spontană, dumnezeiască a ființei prevăzute cu spirit demoniac): „Trupul meu nu mai are nevoie/ de mine./ Umblă prin lume singur,/ de capul lui.// Rătăcește pe străzi dezlînate, dezmiardă milos cîinii/ fără stăpîn, îi hrănește/ fără să ceară voie primarului,// jăndarului. Redactorului șef,/ nici atît!/ Nici capul meu nu
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
manifestă în calitatea unui instrument rațional sui generis, care intră în impact cu misterele ultime, evident, fără ambiția vană de-a le dezlega, însă cu cîștigul poetic al revelării unor ambiguități tulburătoare, a unor complexități bulversante. în nevăzut bîntuie puteri demoniace, uneori cu neputință de disociat de cele divine. La etajele insondabile ale existenței, binele și răul par a se întîlni, a se mixa în pasta unei ininteligibilități din punctul de vedere al intelectului uman, ca și a confuziei afective derivate
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
deopotrivă de viață ca și de transcendență, "asceza" Erosului în chestiune nu ține nici de puritate, întrucît se situează într-un timp "după ce actul erotic s-a consumat, dar înainte ca saturația să se instaleze". Neîndoios, ea are o natură demoniacă. Fred Vasilescu e "un înger căzut". Singura motivație umană a mortificării sale ne-o oferă "închiderea în cuvînt", verbalizarea creatoare a experienței ce și-a propus-o. Asupra irealității produse de mașina pneumatică a inteligenței ce-a vidat Erosul de
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
izbesc/ cu umbre ușoare/ fruntea-mi ce se evaporă/ laolaltă cu tainele” (Perugia). Dar acești mesageri ai cerului au o notă echivocă. Contrar naturii lor consacrate, poartă o tensiune, o “povară”, o “osîndă” Sînt îngeri suferinzi, atinși de un suflu demoniac: “iarăși netulburatul foșnet mă cuprinde/ în văz o boare, în auz o fîlfîire/ de aripi străvezii în care se aprinde/ un fel de nemurire dincolo de fire/ ce-mi dăruie povara-i sclipitoare// și iarăși urcîndu-și scara nevăzută/ tiptilii îngeri în
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
februarie), Martinii de Iarnă (1-3 februarie)” cf. Cristina Cioară, Lycantropia <endnote id="1"/>. Extrem de slabul efort al creștinismului de a asimila energetico simbolistic zalmoxianismul este mai mult decât evident. Mereu, Lupul este expediat În tenebrele nopții și groazei și pustiului demoniac, În loc să i se ofere/păstreze Tronul Solar Demiurgic...sau, măcar, bivalența nocturndiurn. (Bivalență evidentă, totuși, dacă luăm În considerare „postarea” prioritară, a Sărbătorilor LUPULUI, În zona calendarului de toamnă-iarnă - din septembrie și până, hăt, În februarie 24 septembrie-2 februarie: de la
PRICOLICIUL ȘI... ÎNVIEREA! folclor sacral daco-românesc. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Botez () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1486]
-
și virtuțile introvertirii, într-o aspirație a întregului. Altfel zis o demonie care se folosește de pretextul situării periferice pentru a-și adjudeca și Centrul: "Acolo unde trăiesc eu, adică în mine însumi, se află și centrul și marginea". Obsesia demoniacă dobândește un caracter fățiș: "numai un demon mă poate împinge să fac ceea ce se cheamă critică și istorie literară; să înțeleg, adică, de ce scriu alții, ce-i macină, să privesc totul ca pe-un spectacol care se desfășoară în același
Fiziologie de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10273_a_11598]
-
Dezastrul se apropie nu o dată cu perfidie, prin mijlocirea reprezentărilor familiare. Să fie un soi de sfială, o șovăială a Răului de-a fi Rău? Iată un semn de întrebare care planează asupra unei creații care pare întru totul cedată conștiinței demoniace, "încărcată de prigoană" cu vârf și îndesat, în filele căreia blestemul spurcă apa, orice înnoire fiind "stârpită": Cum liniștea ascunsă prin lucruri își descheie/ un nasture Ciorapul îi fuge Cum genunchii/ se umplu de uitare, de sonerii, de unghii/ și
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
Gheorghe Grigurcu E neîndoios că Vasile Proca dorește a se situa într-un spațiu demoniac. Poezia sa e una de "sfîrșit de lume" (ori măcar de epocă), în același timp ostenită și pulsînd de o sumbră energie, rutinată și spontană în accentele durității asumate. Sclipirile de fier, precum un joc de spade, și insinuările frigului
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
umili/ cadavre boite/ galvanizate/ de forță sexuală a unei abstracții/ cercetînd facerea-contrafacerea-desfacerea/ exegeți ai infernului/ iluminați. înrăiți" (Oameni cu lămpi sIesireat). Dacă știință e, după cum vedem, iluminat malignă, sărbătoarea e departe de a semnifică o purificare. Ospățul reprezintă un episod demoniac:m"Benchetuim în spelunca, popește, porcește/ mestecam, înghițim/ din dumnezeul pe care l-am avut n-a mai rămas nici un zgîrci. l-am mîncat./ în puțul uranic vîl-vorează neantul". Senzualitatea e rece ("ah, frigul împerecherilor"), soarele e aducător de noapte
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
geamantan cu prieteni plecați/ - un fel de moarte si-aceasta/ pentru cei care rămâneam an viața aici" (Tinerețe fără de artă). Ființă se dezvoltă nu numai prin intermediul propriilor resurse, ci și prin adaosul din afara al unor trăsături reprobabile, al unor "grefe" demoniace: "Cu fiecare zi devii o ființă tot mai complexă./ Descoperi bunăoară cum ți se grefează/ noul organ numit minciună progresivă,/ cum este de căutat an trecutul tău/ locul dubios an care el se va dezvolta,/ locul an care va fi
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
întregului văzduh" (Un centru). O sangvină ebrietate se învecinează cu sacrilegiul: "Mă-mbăt pînă-n/ ultimul mirelui sînge/ arterele mele/ se sparg peste cer/ vorbiți-mă duhuri/ pînă tună de glasu-mi/ temeliile-ntregii puteri" (Mă-mbăt). Nu altminteri decît o ființă demoniac totalizantă, poetul se declară înzestrat el însuși cu daruri mai mult decît orfice, uzurpatoare ale atributelor divinității: "Sînt o ființă ultimă/ sînt templul/ tuturor limbilor/ în glorie sunînd/ Dacă-a trecut/ cuvîntul peste ape/ eu sînt rostire/ sînt întregul cînt
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
și prelungit de interdicția de publicare pe o perioadă de încă un număr de ani, în calitatea autorului de "element nesănătos", odraslă a unui deținut politic. A urmat un exil exterior, din 1987 pînă-n 1989, impus de același "sistem politic demoniac". Iar după evenimentele din decembrie se deschide etapa celui de-al treilea exil, cu caracter voluntar, care, dată fiind putința legală pentru cei din diaspora de-a se înapoia în țară, e perceput, mai mult ori mai puțin ironic, ca
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
pereți... În asfințitul zilelor, în nopțile singuratece, eroii luau drumul caselor pe care românii cuminți, cu neveste virtuoase și copii mulți le numeau deocheate și pe care popa cu aghiazma și cu tămîierele lui le ocolea ca pe niște sucursale demoniace... Capcana în care nimerești La țigănci... Puține pagini din proza română reușesc să ne facă să pătrundem în taina, în transcendentul celor trei preotese, ale celor trei rase oferindu-se numai sufletelor bîntuite în noaptea valahă din casa de pe strada
Case de pierzanie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16511_a_17836]
-
care Mircea Vulcănescu, fenomen unic, universal dotat, care reunea, ca un înger enciclopedic, erudiția și ingenuitatea și care se pregătise pentru orice, în afară de un sfârșit tragic. Aceasta avea să fie și soarta lui Anton, victimă a Istoriei, a acestei desfășurări demoniace căreia doar naivii sau cei șireți îi atribuie un sens. Nimic nu îl predispunea la încercări; avea prea multă finețe pentru aceasta, fără a mai pune la socoteală că nu ținea să joace un rol, că nu se punea înainte
Anton Golopenția - Rapsodia epistolară by Mihaela Albu () [Corola-journal/Journalistic/2717_a_4042]
-
Gheorghe Grigurcu Poezia lui Aurel Pantea stă sub semnul demoniac al negrului. Experiență tentantă dar totodată primejdioasă, întrucît prezintă riscul unei retorici cultivate în epocă fără reținere, de către barzi care și-au însușit motivul pandeclinului „după ureche”, ducînd la o sîcîitoare modă. Pentru a-l înfrunta de-a adevăratelea e
Sensul demoniac by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2770_a_4095]
-
spiritul, dezincarnat, atinge esența numerelor. Muzica se realizează mecanic prin circuite electrice - compozitorul poate să controleze sunetul - nu mai există interpretare dirijorală - se pot imita instrumentele, pianul, vioara, vocea omenească cu amplitudini infinite, - sau se pot crea sunete noi - ceva demoniac - reintroducerea zgomotului ca element muzical - megafoane care emit sunt instalate pe principiul stereofonic, și au și o mișcare giratorie... * E în căutarea febrilă a artei primitive, în neobișnuitul imaginilor ei, căutarea unui suflet uman de mult pierdut, ascuns în straturile
Prospecții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8238_a_9563]
-
Locuri tari ”, îmi venea mie să murmur atunci, - o sintagmă pe care părintele său, Ernest Bernea, distinsul cercetător al categoriilor fundamentale din percepția spațială a Românilor, știuse s-o releve, cu un înțeles de invulnerabilă spiritualitate, de protecție majoră, împotriva demoniacului. De aceea simțim că asemenea locuri ne pot sta pavăză, franc și destoinic, pentru că frumusețea lor nu izvorăște doar dintr-o logodnă anume a stihiilor; intră în ea, inseparabil, materia sufletească a unei istorii care înseamnă destin asumat laolaltă, convergență
Locuri care ne iubesc by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4451_a_5776]
-
demonii noștri. Și, spune-mi, pentru a reveni la greșeala de tipar care l-a tulburat atât de grav pe Dalí, nu e oare straniu că în limba franceză o cochilie înseamnă o greșeală de tipar? Nu vezi cum o demoniacă cochilie de tipografie, un qliphoth de zețar, i-a arătat genialului și torturatului nostru pictor adevărul? — Deci noi suntem la propriu pungile lor? — Ei sunt în noi, Julien. Nevăzuți. Am devenit moneda lor. în corpul nostru sunt imprimate amulete și
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]