159 matches
-
sînt însă infinit mai multe și simpla lor enunțare (în ordine alfabetică) de către Adriana Babeți poate produce senzații de vertij: "abstracție vie, angelism, aristocrație (un fel de), artă, artificiu, asceză, asociație, atitudine, castă, ceremonial, cod, corporație, cult de sine însuși, demonism, doctrină, eroism, estetică, etică, experiență, fenomen istoric, figură de stil, formă, frivolitate, ideal, idee, instituție, joc, legislație, manieră, martiriu, mistică, mit, mod de viață, modă, mondenitate, morală, narcisism, nihilism, ordin monahal, paradox, practică socială, principiu, profesie, proiecție imaginară, reacție, religie
Cavalerii dreptului la diferență by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12731_a_14056]
-
spălarea picioarelor Sfinților Apostoli, sugerează că sunt “rădăcinile arhetipal religioase”, față de care trebuie să arătăm profund respect!......dar neexistând bună-credință și bunăvoință de Duh, re-integratoare Întru divin, nici până azi!) nu explorează hristicul implicit, ascuns sub exagerările “distructive”: de fapt, “demonismul (pretins!) al Morții” nu e altceva decât indiciul (conținând valența!) Morții Hristice, INIȚIATOARE ÎNTRU ÎNVIERE/VIAȚA VEȘNICĂ! <endnotelist> 1. În Dictionar de mitologie generală, definește LYCANTROPIA ca o “tradiție totemică la unele populații primitive, intrată În deprinderi și ritualuri simbolice
PRICOLICIUL ȘI... ÎNVIEREA! folclor sacral daco-românesc. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Botez () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1486]
-
răscolitoare. Jurnaliste și scriitoare de certă amplitudine intelectuală, cu vocația Cuvântului care zidește (nu a celui care năruiește!), personalități cu vast orizont cultural, stăpânind un arsenal de mijloace necesare perceperii în profunzime, interpretării și tălmăcirii adevărurilor din acest ,,secol de demonism și de trufie luciferică” (după cum ar afirma criticul și istoricul literar Ovidiu Ghidirmic, director al revistei LAMURA, editată la Craiova) -, Doina Cernica și Maria Toacă, membre ale Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, demonstrează, concomitent, rectitudine morală și civică, conștiință și
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
de prejudecăți deopotrivă. Critică eseistică Volumul lui Iosif Cheie-Pantea, De la Eminescu la Nichita Stănescu, reprezintă, așa cum o spune și subtitlul, o colecție de reflecții literare, unele redactate foarte recent (2000, 2002), altele datate cu câteva decenii în urmă, e.g. Ipostazele demonismului arghezian - 1969. Este o colecție eclectică, care cuprinde atât analize de poezie cât și de proză, jurnal literar (Steinhardt) și eseistică (Cioran). Autorul reactualizează locuri comune ale criticii literare (vezi fragmentul despre Camil Petrescu și fascinația ideii sau cel despre
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/14245_a_15570]
-
pentru a atenua din efect, Caragiale apelează la rama celor doi sfetnici de taină. Altfel, de reținut convingerea, cu caracter deopotrivă autoreferențial, că ,un drăcușor se poate strecura prin cea mai îngustă crăpătură". Căci, de va fi să vorbim despre demonismul lui Caragiale, al lui și abia apoi al lumii create, atunci va trebui să invocăm tocmai această opțiune a sa pentru ezitare, pentru periferia ca loc al ezitării, pentru acele nișe prin care nici o realitate nu se instituționalizează pentru a
I.L. Caragiale, un hedonist în labirint by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/11121_a_12446]
-
de practicile ideologice ale partidului. Slaba atenție acordată rolului propagandei, centrarea aproape exclusivă pe momentele de intensă represiune fizică - de la asasinatele în cadrul luptei pentru putere (gen Foriș ori Pătrășcanu), până la violențele animalice din închisori (episodul "reeducării" de la Pitești), la formulele demonismului ultim ale universului concentraționar (Aiud, Jilava, Sighet și toate celelalte) ori la exterminările opozanților (cazul Gheorghe Ursu, rămas până în clipa de față o pată rușinoasă pe obrazul justiției românești), toate acestea riscă să estompeze desenul mare. Am simțit pe propria
Zeama de varză ca poliție politică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10304_a_11629]
-
reverbereze trecutul prin reiterarea aceluiași vechi mit al unui Eldorado ce ucide în masă. În acest context, Marco Bellocchio cu virulenta redusă la zero a dezamăgit în ecranizarea Prințului de Homburg, după Kleist, o modestă tentativă de figurare operatistică a demonismului unei conștiințe la limita patologicului. Păstrîndu-se în notă obișnuitului sau umorism autoironziat ce echivalează cu tribulațiile unui Woody Allen, Nanni Moretti își execută volutele temerare prin propria existența perorînd pe teme urbanistice sau familiare, despre pasiuni, idiosincrazii ori suferințe. Dar
Zilele filmului italian by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17851_a_19176]
-
banală eroare de tipar: urmat în loc de armat! Versul corectat arată deci astfel: Am armat pămîntul ista, vremea mea, viața, poporul... Sugestia rectificării ne parvine dintr- un text înrudit tematic: Ai înzestrat pămîntul cu gîndiri, L-ai înarmat cu argumente mari (Demonism). „Înarmați” la rîndul nostru cu exemplele de mai sus, nu ne mai putem tulbura prea mult la gîndul că Maiorescu a intervenit și în textul Luceafărului, eliminînd patru strofe și jumătate și redactînd două versuri de legătură pentru a întregi
„Așa făceam și cu versurile lui Eminescu“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2526_a_3851]
-
cu acei comentatori care nu văd în Conte o brută și nici un comic ci doar un bărbat lovit de o pasiune nestăpânită, care-l antrenează în situații potrivnice lui. De altfel, muzica atribuită lui de Mozart nu are nimic din demonismul unui Don Giovani, ea este dominatoare, virilă dar limpede. Ceea ce se vede și în gravitatea cvasi-religioasă a magnificului final "Contessa, perdono". Tânărul bariton Ștefan Ignat (și el debut în rol) pus în situația de a-și juca personajul în această
Un sfârșit și un început by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16847_a_18172]
-
prin viziunea dramatică genială a lui Wagner ridică în fața punerii în scenă și a interpreților probleme delicate. Într-un timp nedefinit, într-o lume măruntă, obișnuită, apariția eroului-damnat, Olandezul, aduce fascinația supranaturalului. Regăsim aici toate marile motive literare wagneriene: alteritatea, demonismul, puterea absolută, sacrificiul femeii, remușcarea, statornicia, mântuirea prin moarte. Într-una din scrierile sale, Wagner a indicat în amănunțime cum dorește să-și vadă înscenată opera, sugestii care pot fi urmate îndeaproape, cu rezultate foarte bune. Ceea ce se petrece și
"Soirées de Vienne" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16899_a_18224]
-
oroarele/ Uscaseră în lume,/ Tot răscolea vulvoarele,/ Șoptind încet un nume." Bolintineanu scrie biserică, deci "pacinații" săi erau creștini, ori un locaș creștinesc se înălțase peste vechiul lor "templu"; ceea ce contează în intensitatea poemului e prezenta spațiului consacrat care subliniază demonismul babelor "blestemate"... Să ne oprim o clipă asupra unei splendide mișcări: în lumina palida a flacării "misterice": "stâlpii din biserică/ Păreau că se înclină". Acest joc de umbre admirabil prins ne duce cu gândul la o povestire a lui Balzac
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
pe care Dan C. Mihăilescu o face cărții Dragă viață de Alice Munro, prozatoarea canadiană distinsă cu Premiul Nobel pentru Literatură în 2013: „Gânduri cețoase, impulsuri obscure, vinovății fără vină, acuzații difuze. Inexplicabilul sau inavuabilul resimțite ca reacție firească. Benign demonism infantil, dincolo de logică și de orice explicație.(...) Pe scurt, viață. Mai precis: draga noastră viață. Cea pe care adesea uităm s-o trăim, necum s-o mai și gândim.” De asemenea, am citit cu interes interviurile cu Marin Mălaicu-Hondrari și
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2780_a_4105]
-
susține până la capăt: nu toate femeile din „cealaltă parte” sunt „de partea cealaltă”! Unele dintre ele sunt personaje angelice, curate sufletește și incapabile să comită fie și cel mai neînsemnat rău. Ele au însă un rol important: de a sublinia demonismul irezistibil al „muierilor adevărate”. În felul acesta, banda desenată face racordul la una din marile teme ale romantismului: cultivarea personajului misterios, fascinant, demonic. Într-un interviu din 1994, Hugo Pratt subliniază că nu toate personajele feminine întâlnite de Corto Maltese
Iubitele lui Corto Maltese (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4317_a_5642]
-
și Nae Ionescu. Suspectam o legendă. Deloc. Personalitate puternică, repet, minte bine strunjită. Păcat că sunt prea lungi ca să le citez fragmentele despre ce înseamnă dragostea, ori condiția soției alături de un mare artist. Iar paginile despre compasiunea pentru diavol și demonismul, de care nu se lasă totuși copleșită („...avertisment sau mistificare?”), al celui periculos ca drogul pentru studenți (deci, ea știa de pe atunci ce admiratorii actuali ai „diavolului” încă n-au aflat) sunt dintre puținele citite până acum în legătură cu Nae Ionescu
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4341_a_5666]
-
sublimată. Porecla se referă la condotierul spiritului, la temutul pamfletar, la omul direct, la logica sa teribilă precum un cuțit. „Păcat că în minereul lui psihic, în care putea intra și umilitatea, au fost și unele pete, pe nedrept numite «demonisme»; în realitate, ceva de «apaș» brăilean.“ Cât despre paznicii filozofiei, ei sunt o subcategorie profesională recrutată dintre cei pe care Nae Ionescu îi numea „șmecherii“ și „proștii“ filozofiei. Cei dintâi, considerați și profitori ai filozofiei, sunt „filozofii care vor să
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
originalității Profesorului: „El nu are un sistem de filozofie. Originalitatea lui e în felul de a prezenta problemele, în dialectică, în puterea de a sesiza ce e nou [Ț], în inteligență, în mască și suflu, în amestecul de seriozitate și demonism aparent, de sobrietate și frivolitate, în liniștea sfidătoare, în exemplele pe care le dă, în erudiția din toate domeniile, în faptul că vorbește tinerilor și oamenilor de ceea ce îi doare, în amestecul de revoluționarism și ordine, de colectivism și orgoliu
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
Tu chip zâmbitor,/ Trăit-ai anume ca astfel să mori?/ De sens e într'asta, e-ntors și ateu"-; continuă cu radicala renunțare la viață din Rugăciunea unui dac, cu demascarea neputinței demiurgului și a răului esențial lumii, în postumele Confesiuni, Demonism, Mureșanu, apoi cu imposibilitatea unirii dintre lumea Cătălinilor și sfera hyperionică, în Luceafărul, pentru a culmina cu spaima de a exista din Bolnav în al meu suflet: imposibilitatea de a ieși din ciclicitatea existențială, odată ce ai avut neșansa de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
al doilea era un vulcan la limita erupției. Un munte de nativitate. Personajele interpretate de el, de la rostirea replicilor la reacțiile cele mai neașteptate, dădeau senzația că au ajuns pe scenă după o teribilă hăituială în labirinturile unui eu năvalnic. "Demonismul" lui Victor Rebengiuc, în schimb, aparent cenzurat, umanizează și piatra seacă. Disponibilitățile lui interpretative sînt realmente imense. Nu cunosc inhibiții și complexul barierelor dintre genuri. Mă obsedează și acum, când scriu aceste rânduri, amestecul de ingenuitate și uimire din Fundulea
Lordul by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8822_a_10147]
-
vreo cinci ori mai mulți evrei decât au trăit vreodată în Germania!" E vreun om cu mintea întreagă care să le acorde cel mai mic credit? Nici unul. În schimb, apologeții crimelor comuniste găsesc din ce în ce mai multe urechi. Numai aducând la suprafață demonismul celor două mari blesteme ideologice ale veacului trecut, comunismul și fascismul, vom putea spera în cicatrizarea rănilor. Ascultând la nesfărșit minciunile vicioase ale călăilor de ieri, nu facem decât să scurtăm drumul dintre boală și moarte. Nu mă surprind veninul
Meschinul monopol asupra temelor publice by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9982_a_11307]
-
cu un subterfugiu, cu o glosare marginală ce evită înfruntarea directă a structurilor universale, a desfășurării conflictuale a forțelor stihiale? Tragicului existenței îi ia locul o convenție coloristică, o acrobație a minții, așadar o destindere, o "simplificare", putem presupune, în ciuda demonismului senzual pus în scenă, derivînd din pervertirea unei copilării endemice. Prin evitarea unei raportări la destinul macrocosmic, prin refuzul freneziei vitaliste, al numirii materialităților dure, agresive, Șerban Foarță cultivă o poezie a microcosmului, se dorlotează într-o sferă a reprezentărilor
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
din Evul Mediu. Nihilismul este, în concepția lui Culianu, lipsit de valențe negative, o constantă reiterabilă ("în rezervă") a oricărei culturi, starea duală de "amo et odi" specifică acestuia, reflectându-se cel mai pregnant în cazul lui Eminescu în poemul Demonism, poetul pretându-se și la o rânduire în nihilismul de tip nietzschean: Mitul eminescian reprezintă o obiectivare mitologică a aceleiași rădăcini existențiale ce se va manifesta, câțiva ani mai târziu, la Nietzsche" (p. 62). Cea mai mare parte a studiilor
Fantasmele textului literar by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9583_a_10908]
-
un Univers cuprinzător să ia naștere și să se desfășoare pe o diversitate de planuri: social, moral, psihologic, politic, filosofic - în sensul unei modernități a problematicii (seducția puterii, relația maestru-ucenic, mereu reluată în cele mai diverse situații, alienarea, destinul, vinovăția, demonismul dostoievskian al individului). Cele patru volume de memorii se organizează în jurul unor etape biografice: criza din anii de formație, tinerețea bucureșteană (1952-1969) și debutul literar - în primul volum; cariera (definită ca "un exercițiu social ce ascunde sau exprimă o vocație
Nicolae Breban ca personaj by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9183_a_10508]
-
încercat să fericească nația publicând o indigestă și funestă revistă cu titlul - auzi blasfemie! - "Democrația" și după ce i-a pupat, ca senator PRM, picioarele sfântului Vadim. Frumos sfârșit de carieră pentru unul din cei mai duri, nesimțiți, aroganți agenți ai demonismului comunist... Revin, după această paranteză... de răcorire, la tema enunțată în titlu. I-am invitat cu prilejul apariției numărului 1500 al "Orizontului" pe toți redactorii din trecut și actuali și colaboratorii revistei - firește, pe cei care puteau veni. Cred că
Ce înseamnă o revistă literară? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9200_a_10525]
-
demonii, care nu-și găseau rostul în șablonul raționalist, au fost exorcizați în sferele mitologiei. În această clipă - civilizația ce acum își spune „democratică” se mândrește că a eradicat pricinile de suferință materială. În aparență, ea a triumfat și asupra demonismului ideologiilor care îi amenințau funadamentele: nazismul și comunismul. Cu toate aceste „succese” pe drumul către o societate ideală, croită după măsuri pur omenești, așa zisa exorcizare este o acțiune iluzorie, pentru că demonii continuă să fie prezenți printre noi. Atât într-
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
și-a păcatelor scufundate în hăuri de crepuscul balcanic. Partitura lui Pirgu, interpretată în mii de nuanțe de levanto-exhibiționism, arată în ce măsură personalitatea lui Andrei Pleșu e capabilă să naveteze grațios-amenințător între sferele de neatins ale angelismului și adâncimile insondabile ale demonismului. La împlinirea (de necrezut!) a vârstei de 60 de ani, Mihail Neamțu și Bogdan Tătaru-Cazaban au avut inițitiva alcătuirii unui Festschrift semnat de câțiva dintre prietenii, ucenicii, admiratorii marelui intelectual (O filozofie a intervalului. In honorem Andrei Pleșu, Humanitas, 2009
Vom mai avea un al doilea Pleșu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7378_a_8703]