73 matches
-
naștere, strigând:/ Eu stăpânesc lumea întreagă încât ea să aparțină tuturor". Readusă în plin plan, copilăria este emanația intuibilă a unei energii afective. Singurătatea și monologul sunt ceea ce spun că sunt numai la nivelul de suprafață al poemelor, sunt aparente, denotatul limpid și neangajat în timp ce, dincolo de aparențe, în lumea conotațiilor, semnificația lor este cu totul alta, pe care o numesc singurătatea deghizată ce ascunde o sociabilitate fie frustrată, fie inconfortabilă, iar monologul cheamă mereu o replică: "Cât despre copilărie; eu intru
GHEORGHE IZBĂŞESCU-CÂNTECE DE MÂNTUIRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351454_a_352783]
-
naștere, strigând:/ Eu stăpânesc lumea întreagă încât ea să aparțină tuturor". Readusă în plin plan, copilăria este emanația intuibilă a unei energii afective. Singurătatea și monologul sunt ceea ce spun că sunt numai la nivelul de suprafață al poemelor, sunt aparente, denotatul limpid și neangajat în timp ce, dincolo de aparențe, în lumea conotațiilor, semnificația lor este cu totul alta, pe care o numesc singurătatea deghizată ce ascunde o sociabilitate fie frustrată, fie inconfortabilă, iar monologul cheamă mereu o replică: "Cât despre copilărie; eu intru
GHEORGHE IZBĂŞESCU-CÂNTECE DE MÂNTUIRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346664_a_347993]
-
naștere, strigând:/ Eu stăpânesc lumea întreagă încât ea să aparțină tuturor". Readusă în plin plan, copilăria este emanația intuibilă a unei energii afective. Singurătatea și monologul sunt ceea ce spun că sunt numai la nivelul de suprafață al poemelor, sunt aparente, denotatul limpid și neangajat în timp ce, dincolo de aparențe, în lumea conotațiilor, semnificația lor este cu totul alta, pe care o numesc singurătatea deghizată ce ascunde o sociabilitate fie frustrată, fie inconfortabilă, iar monologul cheamă mereu o replică: "Cât despre copilărie; eu intru
CÂNTECE DE MÂNTUIIRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 365 din 31 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351189_a_352518]
-
e, terre � terre, dar cu consecințe imprevizibile, poate distruge chiar și cupola. Spiritul trebuie să tragă materia spre înalt, iar nu materia să tragă spiritul în jos ... Iată cum un poem, aparent o specie pur literară, cumulează, prin efectul unui denotat conotativ, prin sensuri supraetajate, aproape piramidal, semnificații și mesaje la care cititorul nu s-ar fi așteptat. Spiritul ar trebui să se înalțe spre cer cu viteza ogivei și să nu greșească ținta - spiritul suprem ; din purtătoare de moarte, ogiva
INGER RASTIGNIT (POEME SOPTITE) DE VASILE BURLUI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360026_a_361355]
-
între icon, indice, simbol. Acest clasament de semne se bazează pe natura raportului întreținut de semn cu realitatea exterioară. Iconul este acel semn care se află în raport de asemănare cu realitatea exterioară și care prezintă aceeași proprietate cu obiectul denotat (o picătură de sânge pentru culoarea roșie). Anumite ideograme antice (chineze, egiptene) par să fi avut un raport iconic cu realitatea desemnată: spre exemplu, semnul chinez desemnând omul, semnul hieroglific desemnând marea. Portretul va fi tipul cel mai evident de
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
corelativ structura abstractă a sistemelor de semnificare (codurile grafice, iconice, limba naturală etc.) și procesul prin care utilizatorii aplică regulile acestor sisteme pentru a comunica. Dacă cele trei provincii sau dimensiuni ale semioticii (sintaxa studiul combinării semnelor, semantica raportul semn-realitatea denotată și pragmatica relația dintre semne și utilizatorii lor) ar rămîne într-o "parnasiană" izolare, ele s-ar transforma în discipline perverse; în schimb, dacă semantica (dedicată în esență sistemului de semnificare) cooperează cu pragmatica (vizînd procesul de comunicare), ea va
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
rezultă din reuniunea semnificantului și semnificatului, pentru lingvistica anglo-americană semnul este o entitate ternară (cf. Ogden-Richards, Peirce, Morris, Sebeok, Lyons), ale cărui componente sînt: * semnificantul (representamen la Peirce, simbol la Ogden-Richards); * semnificatul (interpretant la Peirce, referință la Ogden-Richards) și * realitatea denotată (referent la Ogden-Richards, obiect la Peirce). Modelul saussurian a contribuit la evacuarea realului în afara limbajului, constituit astfel ca domeniu închis (în raport cu realul extralingvistic) și omogen din punct de vedere teoretic (cei doi termeni ai semnului fiind de natură psihică). Dar
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
semnul își reprezintă obiectul: * semnul iconic trimite la obiectul său în virtutea unei analogii, a faptului că proprietățile sale corespund într-un anume fel proprietăților obiectului. Cum va afirma Morris mai tîrziu (1946: 362), un semn este iconic în măsura în care posedă proprietățile denotatului său; astfel că o fotografie, o fotocopie, o diagramă, un tablou dar și un graf, o formulă logică sînt semne iconice; * indicele întreține o relație fizică (de contiguitate) cu obiectul. Este cazul giruetei care indică direcția vîntului, al fumului ce
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
distincția reprezentare/vs/prezentare. Această opoziție a fost relevată de C. Morris (1938: 24-25) care vorbește de semne caracterizante (iconice și simbolice) și semne non caracterizante (semnele indiciale). Într-adevăr, indicele nu caracterizează ceea ce denotă și nu este similar obiectului denotat, el este realmente afectat de obiectul la care trimite (C.P. 2.248). Dacă semnele iconice și simbolice reprezintă analogic sau nu referentul, semnele indiciale implică prezența obiectului cu care se află într-o relație concretă de contiguitate (fumul față de foc
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
semnificant, expresie) cu un conținut inteligibil (semnificat, conținut) generează semnul lingvistic. SEMNIFICANT Latura materială a semnului lingvistic. SEMNIFICAT Latura non sensibilă a semnului, indisociabil legată de semificant, conform reglementărilor codului. SIMBOL 1. În semiotica peirciană semn care trimite la obiectul denotat în virtutea unei legi, convenții. El este general și identifică clase. Relația care îl unește cu obiectul nu este nici analogică (ca în cazul semnului iconic), nici de contiguitate (ca în cazul semnului indicial), ci stabilită prin convenție. Simbolul este tipul
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
fabula, subiectul este stratul evenimentelor povestite, reale (povestire factuală) sau ficționale (povestire de ficțiune). Universul „povestit“ (ceea ce se povestește) se organizează întro serie evenimențială în care întâmplările relatate sunt dispuse întro succesiune temporală. În povestirea factuală, se adaugă și evenimentele denotate, adică universul citat, în timp ce în povestirea de ficțiune evenimentele sunt o proiecție mentală, imaginară, fără efect de denotare a realului. În acest caz, universul citat este o aserțiune simulată. - Istorisirea, fabulația sunt concepte care vizează modalitatea narării, având în vedere
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
lingvistul Peter S c h i f k o60 nu are totuși în vedere conceptul (sau noțiunea), deoarece pe traseul de la realitate la semnificant, este imaginat un domeniu extralingvistic cu trei paliere de existență care nu-l vizează: clasele de denotate (obiecte denumite) considerate extensional, clasele de denotate considerate intensional (din punctul de vedere al conținutului)61 și noemele (care ar putea fi echivalate cu notele corespunzătoare trăsăturilor obiectelor reflectate în conștiință). La nivelul lingvisticului, noemele (care "reprezintă factori noționali") sînt
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
k o60 nu are totuși în vedere conceptul (sau noțiunea), deoarece pe traseul de la realitate la semnificant, este imaginat un domeniu extralingvistic cu trei paliere de existență care nu-l vizează: clasele de denotate (obiecte denumite) considerate extensional, clasele de denotate considerate intensional (din punctul de vedere al conținutului)61 și noemele (care ar putea fi echivalate cu notele corespunzătoare trăsăturilor obiectelor reflectate în conștiință). La nivelul lingvisticului, noemele (care "reprezintă factori noționali") sînt convertite în seme (trăsături semantice relevante), care
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în seme (trăsături semantice relevante), care se întrunesc în sememe ce alcătuiesc semnificatul care se unește cu un semnificant. În acest model, există un paralelism și o corespondență între nivelul noemelor și cel al semelor 62 și între cel al denotatelor considerate inten-sional și cel al sememelor, încît trebuie presupus că ele sînt pe deplin disociabile numai din punctul de vedere al cercetării, iar nu și la nivelul conștiinței vorbitorului. În același timp, se poate observa că aceste corespondențe se realizează
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
că ele sînt pe deplin disociabile numai din punctul de vedere al cercetării, iar nu și la nivelul conștiinței vorbitorului. În același timp, se poate observa că aceste corespondențe se realizează numai la nivel intensiv, ele lipsind între clasele de denotate și semnificant, lucru explicabil, de altfel, dar nefiind nici reportate din nivelul extralingvistic în cel lingvistic, ca și cum semnificatul nu s-ar aplica și el la obiectele cuprinse în clasa denumită. Pe de altă parte, Schifko nu specifică dacă semnificatul corespunde
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
care le plasează în cercetarea ce privește relația omului cu limba sa. Un loc special îl ocupă în analiza lui B e n v e n i s t e pronumele personale, constatîndu-se că, spre deosebire de substantive, pronumele eu orientează identificarea denotatului său numai prin raportare la activitatea de vorbire, la realizarea actelor vorbirii. Contextul de comunicare în func-ție de care se realizează indicarea denotatului (= realității la care se referă) pronumelui eu este numit de lingvistul francez instanță de discurs. De aceea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
v e n i s t e pronumele personale, constatîndu-se că, spre deosebire de substantive, pronumele eu orientează identificarea denotatului său numai prin raportare la activitatea de vorbire, la realizarea actelor vorbirii. Contextul de comunicare în func-ție de care se realizează indicarea denotatului (= realității la care se referă) pronumelui eu este numit de lingvistul francez instanță de discurs. De aceea, pronumele de persoana întîi nu are un conținut la nivelul limbii, acesta fiind atribuit numai de instanța de discurs în vorbire. Așa-dar
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
fabula, subiectul este stratul evenimentelor povestite, reale (povestire factuală) sau ficționale (povestire de ficțiune). Universul „povestit“ (ceea ce se povestește) se organizează întro serie evenimențială în care întâmplările relatate sunt dispuse întro succesiune temporală. În povestirea factuală, se adaugă și evenimentele denotate, adică universul citat, în timp ce în povestirea de ficțiune evenimentele sunt o proiecție mentală, imaginară, fără efect de denotare a realului. În acest caz, universul citat este o aserțiune simulată. - Istorisirea, fabulația sunt concepte care vizează modalitatea narării, având în vedere
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
vina difuză și transformarea ei în trăirea concretă, vie, a sentimentului culpabilității "fatale" definesc personajele principale ale romanelor Pădurea spînzuraților și Ciuleandra. Diferită în privința spațiilor ficționale, narațiunea rebreniană opune, în aparență, lumea profund străină, fatal terorizantă, a cîmpului de luptă, denotat și delimitat simbolic de stîlpii terifianți ai supliciului prin spînzurare camerei semipenitenciare a sanatoriului privat, unde personajul se află tot în așteptarea unei sentințe, medicale de astă dată, una care să absolve o vinovăție criminală prin deducerea tulburării mintale a
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
se pot manifesta în utilizările discursive: individualizarea unei noțiuni, devalorizarea unui concept, destructurarea unei descrieri, concretizarea unui proces, densificarea unui proces. Se observă astfel că, în practica discursivă, accentele se pot modifica, unele metonimii se pretează exploatărilor polemice, devalorizării obiectelor denotate, în timp ce altele conduc la amalgamuri descriptive, la recompuneri de natură subiectivă a diverselor cadre posibile sau la reconfigurări dinamice ale unui domeniu conceptual. Aceste accente, atât de diverse, pot spune multe lucruri despre relația modern postmodern, în funcție de posibilele poziționări discursive
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
tautologică de îndată ce entitatea (sau entitățile) izolată, adică luată în considerare, este, pentru un motiv sau altul, percepută ca unitate nedenumită sau clasificată (încă) (1987, p. 118). Dacă "lucruri" funcționează cu totul natural în [P4], acest lucru se întîmplă pentru că referentul denotat, adică învățarea progresivă (dacă s-ar putea și rapidă) a copilului, aparține unui tip de entități (evenimente, proprietăți...) care nu sînt denumite, nici clasificate. Ele nu dispun de nume care să le aparțină. Nu fac parte dintr-o clasă referențială
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
energică, Persida/ Simina fata absolută (întruchiparea frumuseții și forței), Hubăr/ Busuioc e tatăl denaturat, Bandi/Pupăză degeneratul ș.a.m.d. Posibilitatea de a pune, ca într-o ecuație, semnul egalității între numele propriu și o trăsătură de caracter a personajului denotat constituie un indiciu că, printr-un transfer al cărui mecanism semantic este egal cu o "simplificare selectivă"185, se poate trece de la nume propriu la un nume comun. Pasul are ca rezultat reprezentarea noțiunii corespunzătoare în paradigma semantică. Mara devine
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
ramuri ale semioticii sunt mai complicate. Analiză mai profundă ne convinge că acestea se intercondiționează, alcătuind o unitate dialectica"73. Sau, în formularea Danielei Rovența-Frumușani: "Dacă cele trei provincii sau dimensiuni ale semioticii (sintaxa studiul combinării semnelor, semantica raportul semn-realitatea denotata și pragmatică relația dintre semne și utilizatorii lor) ar rămâne într-o "parnasiana" izolare, ele s-ar transforma în discipline perverse; în schimb, daca semantica (dedicată în esență sistemului de semnificare) cooperează cu pragmatică (vizînd procesul de comunicare, ea va
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
de substantive. În rândul substantivelor neutre care primesc desinența -e la plural sunt multe substantive formate de la adjective, prin conversie: activ, adunător, antialergic, antiapoplectic, antibronșitic, antidepresiv, antidiabetic, antigripal, antiinflamator, antiradar, antitusiv, antiviral, apocromat, autocolant, blindat, celular, coleretic, contraceptiv, demachiant, denominal, denotat, deodorant, depilane, energizant, executiv, hipocoristic, monopter, periodic, triunghiular. Primesc desinența -e toate substantivele neutre terminate în -tor (adunător, aerogenerator, copiator, defibrilator, desfășurător, deșteptător, dezaburitor, diaproiector, director, fotocopiator, prăjitor, premergător, retroproiector, storcător) și -ism (anglo-americanism, idiomatism, machism, marinism, puștism,), -nim (acronim
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
multe modalități, unele reieșind din celebrul tabel morrisian asupra discursivității. Distingem mai întâi o modalitate „tare”, designativinformativă de raportare la realitate, în care „aspectul designativ al semnelor pe care le utilizăm se referă la capacitatea acestora de a descrie proprietățile denotatului, iar aspectul informativ are în vedere rolul (finalitatea) semnelor de a informa într-o manieră satisfăcătoare receptorul (sau receptorii) asupra a ceea ce constituie proprietățile denotatului.” (Sălăvăstru, 1995:146). Luând în considerare distincția dintre termeni vagi și termeni non vagi, am
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]