445 matches
-
i s-a subordonat i-a ascuțit dureros scepticismul, negația. Amputării morale la care s-a supus i-a asociat idiomul negativ prin excelență care este ironia. Contestîndu-și ipostazele lăuntrice, și-a cîștigat dreptul de-a contesta orice, cu o demonie care e reversul malefic al sacrificiului. Replierii în empirie care constituie, incontestabil, un derapaj spiritual, i-a corespuns o tendință, expansionistă pe orizontală, a punerii în chestiune, a relativizării ansamblului. Istoria e luată peste picior printr-un procedeu acumulativ al
Lirism extravertit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11253_a_12578]
-
nu-l asasinați cu urări anamnezico-traumatizante,”nu jucați tontoroiu pe suferință lui”oferindu-i cadouri! Mai bine ciopirtiti bradul,spargeți globurile,incendiați cadourile.Salvati doar cărțile de credit.Pe astea o să le distrugă el,după ce-și va psihanaliza definitiv demonii și se va prăbuși,hohotind, la pieptul lui Moș Crăciun.
Craciun de Sade by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83021_a_84346]
-
cu ironie: "Voiajele, reveriile, amenințările/ visele urîte, camera de spital,/ forța necunoscută lucrînd în mine silitor,/ halatul murdar al sorei,/ acele, perfuziile, sîngele șiroind,/ cafeaua de dimineață,/ tabieturile de după prînz// în bucătărie,/ fiul meu se ceartă cu nevasta// pactul cu demonii/ sigilat în zori cu ceară din soare,/ rupt de cornul lunii pe înnoptat// cu fruntea rezemată de trupul zilei/ un nebun mîngîind o statuie,/ alături, orbul își sună/ flașneta hodorogită// trădările, entuziasmele,/ zgrunții secundelor,/ delirul, lehamitea,/ respirația îngreunată,/ apăsarea din
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
După cum, în temeiul rațiunii de la care se revendică, precum un meșteșug pozitiv ce se autocontrolează, reflectă (termenii sînt ai lui Giambattista Marino) spiritele senine (intelletti sereni), iar nu pe cele tulburi (ingegni torbidi). În timp ce autorul Hierofantului dă glas frecvent unei demonii trudnice, pe care tonalitatea sarcastică n-o poate neutraliza: " Viața e un miracol, să decretăm/ chiar acum că o vom apăra/ (ce bine că nu ne-am procopsit/ cu un copil hidrocefal, ce bine!)/ ce spui, popo, roagă-te pentru
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
poartă la rever. Incontestabil, rădăcinile unei atari concepții a dezasamblării, a denaturării, a putrefacției lumii se află în Baudelaire, patronul en titre al lui Arghezi și, prin, în bună măsură, intermediul acestuia, al lui Caraion. Avem a face cu o demonie care, negînd spiritul, neagă și substanța materială a lumii în accepția sa pozitivă, productivă. E o părăginire, o deformare, o sterilizare a elementelor sufletești și deopotrivă naturale (ultimele sînt ambasadorii primelor), fenomen care, blocînd rodul, face loc Neantului. Blestemele alcătuiesc
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
început demonizate, ele atrag într-un periculos joc erotic atît pe bătrînul profesor criminalist, cît și pe angelicul Gabriel. Și sursa răului se află, ca în vechile texte, în carne, în sexualitatea feminină. Personajele sînt fantoșe într-o parabolă cu demonii și femei despletite, în care căderea lumii se vede în aberații sexuale, iar între victime și călăi nu se mai disting limitele. în final, așezat confortabil în fața televizorului, urmărind declarația președintelui, legistul arde urmele poveștii: o cămașă de noapte de
Demonii și harmonia mundi by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15388_a_16713]
-
le gîndescu eu din capul meu, ci toate le-am aflat în Sfintele Scripturi". Orice este produs de "capetele noastre", inevitabil, este lipsit de autoritate și trebuie sprijinit pe textele sacre - actul creator ca expresie a individualului și particularului este demonie curată. Se constituie astfel o ierarhie a textelor: Cartea Cărților este Biblia, cea inspirată direct de Duhul Sfînt, urmează apoi scrierile Sfinților Părinți ai bisericii care, desigur, se referă și ele în primul rînd la Biblie, iar abia apoi "capetele
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
încearcă tocmai să redea Omului statutul său suveran, deplina independență față de aceste divinități, față de Muzele cu pricina, căci, la urma urmei, ele nu sînt altceva decît o simplă creație a Omului". E limpede că suprarealismul aparține tipului al doilea. Cu toate că demonia sa nu e decît aparent nihilistă, orbește desființatoare, posedînd, după cum am văzut, un substrat edificator, acea tendință de dezvăluire a "vieții absente" (Rimbaud), ascunse în obscure profunzimi, a feței invizibile, precum cea selenară, a ființei umane. Drept care n-avem impresia
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15449_a_16774]
-
mobilității sociale și chiar al celei biologice. Regizor și, concomitent, actor al reprezentațiilor sale, autorul Principiilor de estetică urmărește cu atenție efectul acestora, distracția, rîsul, însă, în speță, stupefacția auditoriului, precum un indice al violentării conștiinței lui, deci al puterii demoniei personale. Așa cum recunoaște singur: "Eu, malițios din fire, îmi selecționez fabricatele așa încît să aibă un aspect paradoxal, mă preocupă edilitatea raiului și anatomia îngerilor. Văd cu satisfacție pe fața prietenilor stupoarea". Mobilul psihic al unei atari conduite îl constituie
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
totuși starea de perpetuă clătinare a conștiinței, incertitudinea existențială a eului liric, neantul invadînd de peste tot omul înfrînt, strivit între stepa de jos și stepa de sus, impunîndu-i chiar un simțămînt de rușine existențială". În virtutea antenei sale foarte receptive la "demonia creației divine", după cum se rostește același I. Negoițescu, autorul Florilor de mucigai este, așa cum am spus, un insurgent total, care nu pierde din vedere nimic, nu iartă nimic, într-o îmbrățișare de șarpe constrictor a frazei sale complicat anihilante prin
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
E o "răutate" atît de abil pusă în scenă, încît apare protejată de însăși enormitatea ei. Gratuitatea îi oferă un alibi, precum în destule propoziții ale celui ce-a semnat Ispita de-a exista, o salutară translație în utopie. Dar "demonia creației divine" pe care i-a fost dat lui Arghezi a o întrupa îl duce pe poet dincolo de gestul destructiv. Voluptatea răsturnării, a de-creației, este însoțită de una a instaurării, a creației, în baza, desigur, a impulsului reflex de
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
strecoară o mărturisire nu lipsită de o oarecare amărăciune: Și vom fi fost profeți fără căutare». Își amintise el, scriind aceste cuvinte, fraza amară a lui Ioan Botezătorul «eu sînt vocea celui care strigă în pustiu» - vox clamatis in deserto?". Demonia sa a constat în încercarea, prin "actul gratuit", de a-l imita, în chip blasfemic, pe Dumnezeu: "Gide vizează un fel de acte primordiale, apărute ex nihilo care l-ar face pe om asemenea unui Dumnezeu dispunătorul. Nu e aceasta
Pornind de la literatura franceză(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14251_a_15576]
-
Nu, altceva te face să visezi la groaza scriitorului de o agresiune diafană. Nu tulbura, oare, suavul parfum insinuant, singurul miros de bună mireasmă spirituală pe care, învăluit în fumigațiile din peștera lui, și-l îngăduia pustnicul?...". Evident, speculația asupra demoniei sfîrșitului de ciclu istoric reflectat în opera lui Beckett devine, pe asemenea coordonate, deja previzibilă. Cu o acribie integratoare, eseistul își inaugurează considerațiile pornind de la Thomas Mann (paragraf al unei "istorii estetice a Diavolului"): "Diavolul lui Thomas Mann, în Doktor
Pornind de la literatura franceză(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14251_a_15576]
-
în treabă, celălalt de absent. Din păcate, pentru că lipsa de energie mă împiedică să trăiesc cum aș vrea, absența - ca și pensia - e numai o fata morgana. Un miraj. Nu pot să mi-l permit". Neavînd la îndemînă forța blasfematoare, demonia țîșnitoare precum un vulcan din adîncimile ființei dizgrațiate, deci vocația marii damnări, Livius Ciocârlie se mulțumește cu o damnare medie, lîncedă, aidoma unui foc scăzut. Hiperbola morală e înlocuită cu litota. Discursul apare marcat de o lamentație modestă, vag ironică
Pornind de la un jurnal (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15111_a_16436]
-
după ce citea fără să răsufle cărțile trimise de tata (pînă îi intra vaca în trifoi), le folosea nu spun cum". Se străvede aci paradigma cioraniană, căreia dl. Ciocârlie îi dă tîrcoale neîncetat, irezistibil atras, dar și refuzat prin lipsa unei demonii cabrate, nimicitoare. Artificiile mimării ei sînt vizibile. Între cei doi e o diferență de nivel energetic al Răului pus în scenă. Infernaliile mai tînărului diarist nu au statutul unei furtuni, ci al unei brize insinuante, care trece peste paginile acoperite
Pornind de la un jurnal (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15111_a_16436]
-
se simt bine decît autoacuzîndu-se în maniera indirectă a examenului ce se vrea obiectiv, a raționalizării "neutre" (și, evident, sancționării de rigoare) aplicate stărilor tulburi (de regulă nu și tulburătoare, întrucît aducerea lor la nivelul explicației le reduce tensiunea originară, demonia din care presupunem că purced): "Autorul de jurnal nu poate să comită greșeală mai gravă decît aceea de a se arăta așa cum ar vrea să fie văzut. Greșeala nu e ușor de evitat, fiindcă dacă își dezvăluie slăbiciunile autorul de
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]
-
află casa care adăpostește focul// poate-n strîmtoarea dintre verdele/ și albastrul mării e o icoană/ și noi ne-am întors/ noi ne-am întors// de la fața ei" (Primăvara). Sub imperiul unei asemenea mișcări recuperatoare, antitezele își pierd practic puterea. Demonia contrariilor ce se suprimă reciproc e înlocuită de o subtilă (pe alocuri chiar sapiențială) comunicare a lor, într-o perspectivă a relativității. Nimic nu e bătut în cuie în acel mediu de-o infinită, misterioasă diversitate care e Lumea, aplecată
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
ca o viitură învolburată/ peste paginile poemelor. E o văgăună,/ o poartă, o valvă secretă a beznei/ Ochiul orb. Prin nămolurile scrisului/ își tîrăște animalele diforme ale Nopții" (Iarba e un serviciu divin). Liber de obligațiile omenirii canonice, inspirat de demonia persiflării care-i modelează imaginarul, George Vulturescu unifică motivul Nordului cu motivul or-birii, într-o icoană tulbure a unei divinități ce se multiplică, oarbă și ea, purtînd în mînă cărți pe care "hidra Nordului" le distruge cu sete, ca o
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
de știut că în acest fel apar toți porii obiectului examinat. Severitatea e lupa mea de care mă servesc"". Credem că două sînt rădăcinile acestui Rău ce apare suveran în opera autoarei Rădăcinilor. Mai întîi este, ca neîndoielnic fundal, acea demonie baudelairiană, ruptură epocală cu umanul, răzvrătire împotriva tuturor valorilor pozitive, implicînd o despărțire de sacral, corespunzătoare ipostazei de damnare. Avem a face cu o dezideralizare crîncenă a existenței, cu un antiumanism programatic, întemeiat pe un spațiu vid (devalorizat) în care
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
își detestă și neagă astfel condiția de femeie, o disprețuiește, iubindu-se umilitor în ură. Este exprimat astfel aproape tranșant un misoginism răsturnat sugerînd dezgustul rațiunii față de opacitatea naturii care procreează". Dezgust ce nu reflectă decît pustiul fără rod al demoniei cu față hiper-rațională. În felul acesta, Hortensia Papadat-Bengescu se integrează lumii pe care a creat-o printr-un întunecat sacrificiu existențial în favoarea Ideii nu mai puțin întunecate. Liana Cozea - Exerciții de admirație și reproș - Hortensia Papadat-Bengescu, Ed. Paralela 45, 2002
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
le asculta producțiile, pe urmă îi punea să urce în merii livezii, să-i curețe de omizi. Odată, privindu-i de jos cum ședeau cocoțați, îmi arătase un tânăr vorbăreț, care avea să ajungă la Paris, - zicându-mi încet, cu demonia maladiei sale vizionare: "Îi vezi, tu? De altceva, nici nu sunt buni. Și ei sunt, de fapt, tot niște viermi, exact ce culeg; și ei abia așteaptă să locuiască într-o zi într-un măr frumos."
Culegătorii de omizi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15223_a_16548]
-
mărare/ Topite-n Ile de France,// Iubesc pe Reparata,/ Divina cu trei sîni/ Mi-e sufletul ca pata/ De micșunea-n fîntîni.// Și jubilînd, din mîzgă,/ Cu-o bucurie-adîncă/ Îți scriu pe-un ou de gîscă/ De angora, cald încă!” (Scrisoare). Însăși demonia, mereu presupusă, însă rareori dată-n vileag a travestiului, capătă accepții sofisticate ce o deturnează înspre dulceața învăluitoarei rostiri: „Fecioarelor căzute în genunchi/ Li se retează genele pe trunchi/ Fiindc-au surîs din somn în largi crivate/ Cu șoldurile neînfășurate
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
un cuier/ să nu se mai miște tradițional/ și aș descărca într-însa o carabină Manlicher” (Puțin alcool). Un melanj de suavități și durități divulgă procesul în curs, de disoluție a stării benefice a lumii, de tranziție a ei spre demonie, antitezele indicînd dezumanizarea ce sta să se dezlănțuie: „Nici mîna mea n-a găsit sînii acelei prințese/ afară de mușchi lin pe stîncă;/ poate că purtînd mănușe cu solzi de fier/ n-a găsit sînii prințesei, nu încă” (Proiect abandonat de
Poezia lui Constant Tonegaru (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13437_a_14762]
-
le-a fost sete/ să piardă” (Mărșăluitorii sau a doua scrisoare către Swift). Spre a-și dovedi energia vitală pe care a mizat, poetul întoarce pe dos valorile cu un sarcasm neslăbit o clipă. Se așează astfel pe calea unei demonii care, deconstruind fața onorabilă a moraliilor (blîndețea, luciditatea, sapiența), construiește una în răspăr, ca o eliberare din chingile convențiilor, ca o pulsație a unei primitivități agresive ce se opune rafinamentelor ostenite, mortificatoare: „Nu-mi întoarce binele pe care ți-l
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
circuitul creației doar printr-o luptă împotriva naturii insubordonabile, cu riscul prăbușirii lui la nesfîrșit. Dacă lumea vegetală se arată mereu istovită, creației umane îi este dat, se pare, să rămînă veșnic în neisprăvire". Lumea vegetală, oricît de opulentă (o demonie naturală), aparține haosului, pe cînd spiritul are un rol cosmicizant: Un atom de yang plantat într-un ocean yin". Ivirea meșterului în jungla silvestră anunță o nouă ofensivă a spiritului: ,, Într-o pădure despuiată, deșertată de simboluri trebuie stabilite corespunderile
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]