73 matches
-
naștere, strigând:/ Eu stăpânesc lumea întreagă încât ea să aparțină tuturor". Readusă în plin plan, copilăria este emanația intuibilă a unei energii afective. Singurătatea și monologul sunt ceea ce spun că sunt numai la nivelul de suprafață al poemelor, sunt aparente, denotatul limpid și neangajat în timp ce, dincolo de aparențe, în lumea conotațiilor, semnificația lor este cu totul alta, pe care o numesc singurătatea deghizată ce ascunde o sociabilitate fie frustrată, fie inconfortabilă, iar monologul cheamă mereu o replică: "Cât despre copilărie; eu intru
GHEORGHE IZBĂŞESCU-CÂNTECE DE MÂNTUIRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 by http://confluente.ro/Gheorghe_izbasescu_cantece_de_mantui_al_florin_tene_1328504673.html [Corola-blog/BlogPost/346664_a_347993]
-
naștere, strigând:/ Eu stăpânesc lumea întreagă încât ea să aparțină tuturor". Readusă în plin plan, copilăria este emanația intuibilă a unei energii afective. Singurătatea și monologul sunt ceea ce spun că sunt numai la nivelul de suprafață al poemelor, sunt aparente, denotatul limpid și neangajat în timp ce, dincolo de aparențe, în lumea conotațiilor, semnificația lor este cu totul alta, pe care o numesc singurătatea deghizată ce ascunde o sociabilitate fie frustrată, fie inconfortabilă, iar monologul cheamă mereu o replică: "Cât despre copilărie; eu intru
GHEORGHE IZBĂŞESCU-CÂNTECE DE MÂNTUIRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Gheorghe_izbasescu_cantece_de_mantuire.html [Corola-blog/BlogPost/351454_a_352783]
-
e, terre � terre, dar cu consecințe imprevizibile, poate distruge chiar și cupola. Spiritul trebuie să tragă materia spre înalt, iar nu materia să tragă spiritul în jos ... Iată cum un poem, aparent o specie pur literară, cumulează, prin efectul unui denotat conotativ, prin sensuri supraetajate, aproape piramidal, semnificații și mesaje la care cititorul nu s-ar fi așteptat. Spiritul ar trebui să se înalțe spre cer cu viteza ogivei și să nu greșească ținta - spiritul suprem ; din purtătoare de moarte, ogiva
INGER RASTIGNIT (POEME SOPTITE) DE VASILE BURLUI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 by http://confluente.ro/Inger_rastignit_poeme_soptite_de_vasil_pompiliu_comsa_1343827820.html [Corola-blog/BlogPost/360026_a_361355]
-
naștere, strigând:/ Eu stăpânesc lumea întreagă încât ea să aparțină tuturor". Readusă în plin plan, copilăria este emanația intuibilă a unei energii afective. Singurătatea și monologul sunt ceea ce spun că sunt numai la nivelul de suprafață al poemelor, sunt aparente, denotatul limpid și neangajat în timp ce, dincolo de aparențe, în lumea conotațiilor, semnificația lor este cu totul alta, pe care o numesc singurătatea deghizată ce ascunde o sociabilitate fie frustrată, fie inconfortabilă, iar monologul cheamă mereu o replică: "Cât despre copilărie; eu intru
CÂNTECE DE MÂNTUIIRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 365 din 31 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Cantece_de_mantuiire.html [Corola-blog/BlogPost/351189_a_352518]
-
elementul 0, iar V elementul unitate. Dacă într-o latice cu un element zero Λ și un element unitate V este definit un automorfism A → ¬A care satisface LQ(4) atunci laticea se numește ortocomplementată.O latice ortocomplementată va fi denotata de LO.Propozițiile Λ și V definite aici sunt cea mai mica respectiv cea mai mare propoziție a lui LO relativ la implicație.De aici Λ (falsum) reprezintă propoziția falsă, iar V (verum) propoziția adevărată.Prin intermediul acestor propoziții speciale adevărul sau
Logică cuantică () [Corola-website/Science/335135_a_336464]
-
unei propoziții pot fi exprimate prin : V ≤ A (A este adevărata) A≤ Λ (A este falsă). LQ(5) B ≤ A, C ≤ ¬A ⇒ A ∧ (B ∨ C) ≤ B (Ortomodularitate) O latice ortocomplementată care îndeplinește legea LQ(5) este denumită ortomodulară și este denotata prin LQ.În laticea LQ un element α ≠Λ este numit atom dacă pentru oricare X ∈ LQ Λ ≤ X ≤ α implică sau X =Λ, sau X =α. LQ(6) Pentru fiecare element A ∈ LQ există un atom α așa încât α
Logică cuantică () [Corola-website/Science/335135_a_336464]
-
Fie α ∈ LQ un atom.Pentru toate elementele A și X ale lui LQ A ≤ X ≤ A ∨ α implică X = A sau X = A ∨ α (legea de acoperire). O latice care este atomică și îndeplinește legea de acoperire va fi denotata LQ* . În timp ce laticea booleană LC este distributiva, i.e. pentru fiecare A, B, C ∈ LC avem: LC(5) A ∧( B ∨ C ) ≤ ( A ∧ B ) ∨ ( A ∧ C ) Este evident că legea distributivității LC(5) este mai tare decât legea ortomodulară corespunzătoare LQ(5
Logică cuantică () [Corola-website/Science/335135_a_336464]
-
național socialistă a black metaluluii își are activiștii de origine germană și poloneză care lucrează împreună de la bun început, deși între Germania și Polonia au avut existat conflicte de-a lungul istoriei. Această contradicție este fie mascată, fie relativizată sau denotata drept greșeală istorică. O teorie a conspirației relatează ideea că evreii au întrerupt o posibilă alianță între Germania Nazistă și statele Europei de Est. Knjaz Varggoth, chitaristul și vocalistul formației Nokturnal Mortum, oferă următoarea explicație pentru contradicție: „Goruth din formația
National Socialist black metal () [Corola-website/Science/329888_a_331217]
-
între icon, indice, simbol. Acest clasament de semne se bazează pe natura raportului întreținut de semn cu realitatea exterioară. Iconul este acel semn care se află în raport de asemănare cu realitatea exterioară și care prezintă aceeași proprietate cu obiectul denotat (o picătură de sânge pentru culoarea roșie). Anumite ideograme antice (chineze, egiptene) par să fi avut un raport iconic cu realitatea desemnată: spre exemplu, semnul chinez desemnând omul, semnul hieroglific desemnând marea. Portretul va fi tipul cel mai evident de
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
negație: 1) "Unii cosmonauți sunt sovietici" " Nici un cosmonaut nu este sovietic" (se schimbă calitatea și cantitatea propoziției); 2) "Iuri Gagarin este sovietic" "Iuri Gagarin nu este sovietic" (se schimbă numai calitatea propoziției). Numele are rolul de a denota un obiect. Denotatul unui nume este intenționat, unic și constant fiind înțelesul numelui respectiv. Nu poate exista nume fără denotat; de aceea, pentru a stabili că o expresie este nume, este suficient să arătăm că are denotat. Încă Frege a arătat că numele
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
rolul de a denota un obiect. Denotatul unui nume este intenționat, unic și constant fiind înțelesul numelui respectiv. Nu poate exista nume fără denotat; de aceea, pentru a stabili că o expresie este nume, este suficient să arătăm că are denotat. Încă Frege a arătat că numele nu pot fi caracterizate printr-un singur parametru. Pentru a explica existența a două tipuri de propoziții de identitate, necesare și contingente, trebuie să presupunem că, pe lângă denotat, un nume se caracterizează și prin
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
este suficient să arătăm că are denotat. Încă Frege a arătat că numele nu pot fi caracterizate printr-un singur parametru. Pentru a explica existența a două tipuri de propoziții de identitate, necesare și contingente, trebuie să presupunem că, pe lângă denotat, un nume se caracterizează și prin sens. De exemplu, în vreme ce propoziția "Hesperus = Hesperus" este necesar adevărată, propoziția "Hesperus = Phosphorus" este contingent adevărată, deși cele două nume au același denotat. Diferența de modalitate între cele două propoziții se explică prin aceea
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
propoziții de identitate, necesare și contingente, trebuie să presupunem că, pe lângă denotat, un nume se caracterizează și prin sens. De exemplu, în vreme ce propoziția "Hesperus = Hesperus" este necesar adevărată, propoziția "Hesperus = Phosphorus" este contingent adevărată, deși cele două nume au același denotat. Diferența de modalitate între cele două propoziții se explică prin aceea că "Hesperus" are un alt sens decât "Phosphorus". Sensul unui nume este natural (adică neintențional) și dinamic, schimbându-se în timp. De pildă, numele "Iuri Gagarin" a dobândit sensul
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
sunt false iar unele adevărate 183. Într-o primă fază a teoriei sale, Russell s-a referit la denotare și la concepte denotative. În cazul conceptelor denotative trebuie spus că acestea au rolul de a scoate în evidență chiar obiectul denotat cu toate că acesta nu apare în propoziție. Într-o propoziție precum "Gimnasta română care a luat nota zece" ne referim de fapt la Nadia Comăneci deși acest nume nu apare explicit în propoziția aleasă. Dacă un termen (concept) denotă o entitate
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
română care a luat nota zece" ne referim de fapt la Nadia Comăneci deși acest nume nu apare explicit în propoziția aleasă. Dacă un termen (concept) denotă o entitate dată, problema principală nu vizează termenul denotativ, ci mai degrabă entitatea denotată. Propoziția "primul președinte a Statelor Unite este deștept" conține un concept denotativ: primul președinte a Statelor Unite, iar acest concept îl denotă de fapt pe George Washington. În esență, propoziția este despre George Washington (care nu face parte din propoziție), și nu
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
proprietăți: dacă o propoziție conține un concept denotativ, atunci nu este vorba despre un concept, ci despre un obiect cu care conceptul se află într-o relație specială, numită denotare. În acest caz, obiectul la care se referă propoziția (obiectul denotat) poate fi un singur termen (primul președinte al Statelor Unite) sau o colecție complicată de termeni (orice republican); dar putem avea de asemenea și concepte denotative care nu denotă nimic. Pasul important în explicarea generalității este postularea funcțiilor propoziționale ca entități
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
nume propriu precum "Socrate" poate fi gândit ca o prescurtare pentru o descripție de genul: "filosoful atenian care a murit bând cucută". De aici rezultă că ceva nu poate fi un nume propriu decât dacă numește un obiect. Obiectul este denotatul sau referința numelui, care are semnificație necontextuală doar dacă denotatul pe care acest nume îl denumește există și este unic. Se pune în continuare problema ce se întâmplă dacă un termen singular nedescriptiv (nume propriu) denumește o entitate care nu
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
pentru o descripție de genul: "filosoful atenian care a murit bând cucută". De aici rezultă că ceva nu poate fi un nume propriu decât dacă numește un obiect. Obiectul este denotatul sau referința numelui, care are semnificație necontextuală doar dacă denotatul pe care acest nume îl denumește există și este unic. Se pune în continuare problema ce se întâmplă dacă un termen singular nedescriptiv (nume propriu) denumește o entitate care nu există sau dacă se referă doar aparent la ceva. Răspunsul
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
este unic. Se pune în continuare problema ce se întâmplă dacă un termen singular nedescriptiv (nume propriu) denumește o entitate care nu există sau dacă se referă doar aparent la ceva. Răspunsul ar fi că dacă un nume nu are denotat înseamnă că el nu are nici semnificație, devenind astfel un pseudo-nume astfel că termenii singulari descriptivi, care nu descriu nimic, nu pot fi asimilați numelor 189. Saul Kripke nu este de acord că numele sunt versiuni deghizate sau abrevieri pentru
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
de nume190. Ceea ce rezultă din cele prezentate mai înainte este că în folosirea descripțiilor apar o serie de dificultăți grave dacă încercăm să le tratăm analog numelor. Diferența fundamentală dintre numele proprii și descripții este că primele au întotdeauna un denotat iar descripțiile pot să nu aibă un denotat (regele actual al Franței) .Această dificultate poate fi depășită printr-o examinare atentă a acestor descripții. Ideea de la care pleacă Russell este aceea că deși sintagmele denotative nu au un sens prin
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
înainte este că în folosirea descripțiilor apar o serie de dificultăți grave dacă încercăm să le tratăm analog numelor. Diferența fundamentală dintre numele proprii și descripții este că primele au întotdeauna un denotat iar descripțiile pot să nu aibă un denotat (regele actual al Franței) .Această dificultate poate fi depășită printr-o examinare atentă a acestor descripții. Ideea de la care pleacă Russell este aceea că deși sintagmele denotative nu au un sens prin ele însele, propozițiile în care ele apar ca
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
regele actual al Franței este chel" să poată juca rolul de subiect sau expresie a argumentului trebuie să existe un obiect care să îi corespundă; 2) deoarece expresia amintită este o descripție definită, așa cum ne sugerează prezența articolul hotărât, obiectul denotat trebuie să fie unul singur; 3) trebuie să existe un obiect care să aibă caracteristica pe care o indică predicatul (aceea de "chel") și care să coincidă cu referința descripției hotărâte pentru ca propoziția să fie adevărată. Potrivit acestor condiții propoziția
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
ramuri ale semioticii sunt mai complicate. Analiză mai profundă ne convinge că acestea se intercondiționează, alcătuind o unitate dialectica"73. Sau, în formularea Danielei Rovența-Frumușani: "Dacă cele trei provincii sau dimensiuni ale semioticii (sintaxa studiul combinării semnelor, semantica raportul semn-realitatea denotata și pragmatică relația dintre semne și utilizatorii lor) ar rămâne într-o "parnasiana" izolare, ele s-ar transforma în discipline perverse; în schimb, daca semantica (dedicată în esență sistemului de semnificare) cooperează cu pragmatică (vizînd procesul de comunicare, ea va
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
dintr-un text literar, al doilea este ciudat, chiar o parodie. Adjectivele de tipul străveziu (limpede, cristalin...) aparțin tocmai unui ansamblu deosebit: nu sunt adjective clasificante de culoare (precum albastru, roșu...), nu desemnează nici o proprietate obiectivă, ci îi conferă obiectului denotat o valoare estetică pozitivă și traduc o "impresie". Acest grup de adjective întrebuințate doar ca non-clasificante nu aparțin unui sistem de gradare, de comparare, dar nici nu țin de ceea ce ar presupune o obiectivare cantitativă: de aici, imposibilitatea unui enunț
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Russel-Frege sau teoria referinței indirecte apreciază că numele proprii au sens și nu doar o denotație (referință), iar numele proprii utilizate ficțional au sens, dar nu au denotație. (Conceptul de Bedeutung al lui Frege a fost tradus prin nominat sau denotat, semnificație, referință, denotație 7). Această din urmă teorie numită și descriptivistă consideră numele proprii abrevieri ale unor grupuri/seturi de descrieri definite 8. De asemenea, Frege și Russell consideră că un nume propriu, folosit în mod corect, este o descripție
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]