207 matches
-
legitimitatea comanditarului de a-și asuma actul exorcizator, și capacitatea executantului - artist, arhitect, echipă tehnică - de a ieși din sfera mică a statuii pentru a genera o modificare structurală a sitului și, în același timp, de a reuși să depășească denotația pretextului și întreaga epică a evenimentului particular pentru a asigura supraviețuirea monumentului și dincolo de mobilul imediat al nașterii sale. Dacă e să ne oprim la prima parte a întrebării, faptul că inițiatorul proiectului și comanditarul moral este Asociația Foștilor Deținuți
Răzbunarea lui Lenin - monumentul public după 1989 - (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14857_a_16182]
-
autentică. Lucru însă perfect iluzoriu, ne atrage atenția Borges. Povestirile lui sugerează, dar nu sunt decât jocuri de oglinzi, castele de nisip. Simbolul poate decripta ceva, poate sugera o pistă de interpretare, dar poate afirma în același timp și imposibilitatea denotației. Din aceste motive, cel mai reușit labirint al lui Borges are la baza lui, ca principiu, tocmai structura psihologică umană a cititorului care nu poate crede cu nici un chip în absența sensului chiar și atunci, mai ales atunci când el nu
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
directețe. Nimic aluziv, răsucit sau cotit în transmiterea mesajului său. Acolo unde alți autori ar prefera perifraza, simbolul, valențele conotative, sugestia și celelalte modalități de catifelare a discursului liric, poetul acesta dârz și inflexibil alege calea cea mai scurtă, simpla denotație, dezvăluirea dintr-odată și cu totul a propriilor convingeri: ,Bărbați politici să ne apere nu sunt!/ Ei trăiesc și procreează cum știu/ În cartierele cu multă pădure,/ Cu vile și mașini de primenit/ Atmosfera; de orice impuritate politică,/ Meteorologică sau
Roșu vertical by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11456_a_12781]
-
popii din Rudeni, Balada unui greier mic, Balada chiriașului grăbit, Rapsodii de toamnă, sau Bacilul lui Koch. Traducerea dovedește o bună stăpînire a limbii țintă și o reușită traversare a acelor cercuri infernale ale traducătorului, cum le numea Leon Levițchi: denotația, accentuarea, modalitatea, coerența și, împlinirea tuturor, stilul. Ca exemplificare, redăm două strofe din celebra Rapsodii de toamnă în versiunea Cristinei Tătaru: "All the garden blooms are fretting/ A georgine, in haste,/ Like a highlife dame, is setting/ Up her flawless
Topîrceanu în englezește by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/11529_a_12854]
-
-l știa/ rapsodia română de george enescu". Cea mai potrivită secvență caracterizantă pentru acest gen de poezie este prepoziția fără. Fără rimă, fără ritm, fără tropi, fără o cât de difuză simbolistică, fără alt semantism decât cel, primar, al simplei denotații, fără ortografie și, bineînțeles, fără lirism, ea este o descripție plată a unei existențe plate, o înșiruire anodină de episoade anodine, neînchegate în structura unei povești ori (sub regim textualist) în povestea unei structuri. În buna sa postfață, O. Nimigean
Minimalism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11674_a_12999]
-
abstractizare -, ci pleacă de la ultima ipostază a imaginii, de la disoluția ei, pe care o restaurează încetul cu încetul pînă îi restabilește structurile figurative. Dacă, vorbind în termeni strict tehnici, istoria picturii urmărește deplasarea interesului de pe epica imaginii, cu nenumăratele ei denotații și subtexte, pe conștiința de sine a mijloacelor de expresie cu ajutorul cărora se abolește orice exterioritate, Bernea procedează invers. El experimentează copios un larg registru expresiv, de la incizia grafică la jocul aleatoriu al combinațiilor cromatice și pînă la ieșirea din
Horia Bernea and Ioana Bătrânu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11706_a_13031]
-
n-a decupat în detaliu, n-a facut zoom pe degetele lipsă. Absența simțită fără a fi fost arătată nu creează disconfort, ci blândă tristețe. Ceea ce au în comun filmele discutate sunt planurile scurte, imaginile aparent întâmplătoare, indiferente la regimul denotației simpliste, încărcate adesea de o poezie fluidă, de viață "prinsă" întâmplător - adevărata poezie a documentarului, pierdută de obicei la intersectarea genului cu televiziunea: un lipovean închinându-se cu metanie în fața bisericii, pe o poliță o Matrioșă obosită zăbovind lângă un
Ne-povești familiare by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/16934_a_18259]
-
se achită de oficiul divin sub forma incantării unor aporii speculative. Urmarea este că francezul creează un univers de sine stătător în care sunetul de orgă al cuvintelor rezistă prin conotațiile sugerate (adică prin încărcătura lor emoțională), iar nu prin denotații (prin referința lor la realitate). A căuta vreo legătură între cuvintele lui Marion și lumea reală înseamnă să te străduiești în van. De fapt autorul nici nu-și propune asta, cum nici un preot, atunci cînd își ține slujba, nu pretinde
Liturghia filozofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8528_a_9853]
-
discursul, conceptele se materializează, definiția se revarsă în epică, frazele se despletesc, iar vocea rece, dicția de tonomat și demonstrația ca o lamă de brici cresc, se umflă, asemenea aluatului pus la dospit, se inflamează și, pe nesimțite, trec din denotația austeră în tangajul poematic al unei epopei fără sfîrșit. Sever cu lumea exterioară și de o suavitate extatică și blîndă cu cea interioară, din care nu lasă nimic în calea risipei, el se preschimbă, chiar sub ochii cititorului, în ceea ce
Alexandru Chira, între transă și silogism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8993_a_10318]
-
sinestezie și multimedia (Yuri Tsivian), nostalgie, bucurie și melancolie în tango-ul finlandez (Pirjo Kukkonen), de la semantică la semiotica politică - aplicație la Adam Schaff (Susan Petrilli și Augusto Ponzio), filozofie academică și culturală în Finlanda (Ilkka Niiniluoto), semiotica paradoxului (Antti Salminen), denotație și referință în sisteme nelingvistice (Alexandros Lagopoulos și Karin Boklund-Lagopoulos), diagramatologie (Paolo Fabbri), o întâlnire ratată: semiotica și psihanaliza (Cristina Alvares), cum poate fi înțeleasă o metropolă (Roland Posner), urban și rural (Dong-yoon Kim), abducție și meta-abducție în opera romanescă
Al IX-lea Congres Internațional - Semiotica în spectacol by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/9348_a_10673]
-
tipurile de cunoaștere în cele două emisfere - stîngă, respectiv dreaptă: intelect-intuiție, convergent-divergent, deductiv-imaginativ, activ-receptiv, distinct-continuu, realist-impulsiv, transformațional-asociativ, linear-nonlinear, istoric-anistoric, explicit-tacit, obiectiv-subiectiv. Emisfera dreaptă detectează informațiile extralingvistice, identificînd adevăratul sens al unui mesaj altfel disimulat în propoziții "inocente", descifrează conotația dincolo de denotație, înțelege metaforele, poezia, și, în general, tot ce depășește sensul strict lexical furnizat de emisfera stîngă, care e foarte literală. Ea e capabilă să organizeze date întîmplătoare în structuri coerente, umplînd golurile existente. Datorită gradului înalt de sofisticare al emisferei
Despre dilemele semnificației by Laura Carmen Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7351_a_8676]
-
sub unghiul filozofiei limbii, dar nu atît prin detalii, cît prin sugestiile deschise de observațiile profesorului din Bologna. Și cum temele sînt de o diversitate sufocantă - definiție și demonstrație, clasificare și metaforă, dicționar și enciclopedie, concepte empirice și judecăți perceptive, denotație și conotație, semnificant și semnificat, referent și referință, enumerarea fiind prea aridă spre a mai continua - mă voi opri asupra a două din aceste sugestii. Prima ține de autarhia cerută de orice limbă. Limba este un univers de sine stătător
Gorgona semiotică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6402_a_7727]
-
în plan formal, fie ca sens, în raport cu alte microsisteme de semne, cu lucrurile înseși și cu cunoștințele noastre despre lucruri. Să luăm un cuvânt ca liliac. În română el înseamnă (lingviștii spun denotă) pasărea, floarea sau arbustul cu acest nume. Denotații multiple are și în franceză (unde i se spune șoarece chel ) sau în germană, nu și în engleză unde bat înseamnă doar bat. Și mai interesante sunt consecințele relațiilor pe care un cuvânt sau o expresie le stabilește în interiorul textelor
Despre poezie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4996_a_6321]
-
veleități redacționale și asta poate că au simțit-o. Capitolul XI1 merge greu. Gradowicz nu mai vrea nimic. Eșecul familial, național, profesional, toate s-au împlinit. Nicolae scrie un articol despre greutățile traducerii, plin de considerații subtile despre conotații și denotații. Este entuziasmat de Cohen. A citit "jurnalul" lui Radu Petrescu și a scris. Mi-a citit fragmente din el de o dulce eleganță a simțirii. îl invidiază puțin pentru moralitate și pentru capacitatea de a trăi în literatură. 14 ianuarie
Dana Dumitriu în posteritate - Jurnal inedit din ianuarie 1985 by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Memoirs/9210_a_10535]
-
parte! În lături! Nu vezi că fotografia oprește Mișcarea pescărușului, Îi frânge brusc zborul... (7) Cât de ciudat: „Tu” - Îți spun. Tu despre tine însuți Spui „Eu”. Mie, la fel, îmi zici „Tu”. Pasămite, Ne-am zăpăcit cu totul În denotații. Sau noi suntem un întreg. Jocul cuvintelor similare. Expresii ca reflecții în oglindă, Unde nu se știe Cine e cine. Și-atunci, dacă nu contează Însemnătatea fiecăruia dintre noi în spațiul, în care Eu sunt doar eu, Tu ești doar
TĂLMĂCIRI: OLEG GONCEARENCO (UCRAINA) de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368477_a_369806]
-
expresie-conținut apare însă într-o altă lumină, pentru faptul că trecerea de la un semnificant la altul, adică „alegerea “ expresiei, este motivată de funcția lingvistică a conținutului, care este o funcție estetică. Prin aceasta ea depășește funcția de comunicare realizată prin denotații, făcând apel la conotații, la sensurile derivate, individuale, simbolice. Svend Johansen în „La notion de signe dans la glosse-matique et dans l`esthetique” (în Travaux, Copenhague, V, 1949). Spunea că prin acest fept expus mai sus se ajunge la ceea ce
ASEMĂNĂRILE DINTRE ALEGERE, NORMĂ ŞI EXPRESIVITATEA POETICĂ ŞI RAPORTURILE DINTRE ELE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366470_a_367799]
-
notion de signe dans la glosse-matique et dans l`esthetique” (în Travaux, Copenhague, V, 1949). Spunea că prin acest fept expus mai sus se ajunge la ceea ce s-a numit instrumentalizare, adică organizarea limbii sau a elementelor iradiate din sensul denotației în vederea îndeplinirii unei intenții artistice sau estetice. Al Florin ȚENE Cluj-Napoca 15 august 2013 Referință Bibliografică: Al Florin ȚENE - ASEMĂNĂRILE DINTRE ALEGERE, NORMĂ ȘI EXPRESIVITATEA POETICĂ ȘI RAPORTURILE DINTRE ELE / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 958
ASEMĂNĂRILE DINTRE ALEGERE, NORMĂ ŞI EXPRESIVITATEA POETICĂ ŞI RAPORTURILE DINTRE ELE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366470_a_367799]
-
ce funcționează ca sens nou și “propriu “. Metafora nu este un simplu transfer de sens, ci o metamorfozare semantic. Cuvântul poetic este în același timp “mort et resurrection du langage “( Jean Cohen), el implică “ pierderea“ sau suspendarea sensului la nivelul denotațiilor, pentru a se putea naște o semnificație nouă în contextual conotațiilor. Totuși metafora nu înseamnă, o spunem noi cu certitudine, numai o schimbare de sens de un tip diferit, și anume trecerea de la sensul noțional la sensul emoțional.Nu trebuie
ROLUL METAFOREI CA LIMBAJ FIGURAT ÎN POEZIE, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341347_a_342676]
-
expresie-conținut apare însă într-o altă lumină, pentru faptul că trecerea de la un semnificant la altul, adică „alegerea “ expresiei, este motivată de funcția lingvistică a conținutului, care este o funcție estetică. Prin aceasta ea depășește funcția de comunicare realizată prin denotații, făcând apel la conotații, la sensurile derivate, individuale, simbolice. Svend Johansen în La notion de signe dans la glosse-matique et dans l`esthetique, în Travaux, Copenhague,V, 1949. Spunea că prin acest fept expus mai sus se ajunge la ceea ce
ASEMĂNĂRILE DINTRE ALEGERE, NORMĂ ŞI EXPRESIVITATEA POETICĂ ŞI RAPORTURILE DINTRE ELE. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1058 din 23 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347267_a_348596]
-
notion de signe dans la glosse-matique et dans l`esthetique, în Travaux, Copenhague,V, 1949. Spunea că prin acest fept expus mai sus se ajunge la ceea ce s-a numit instrumentalizare, adică organizarea limbii sau a elementelor irradiate din sensul denotației în vederea îndeplinirii unei intenții artistice sau estetice. Al.Florin Țene Referință Bibliografică: Asemănările dintre alegere, normă și expresivitatea poetică și raporturile dintre ele. / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1058, Anul III, 23 noiembrie 2013. Drepturi de
ASEMĂNĂRILE DINTRE ALEGERE, NORMĂ ŞI EXPRESIVITATEA POETICĂ ŞI RAPORTURILE DINTRE ELE. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1058 din 23 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347267_a_348596]
-
331). Valorile estetice, în particular artele vizuale, s-ar întemeia pe nevoia noastră înnăscută de „frumos”. Pe măsură ce autorul avansează în analiza valorilor „secundare”, ajungând în final la „standardul superior al comportamentului” (p. 350) - identificat preponderent cu obligativitățile sociale -, el părăsește denotația informațional-numerică a termenului de valoare, iar corespondențele genetice sunt tot mai greu de găsit. Totuși, comportamentul uman este înțeles tot în termenii luării de decizii între alternative concurente sau chiar conflictuale, dintre care două tipuri sunt mai importante: conflictul dintre
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
scrierea a putut fi percepută de unii critici drept „scandaloasă”, în sensul că e dominată covârșitor de explorarea erotismului explicit, dezinhibat și necenzurat, urmărit ca un principiu fondator al vieții (și, prin alegorie, al artei, al literaturii). Așadar, la nivelul denotației, cartea constituie o adevărată enciclopedie erotică, un fel de „tabel al lui Mendeleev” al erotismului carnal. Oricum, viziunea și obiectivul de ansamblu al autorului par să fi fost foarte ambițioase. Regresiunea totală (a naratorului) în regnul animal, în biologicul elementar
UNGUREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290344_a_291673]
-
o parte, miturile abundente din scrierile deceniului precedent sunt concurate de o componentă etică atestând implicarea poetului în actualitate; pe de altă parte, discursului sincopat și digresiv i se preferă acum o frază tăioasă, care reduce vizibil ambiguitatea spre folosul denotației. Arborescenței retorice i se substituie parabola morală, care spulberă simulacrele printr-o privire „dezvrăjită”, ce intuiește inautenticitatea vieții sociale: „în fața porții grădinii, împodobiți în chip/ fantastic, alergând de colo/ colo scoși din minți... Unul, reprezentând/ cele trei vârste ale vieții
STOICIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
mai revină niciodată - / ah, și planetele papagalului care făgăduia tuturor / căsătorii fericite, averi și viață eternă, / iar la cortul circului piticul cățărat pe butoi / chema să admiri minunea minunilor: femeia cu barbă”. Preferința pentru simpla juxtapunere a imaginilor, histrionismul latent, denotația sub care se strecoară perfid o licărire miraculoasă, senzația ireparabilului și inevitabilul regret care decurge de aici sunt notele care definesc prima etapă a poeziei lui S. O schimbare radicală se constată însă odată cu Melancolii inocente (1969), care probează frecventarea
STOICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
pe care defunctul i-o inspiră postum supraviețuitorului. Numele de familie „Ravelstein” trimite deopotrivă la iudaitatea eroului (-stein) și la firea lui sucită, ciudată, dubioasă: substantivul ravel înseamnă „încâlceală”, „încurcătură de ițe”, „nod”, „complicație”, „confuzie” etc.; verbul to unravel are denotații și conotații corespunzătoare, plus sensul figurat de decădere treptată. În consecință, exercițiul memorialistic-romanesc în care se angajează neiertătorul „Chick” este unul de aducere la lumină, descâlcire a ițelor, lămurire a unui mister, poate chiar demascare. Portretul lui „Ravelstein” este completat
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]