35 matches
-
ființa devenirii și de aceea este dincolo de devenire (...) Ea este ea însăși la nesfârșit și se epuizează în a fi asta”, tocmai ceea ce Eugen Dorcescu relevă excelent și original în poezie. Selecția de poezii și eseul hermeneutic (excurs abil în denotarea și decodarea existenței reflectate în cod și conotativ), realizate de Mirela-Ioana Borchin în acest volum, nu știu dacă sunt un unicat la noi, dar sigur fac o raritate demnă de luat în seamă, inclusiv de Institutul Cultural Român, pentru o
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1444926418.html [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]
-
realizează la nivelul denotativ al limbii, al definițiilor de dicționar, al competenței lingvistice, ci la nivelul conotativ al punerii în context a limbii, actualizării sale prin performanță, adică vorbire. Pe baza relațiilor de semnificare între formă și concept, și respectiv denotare între dintre formă și semnificație, cei trei termeni dau naștere unui discurs. Acest discurs are în mod obligatoriu ca punct de pornire un lucru corespunzător formei, care, pus în relație cu un anumit cadru istoric va da naștere mitului. Barthes
Mitul semiotic () [Corola-website/Science/313799_a_315128]
-
o modalitate destul de generală de a reprezenta sisteme concurente, care sunt închise în sensul că nu primesc comunicații din afară. (Alte sisteme concurente, e.g. "process calculus" pot fi modelate în modelul Actor folosind un protocol de actualizare în două etape ). Denotarea matematică a unui sistem închis S este construită prin aproximări succesive plecând de la un comportament inițial ⊥ utilizând o funcție comportamentală de aproximare progession pentru a construi o denotare a lui S: În acest fel, S poate fi caracterizat matematic în funcție de
Concurență (informatică) () [Corola-website/Science/326517_a_327846]
-
modelate în modelul Actor folosind un protocol de actualizare în două etape ). Denotarea matematică a unui sistem închis S este construită prin aproximări succesive plecând de la un comportament inițial ⊥ utilizând o funcție comportamentală de aproximare progession pentru a construi o denotare a lui S: În acest fel, S poate fi caracterizat matematic în funcție de toate comportamentele sale posibile. Diferite tipuri de logică temporală pot fi folosite pentru a trata problema sistemelor concurente. Unele dintre aceste logici, cum ar fi logica temporală liniară
Concurență (informatică) () [Corola-website/Science/326517_a_327846]
-
interpretoarele de la Smalltalk. Oricum, este critic de înțeles că implementarea eficientă a sistemelor descrise de modelul Actor să ceară optimizări extensive. În modelul Actor există o teoremă de reprezentare a calculelor pentru sisteme închise (care nu primesc comunicații din exterior). Denotarea matematică pentru un sistem închis S este construită pentru un comportament inițial ⊥ și o funcție comportamentală de aproximare progression. Acestea obțin aproximări mult mai bune și construiesc o denotare ( inteles) pentru S după cum urmează: Astfel, S poate fi matematic caracterizat
Modelul Actor () [Corola-website/Science/322835_a_324164]
-
a calculelor pentru sisteme închise (care nu primesc comunicații din exterior). Denotarea matematică pentru un sistem închis S este construită pentru un comportament inițial ⊥ și o funcție comportamentală de aproximare progression. Acestea obțin aproximări mult mai bune și construiesc o denotare ( inteles) pentru S după cum urmează: Astfel, S poate fi matematic caracterizat în termeni de toate comportamentele posibile. Deși Denote nu este o implementare a S, poate fi folosit să demonstreze generalizarea tezei Church-Turing-Rosser-Kleene [Kleene 1943]: Migrarea în modelul Actor este
Modelul Actor () [Corola-website/Science/322835_a_324164]
-
antică prezintă două perioade distincte de evoluare: ebraica biblică și ebraica din "Mișna". În timpul Imperiului Bizantin timpuriu (secolul al IV-lea e. n.) ebraica vorbită dispare mai ales după apariția textului "Mișna" și după războiul lui Bar Kohba din 135 e. n. Denotarea ebraicii mișnaice este introdusă pentru a distinge dialectul Talmudului de cel al Tanahului (Vechiului Testament). Dialectele textelor talmudice se împart în două grupuri: ebraica mișnaică (sau tannaită), care era o limbă vorbită, și ebraica amoraică, care era o limbă literară
Limba ebraică () [Corola-website/Science/297509_a_298838]
-
vechi dintre Rin și Neckar respectă substanța istorică din 1607, având o formă semicirculară, asociată radial curții castelului, și fiind compus dintr-o grilă de 144 pătrate. Datorită acestei structuri specifice, s-a impus, cu anumite modificări, un sistem de denotare al adreselor asemănător celui de pe o tablă de șah, care fusese deja adoptat în 1811. Acesta renunță la numele de străzi, denumind în schimb sectoarele pătrate conform unor coordonate formate din cifre și litere. În 1975, cu ocazia Expoziției Federale
Mannheim () [Corola-website/Science/298708_a_300037]
-
Ioan (ed.), Filosofia și problematică lumii contemporane, Iași, 1986, p. 105 114. 11. Asupra distincției limbaj obiect/ metalimbaj în lucrările lui Augustin De dialectica și De magistro, în ANLL, XXXI (1986 1987), A lingvistică, p. 9 21. 12. Semnificație, desemnare, denotare, în AUI (serie nouă), secț. III, B filosofie, tom. XXIII (1987), p. 93 94. 13. Despre traducere și despre limbile de cultură, în “Dialog”, anul XVIII, noiembrie 1986, p. 6. 14. Configurația cîmpului semantic referitor la noțiunile din sfera cunosșterii
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
în timp ce pentru Bloomfield ambele reprezentau fenomene ale semnificației, denotația fiind sinonimă cu sensul de bază al cuvântului, iar conotația presupunând asocierea stabilă a unui sens derivat cu semnificația primă), însă o oarecare imprecizie persistă, în primul rând pentru că povestea „vicisitudinilor denotării”199 este mult mai lungă decât s-ar putea crede și decât lasă autorul să se înțeleagă. Și chiar dacă admitem că acesta s-ar fi oprit doar asupra accepțiunilor strict necesare în economia demonstrației sale, vom constata că o anume
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
în jurul reprezentării există un mănunchi de funcțiuni de evocare”, că, nu numai în limbajul literaturii avem de-a face cu „acea bogată ambiguitate a cuvântului care, poate denota cu precizie ceva, fără a renunța, în același timp, și la alte denotări; adică avem o denotare și, în același timp, ni se amintesc altele”. Există, așadar, „această posibilitate de evocare”. Limbajul poetic ar reprezenta, în plus „plenitudinea funcțională a limbajului”, spațiul în care se actualizează absolut tot ceea ce ține deja de semn
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
mănunchi de funcțiuni de evocare”, că, nu numai în limbajul literaturii avem de-a face cu „acea bogată ambiguitate a cuvântului care, poate denota cu precizie ceva, fără a renunța, în același timp, și la alte denotări; adică avem o denotare și, în același timp, ni se amintesc altele”. Există, așadar, „această posibilitate de evocare”. Limbajul poetic ar reprezenta, în plus „plenitudinea funcțională a limbajului”, spațiul în care se actualizează absolut tot ceea ce ține deja de semn, toate funcțiile acestuia. Merită
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
fapt, funcții ale mesajului sau ale actului lingvistic și nu ale semnului izolat. De aici rezultă necesitatea adaptării triadei amintite, astfel încât funcției de Darstellung să îi corespundă, la nivelul semnului în act, un raport de referință, de desemnare sau de denotare. Pe scurt, avem de-a face cu o singură funcție a semnului și apoi cu trei funcții ale actului lingvistic: denotarea, manifestarea, apelul. Sunt de menționat, în acest context, corecțiile calme, competente, însă nu mai puțin radicale, pe care Coșeriu
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
funcției de Darstellung să îi corespundă, la nivelul semnului în act, un raport de referință, de desemnare sau de denotare. Pe scurt, avem de-a face cu o singură funcție a semnului și apoi cu trei funcții ale actului lingvistic: denotarea, manifestarea, apelul. Sunt de menționat, în acest context, corecțiile calme, competente, însă nu mai puțin radicale, pe care Coșeriu le aduce teoriei lui Jakobson. Pe de o parte, cercetătorul român contestă existența funcției fatice, fiindcă, în realitate, „această luare de
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
ontologic distinctiv: deși un termen poate înceta să existe, nu poate înceta să fie; este tot o entitate în legătură cu care unele propoziții sunt false iar unele adevărate 183. Într-o primă fază a teoriei sale, Russell s-a referit la denotare și la concepte denotative. În cazul conceptelor denotative trebuie spus că acestea au rolul de a scoate în evidență chiar obiectul denotat cu toate că acesta nu apare în propoziție. Într-o propoziție precum "Gimnasta română care a luat nota zece" ne
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
concept denotativ. Atunci când folosim cuvinte de genul "toți"sau "fiecare", lucrurile sunt mai complicate.Pentru fiecare predicat dat, unul din conceptele denotative denotă o combinație diferită de entități ce posedă acel predicat 184. Regăsim în filosofia lui Russell idei despre denotare și în lucrarea "Principiile matematicii". Teoria sa prezintă anumite "concepte denotative", care au următoarele proprietăți: dacă o propoziție conține un concept denotativ, atunci nu este vorba despre un concept, ci despre un obiect cu care conceptul se află într-o
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
Principiile matematicii". Teoria sa prezintă anumite "concepte denotative", care au următoarele proprietăți: dacă o propoziție conține un concept denotativ, atunci nu este vorba despre un concept, ci despre un obiect cu care conceptul se află într-o relație specială, numită denotare. În acest caz, obiectul la care se referă propoziția (obiectul denotat) poate fi un singur termen (primul președinte al Statelor Unite) sau o colecție complicată de termeni (orice republican); dar putem avea de asemenea și concepte denotative care nu denotă nimic
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
colecție complicată de termeni (orice republican); dar putem avea de asemenea și concepte denotative care nu denotă nimic. Pasul important în explicarea generalității este postularea funcțiilor propoziționale ca entități nedefinibile care se află într-o relație particulară cu propozițiile. Teoria denotării nu mai este suficientă în acest punct, iar Russell caută să o depășească în articolul "On Denoting". Teoria prezentată în acest articol este o teorie a descripțiilor care pot fi nedefinite (orice persoană) și definite (cartea pe care o citești
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
examinare atentă a acestor descripții. Ideea de la care pleacă Russell este aceea că deși sintagmele denotative nu au un sens prin ele însele, propozițiile în care ele apar ca și componente, au un înțeles. În felul acesta dificultățile legate de denotare sunt rezultatul unei analize greșite a propozițiilor care conțin asemenea sintagme denotative 191. Pentru a elimina dificultățile determinate de descripția hotărâtă "regele actual al Franței" trebuie analizată structura logică a unei propoziții în care această expresie intervine. Pentru a analiza
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
Dacă Platon înțelege prin nume, atât numele unui lucru (clasă de lucruri) - referința (Bedeutung) lui Frege, cât și numele unui înțeles - semnificatul (signifié) lui Saussure, atunci este vorba de două feluri de relații în care intră numele: relația de denumire/denotare, instituită între nume și lucru, și relația de desemnare dintre nume și conceptul lucrului; relația de denumire este intermediată de relația de desemnare, iar semnul platonician este unul ternar (nume-obiect-ideea sau natura lucrului cuvânt)52. Analiza semică a numelor proprii
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
povestește) se organizează întro serie evenimențială în care întâmplările relatate sunt dispuse întro succesiune temporală. În povestirea factuală, se adaugă și evenimentele denotate, adică universul citat, în timp ce în povestirea de ficțiune evenimentele sunt o proiecție mentală, imaginară, fără efect de denotare a realului. În acest caz, universul citat este o aserțiune simulată. - Istorisirea, fabulația sunt concepte care vizează modalitatea narării, având în vedere discursul prin care se relatează evenimentele, structurile textuale, universul povestirii („discursul narativ“ - G. Genette). Istorisirea însumează discursul naratorului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
inspirate din realitate sau imaginare, la care participă personaje: Zenobia susține că tot ce fac e foarte important și se necăjește de câte ori îmi pierd încrederea în mine. În textul dat, evenimentele sunt o proiecție mentală, ima ginară, fără efect de denotare a realului: prin ea, eclipsele dispar întro seninătate care absoarbe totul, pentru ca mai apoi o simplă vorbă dea ei legată de cine știe ce banală grijă casnică să le readucă acolo unde nici nai bănui că sunt posibile. Este o scriere de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
strânsă fără demonstrativ, care situează pe același nivel semnificant ambele atribute, într-o sonoritate ușor căutată, aliterată. "Căpițelul de lumină" nu există încă, semn că taina nu are nevoie de potențare, lucrurile sunt clare și cuvintele convocate aproape numai pentru denotare. Etapa inițiatică lipsește, cartea care să cartografieze drumul spre lună și ea. Lampa continuă să stea între om și umbra lui, asistându-le dialogul. La plecarea din camera în care a rămas umbra, personajul-narator nu mai stinge lampa, în hipotext
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
relazione fra democrazia e sovranità. E per impostare la riflessione în merito, come suggerisce Wendy Brown, è utile prendere spunto da alcune considerazioni di Carl Schmitt. Sovranità, spazio, democrazia Secondo la ricostruzione formulată da Schmitt, îl termine nomos, lungi dal denotare genericamente ed estensivamente la "legge" o la "normă", fă riferimento a una dimensione essenzialmente spaziale del diritto: con îl termine nomos și evocă în sostanza l'idea di un ordine politico inscindibilmente legato allo spazio fisico e geografico della sua
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
puțin de o denumire preliminară, pentru a caracteriza această epocă, așa cum s-a format ea de la Primul și al Doilea Război Mondial. De aceea, aleg termenul de ,după-modernism" sau ,post-modernism". El nu este pentru mine un slogan la modă pentru denotarea unei situații spirituale de pluralitate radicală, ci un ,termen de căutare" (termen euristic) pentru stabilirea acelor lucruri prin care se deosebește epoca noastră de modernism. Acest modernism a început către mijlocul secolului XVII, a intrat într-o criză profundă o dată cu
Hans Küng - Iudaismul by Edmond Nawrotzky-Törok () [Corola-journal/Journalistic/11393_a_12718]