36 matches
-
să treacă peste o punte unsă cu untdelemn, păcătoșii alunecând în iad, iar drepții ajungând cu bine dincolo ș.a.m.d. Originală este și "decodarea" lui Koroviev din suita infernală a lui Woland, personaj declarat de Culianu "neidentificabil" în sursele demonologice curente. Acesta este într-adevăr "inventat" de Bulgakov din rațiuni de compoziție, fără a-l lipsi însă cu totul de aluzii demonice subtile.( v. pp.45-47) Și Ion Vartic ne demonstrează argumentat în paginile 48-58 că nu numai Maestrul ar
O interpretare figurală by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11909_a_13234]
-
satisfacere imaginară a dorințelor sale, atunci înseamnă că tot romanul - care dezvoltă și alte elemente biografice prin intermediul maestrului - constituie, în esență o mare ficțiune de compensare, construită pentru exorcizarea realității ostile și opusă ei". Odată cu elaborarea romanului său principal, preocupările demonologice ale lui Bulgakov sporesc. în ele reverberează atât registrul "pozitiv", al împlinirii unor aspirații refuzate în real, cât și cel "negativ", al realului întunecat, generator de suferințe, ca atare. Echivalențele și metamorfozele demonicului sunt puse în scenă de un expert
Bulgakov, magie, absurd by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10254_a_11579]
-
dacă personajul se numește Candid, atunci ar trebui să aibă legătură cu atitudinea critică, rațională, demistificatoare, a lui Voltaire. Referința iluministă rămâne oarecum în suspensie, nu e exploatată tezist. Tonul satiric este imediat recognoscibil. Deși nu are superstiții, nici preocupări demonologice, naratorul, un păgubos cu umor, dă repede de... dracul, sub înfățișarea unui regim politic dictatorial, corupt și... demonic. Răul generalizat, pândind din toate părțile, îl va face să regrete râsul. Protagonistul romanului, un intelectual marginal, căsătorit cu grijulia Olimpia, locuiește
O satiră politico-filosofică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8727_a_10052]
-
catastrofei spirituale prin care trecem. Și atunci e nevoie de un element non-uman în stare a ridica calamitatea la rang de mers istoric. Un volum erudit întocmit cu vervă gazetărească, al cărui merit stă în descrierea principalelor cunoștințe de factură demonologică.
Portret de drac by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2429_a_3754]
-
opinii critice; cu atît mai mult cu cît poate fi expediată, foarte comod, prin formula (devenită clișeu) "cartea nu mai are nevoie de nici o prezentare". Însă deși au curs multe valuri de cerneală (s-a remarcat, de pildă, prezența simbolisticii demonologice și numerologice, s-a vorbit de background-ul politic și de influența elementelor biografice, au fost reperate numeroasele aluzii intertextuale - Evangheliile, mitul faustic, modul de funcționare al convențiilor literare - romanul în roman, autoreferențialitatea, procedeele ce țin de fantastic, umorul negru
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
face vrăji?” „Domnilor, gata, ajunge”, zise Agliè, Înțelegător, dar ferm. „Acum ascultați-mă pe mine. Știți cât de mult apreciez planul cunoașterii acestei reexaminări de ritualuri depășite, și pentru mine biserica luciferiană sau ordinul Satanei sunt la fel de respectabile, dincolo de diferențele demonologice. Cunoașteți scepticismul meu În privința asta, dar, În fine, vă invit la un minim de solidaritate. Și apoi, domnilor, să-l amestecăm pe Prințul Întunericului În niște ranchiune personale! Dacă ar fi așa, ar fi de-a dreptul pueril. Hai, zău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
a considerat că legenda/ rugăciunea în discuție este un produs bogomilic. Moses Gaster (64, p. 262), V. Bologa (65), Mircea Eliade (66) și, mai ales, Nicolae Cartojan (59, I, p. 187) au demonstrat prebogomilismul legendei, refăcându-i istoria până la credințele demonologice și riturile magice ale asiro-babilonienilor (vezi și 61). Faptul pare a fi evident 179Dendromitologie românească. Paltinul și este acceptat azi de majoritatea cercetătorilor. Dar aceasta nu exclude, în principiu, posibilitatea ca legenda să fi fost preluată, prelucrată și vehiculată (inclusiv
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
fără de speranță a izgonirii la apariția Celui Așezat de pe timpan, la chipul lui plin de făgăduială și de amenințare ...”. Îndeosebi Judecata de Apoi a fost obsesia lumii medievale, tratată în consecință cu o fantezie inepuizabilă în ceea ce privește chinurile damnaților și creația demonologică. Biserica a găsit în acesta o metodă educativă ce urmărea să inspire teamă, fără însă a-i paraliza pe oameni. “Piesa” esențială a sistemului religios nu a fost paradisul, ci infernul. Biserica promovează mai mult frica de iad decât dorința
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
Nici chiar Biserica nu nega existența magiei sau a divinației. Ea condamna doar magia neagră, punând-o sub semnul diabolicului. În 1517, Jacob Sprenger publică, la Paris, Malleus Maleficarum, iar acesta este, în fapt, punctul de plecare al constituirii doctrinei "demonologice". Inițial lucrarea era menită să-i identifice pe adepții sectei satanice, iar mai apoi a fost utilizată ca un îndreptar privind practicile magice și vrăjitorești. Divinația a trecut astfel sub incidența acestui stigmat, al negativității și demonicului. Mai târziu, în
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
neagră) și theourgia (magia albă), între astronomie și astrologie, chimie și alchimie, numerologie, figuri geometrice mistice și matematică. Mai mult, "Biserica însăși nu nega existența magiei, ea condamna doar magia neagră ca pe o manifestare diabolică"40. Odată cu apariția doctrinei "demonologice" lucrurile se schimbă, deși inițial ea era destinată identificării adepților unei secte satanice. Scrisă în secolul al VII-lea, lucrarea lui Isidor din Sevilla despre Etimologii avea să influențeze foarte mult scriitorii Evului Mediu. Isidor construiește aici o întreagă listă
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
actual? În dorința de a găsi răspunsul favorabil la aceste interogații nu putem să sfidăm opiniile care au existat în istorie vis a vis de acest fapt. Inițial preștiințific - curentul a caracterizat Evul Mediu European delincvența era explicată prin concepția "demonologică". Conform acestei concepții, spiritele "nefaste" (diavoli, demoni etc.) îi îndemnau pe oameni să comită acte deviante. Ulterior în perioada iluministă, apar primele interpretări laice ale comportamentului criminal. În secolul XVIII, Cesar Beccaria, a fondat Școala Clasică de Criminologie. El a
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]