175 matches
-
Delia Comăneanu în prefață, "se lasă cotropită șde diavol, n.m., R.R.ț și, preluînd o parte din sarcinile lui, îl dezagregă, îl silește să-și încheie misiunea mai repede decît s-ar fi așteptat". Pentru că ele, femeile, sînt de la început demonizate, ele atrag într-un periculos joc erotic atît pe bătrînul profesor criminalist, cît și pe angelicul Gabriel. Și sursa răului se află, ca în vechile texte, în carne, în sexualitatea feminină. Personajele sînt fantoșe într-o parabolă cu demonii și
Demonii și harmonia mundi by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15388_a_16713]
-
aceste cazuri realitatea și funcționalitatea sistemului (și a structurilor) limbii nu sînt atinse. Un alfabet, o ortografie pot "da strălucire" - vorba lui Heliade - unei limbi, dar nu o pot determina sau schimba. Pe de altă parte, nu trebuie negate - nici demonizate - injoncțiunile slave în spațiul cultural-lingvistic românesc. Elementele slave au îmbogățit limba română: ele alcătuiesc "clar-obscurul" limbii noastre, specificul nostru romanic, așa cum scria, cu dreptate, Bazil Munteanu. Și oricît de anti-slavi am fi, nu trebuie să uităm că în istoria culturii
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
noi, de un Tudor Arghezi sau de un Ion Caraion, care nu se mai simte atașată de o lume care a trădat ființa prin nici un soi de obligații. Nici o finalitate nu intră în jocul său care indică o transcendență coruptă, demonizată. Deviza e, aici, "inutilitatea", exprimată nu fără adaosul unui gest de groasă sfidare plebeiană: "inutile sînt toate îmi zic/ pe o coajă de pîine picură mierea de viespi/ muște fosforescente se izbesc/ de sticla ochelarilor/ tăi// o criză de nervi
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
împiedicat răspîndirea fericirii comuniste pe întregul mapamond, asociindu-se cu războaie și intervenții locale pentru a sugruma mișcările, vezi Doamne, de "eliberare națională" din Vietnam, China, Coreea de Nord, Serbia, pentru a împiedica formarea "statelor naționale moderne". De ce-a fost oare "demonizat" Saddam Hussein, "insultat" prin compararea lui cu Hitler, se întreabă analiștii pentru care comunismul e o simplă abstracțiune, o imagine de cabinet, întrucît nu l-au cunoscut ca realitate trăită! Teritoriile națiunilor foste coloniale și din Răsăritul Europei, cu dezinvoltură
Postmodernismul între Est și Vest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14306_a_15631]
-
de existența dată. O despărțire atît de imanența care nu o satisface, cît și de transcendența de care se socotește respinsă. Regăsindu-se într-o zonă a nimănui, supusă amenințării din ambele direcții, ea se răsfață în conștiința unui mistic demonizat, așadar disputat de forțe opuse, a căror imagine răspunde esteticii urîtului. O asemenea estetică realizează scenografia spectacolului oferit de "sufletul" ce se declară aflat în criză (cu toate că mai plauzibilă credem că ar fi o criză a intelectului blazat ce se
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
o înfruntare, socotește poeta, între divin și demonic, un maniheism însă nu formal dramatizat, ci bonom, întrucît apare atins de dispoziția relativizării, ca și de... plictis. O înfruntare din capul locului... necavalerească, deoarece terenul pe care se desfășoară aparține mentalității demonizate, fie și printr-o vicleană nuanțare conjectural neutră: „În ceruri ca de beton bunul Dumnezeu/ își întoarce plictisit chipul. (...) Doar Satan mai dă semne de viață,/ dă din coate dirijînd coruri de muște./ Apoi scuipă și el plictisit, amețit/ de
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
chiar din pridvor, neîndrăznind să se uite la racla aceea”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt de laudă la Sfântul Mucenic Iulian, II, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, p. 480) „Când vezi un demonizat zăcând cu fața la pământ lângă mormântul mucenicului și sfâșiindu-se adeseori singur, să nu vezi în el altceva decât capul tăiat al diavolului, încă și acum stau aceste arme lângă ostașii lui Hristos. Și după cum împărații îngroapă pe eroi cu armele
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
de inspirație iar aceasta reprezintă un dar al Duhului Sfînt, nu mai puțin cuvîntul poate deveni un instrument demonic, provocînd Celuilalt mari suferințe. Jignirea, batjocura, insulta, ironia, zeflemeaua ce sînt altceva decît factori ai cruzimii ce se manifestă prin verbul demonizat? "Cuvîntul care lovește, rănește și e mai tare, mai dur, mai terifiant decît pumnul, palma, piroanele, biciul cu care îți persecuți adversarul. Cred că Iisus a suferit mai mult atunci cînd I s-au aruncat cuvinte de hulă, închipuite și
Pietate și creație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10493_a_11818]
-
materie e reabilitată grație luciferismului estetic, a convertirii sale la o expresivitate șocantă, compensatoare. Corespunzînd unei jubilații în negație, proprii artistului damnat, ea devine suportul orgolios al unui îndeajuns de complicat sistem de plasticizări, al unui limbaj așezat sub "stele demonizate". "Vaporizator de imagini", operînd cu "mii și mii de crime/ culese din ether", poetul ajunge la concluzia că "în oaza mea de umbră și cuvînt/ mă rușinez mereu de-atîta viață" și că "adevărul e/ o egalitate între himere". "Egalitate" ce
Obsesia materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12025_a_13350]
-
după pilda lui Dinu Păturică, memorabila pildă care este la începutul și specificul societății noastre moldo-valahe. De la Dinu Păturică, Tănase Scatiu și M. Ralea este o linie directă de continuitate în maniere, procedee, spirit și natură". E verosimil acest portret demonizat? Așa să fi fost remarcabilul eseist M. Ralea? Nu sînt cumva verbe așternute la supărare, fără îndestulătoare acoperire? Ni se oferă, totuși, cîteva date precise, ce se cuvin verificate scrupulos, chiar dacă prevedem rezultatul pozitiv al operației: Cînd se va scrie
Glose la Petre Pandrea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12736_a_14061]
-
divinității", își continuă demonstrația Mircea Moț. în acest caz credem că nu este lipsit de importanță faptul că spațiul în care sînt trimiși copiii, în numele cărții, îndepărtat, ține de margine, de periferie ori de afara creației înseși. Un spațiu, evident, demonizat. însă desprinderea de natură e regretată de humuleștean nu doar prin intensitățile nostalgice, detectabile în cîmpul moral al operei, ci și în sfera biografiei sale, purtînd stigmatele universului abandonat în favoarea ficțiunii. Avem a face cu încercări de reîntoarcere la primordialitate
Ion Creangă între natură și cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12326_a_13651]
-
la o parte o serie de stereotipii. Autorul ocolește în primul rând tentația clasificării maniheiste, în alb și negru, a atributelor bătrânului continent: nu în imaginea idealizată (de leagăn al umanismului, cămin al democrației, sediu al toleranței), nici în aceea "demonizată" (de spațiu al atâtor cruzimi care au culminat cu cele două războaie mondiale, cu Holocaustul și Gulagul) trebuie căutată ecuația acestei "Europe in the making" care își are centrul nu la Bruxelles, ci la Mariampole. Dimpotrivă, ecuația ei poate fi
Un bazar de mașini și foarte multe cărți by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12472_a_13797]
-
odinioară a rămas un bou-bouț". Pentru Mihai Cimpoi, Povestea cu cocoșul roșu e un mare roman parabolic, în care este angajat un cuplu caracterologic: Serafim Ponoară, ,ingenuul aservit frumosului, firea angelică inadaptată la destin", și Anghel Farfurel, ,îngerul căzut, ușor demonizat, adaptat caraghios la noile realități, fiind aservit în toate utilitarismului". Acest cuplu ar ilustra nici mai mult, nici mai puțin decât ,dihotomia platoniciană daimonion-omul-marionetă" (speculație cu totul aberantă). Pe derizoriul subiectului s-au grefat supralicitările criticii, dând naștere unei întregi
Un roman comic izvodit dintr-o snoavă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11562_a_12887]
-
Ursachi! Iată câteva flash-uri asupra Amarului Târg, așa cum le-au reținut sentimentele și resentimentele surghiunitului: Cât de puțin îi trebuie Amarului / să fie-Amar / și cât de mult spre-a dispărea ; La picioarele mele / Jiul cel negru ca mâinile minerilor / demonizatul râu în care nu-mi mai pot / oglindi chipul nici ființa lăuntrică // obscuritate curgătoare ca și mine. ; Două decenii / din viața mea / au pierit / în râul Amarului Târg / aidoma unor căței / înecați de o mână haină / (dar nu există oare
Poetul Gheorghe Grigurcu (II) by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12307_a_13632]
-
își îmbogățește creația cu un motiv personal de întâie importanță, care sporește impactul afectiv al întregii sale lirici. Poetul se extrage din mâlul Amarului Târg scriind versuri, cu încăpățânare, aidoma unui copil mulând figurine ; stropite cu apa de piatră a "demonizatului râu", mulajele vor căpăta viață. Îndoiala exprimată de ultimul vers nu e doar o cochetărie, ea e resimțită în mod firesc de orice poet autentic, la capătul fiecărui poem : Din mâlul Amarului Târg - / mâl nu de-nceput, / de sfârșit - / încăpățânat
Poetul Gheorghe Grigurcu (II) by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12307_a_13632]
-
oficiale energice. Nu s-a observat sau nimeni n-a vrut să observe că nici Moraru, nici Novicov nu sunt, în amintirile lui Preda, personaje malefice. Dacă, de obicei, Marin Preda nu demonizează personajele politice importante, cu atât mai puțin demonizați sunt confrații săi scriitori. Despre Petru Dumitriu e firesc ca paginile să fie iubitoare (scrisese cu multe superlative despre Preda, a fost întotdeuna un om de succes), dar Petre Dragoș? Și totuși, atunci când nimeni nu l-ar fi obligat pe
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
a depoziției. Nu există pagină a lui Virgil Ierunca sau enunț al său care să nu depună, într-un fel sau altul, mărturie: fie despre convulsiile interioare ale eului exilat, fie despre anomia Istoriei, despre legile aberante ale unui timp demonizat. Tocmai de aceea, paginile sale, acuzatoare și patetice, răscolitoare și pătimașe, au alura unei recuperări cathartice, a unei purificări prin focul verbului. Nimic mai străin firii morale a lui Virgil Ierunca decât duplicitatea sau chiar neutralitatea atitudinii. Primul impuls al
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
zeu", profetul acestuia fiind comestibil într-un context canibalic-infernal: "Mâncam din profet și timpul se reîntorsese în timp,/ și te-ai făcut craterul cu scorburi ca un Hades?" (Solitarul obiect cosmic). Natura e și ea damnată, răsfrântă într-un pastel demonizat: "Soare Viscol Umbră Gând/ Păsări Liniște Omăt/ Și natură!// în penaje noi, condurii,/ în vechi mantii, tremurând,/ Măreția morții pură.// Unde-i râul?/ Om fi-ajuns/ în infern, în paradis./ Printre labele pădurii./ (Nu mai bate! E închis.)/ Timpul fuge îndărăt
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
termenii lui Eliade, omul e terorizat de istorie sau, cum spune titlul, prizonierul istoriei. (Autorul este istoric, așa că înțelege bine acest prizonierat.) Este morala implicită a cărții despre Eliade, autor care a fost când interzis, când supralicitat, când mitizat, când demonizat. 4. Pentru bogăția documentației și valorificarea arhivelor aflate în străinătate. 5. Pentru felul captivant în care pune în scenă documentul, astfel încât, dacă începi cartea, în ciuda dimensiunilor ei, n-o mai lași din mână. Prin felul în care recreează viața lui
Premiul Cartea Anului by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/10006_a_11331]
-
erau reglate nu numai împotriva criticilor poetului, ci și împotriva poetului însuși. Comentatorul proletcultist susține cu aroganță de intrus că, deși a avut inițial o perspectivă socială justă, "nefericitul" autor al Scrisorilor a suferit înrîurirea "reacționara" a lui Titu Maiorescu (demonizat mereu), care a avut interesul expres "de clasă" de a-l îndepărta de la împărtășirea mai profundă cu "ideologia proletariatului revoluționar", singura corectă, singura mîntuitoare. Eminescu nu este iertat pentru apostazia să, fie și nedusa la capat. E "tras de urechi
"Literatura orizontală"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17513_a_18838]
-
completează, într-un spațiu al rupturilor violente și al interstițiilor unei culpe neștiute, redate cu percepția acută a unui martor necomplezent, de maximă intransigență etică. De altfel, istoria traumatică a eului e încorporată în sfera cuprinzătoare a Istoriei unui secol demonizat și absurd. Semnificative sunt, din această perspectivă, chiar cuvintele lui Norman Manea, care, într-un dialog, încearcă să descifreze propriul demers din perspectiva unei memorii traumatizate de isteria unei Istorii declinante: „Ceea ce am încercat, cu o formulă literară personală, în
Recursul la memorie by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2433_a_3758]
-
tuturor limbilor/ în glorie sunînd/ Dacă-a trecut/ cuvîntul peste ape/ eu sînt rostire/ sînt întregul cînt" (Sînt o ființă ultimă). Scufundat într-un uragan al beției de sine, soarbe vampiric sîngele lui Crist și constată că-n făptura-i demonizată s-au spart arterele lui Iahve: "Văzduh! Văzduh!/ Sînt beat în trei văzduhuri/ inund/ mă sparg/ pulsez în flori de prun -/ cu tot ce-i transă-n/ spații mă cunun/ sorb sîngele lui Crist/ mă-ncoronez cu duhuri!/ Nu vreau
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
ea s-a sinucis băgându-și capul în cuptor și lăsând în urmă doi copii. Această poveste simplificată a făcut-o pe Plath (Gwyneth Paltrow în film) o martiră a condiției feminine, apoi a feminismului, în timp ce Hughes (Daniel Craig) ieșea demonizat. Regizoarea Christine Jeffs și scenaristul John Brownlow trebuiau să fie atenți și să mărească gradul de complexitate al unei povești care se apropia, ca faimă, de o legendă urbană. "Între mine și mine/ Zgârii ca o pisică", așa aș rezuma
Poezia ca materie de consum pentru filme by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11867_a_13192]
-
puțin controlate. La limita dintre ficțional și istorie, romanul Cei morți înainte de moarte explorează ororile comunismului, înregistrând raportul instabil dintre victimă și călău, dintre culpă și expiere și, mai ales, confruntarea protagonistului cu propriile sale fantasme și limite. Moartea, timpul demonizat, istoria tragică, rezistența în fața răului, valorile prieteniei și ale iubirii, demnitatea percepută ca redută a ființei umane în fața convulsiilor terorii comuniste - sunt temele privilegiate, recurente ale unui roman cu indiscutabilă miză etică. E vorba aici, înainte de toate, de recuperarea vocilor
Trecutul ca poveste by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2752_a_4077]
-
nu ne dormiteze memoria. Fidel datoriei de a spune adevărul despre figurile românești, la sărbătoarea revistei din Cernăuți a venit cu cea mai recentă sensibilizare - proaspătul roman în două volume „Atacul de Noapte”, în care răstoarnă imaginea denaturată, pe nedrept demonizată și mult comercializată a domnitorului Vlad Țepeș. Remarcabila contribuție a revistei ,,Glasul Bucovinei” și a redactorului ei șef, neschimbat de două decenii, ,,la cunoașterea adevărului istoric, la propășirea culturii și limbii române și la susținerea unității și demnității românilor din
„GLASUL BUCOVINEI” – DOUĂ DECENII DE REZISTENŢĂ ŞI TENACITATE [Corola-blog/BlogPost/92766_a_94058]