135 matches
-
este suficientă pentru a impune o normă juridică, ci obligativitatea și exigibilitatea normei trebuie să rezulte din legitimitatea ei, din "valoarea ei intrinsecă"63. Orice normă conține o constrângere, "o modalitate a lui trebuie"64. În limba română, acest functor deontic, trebuie, poate fi exprimat și în alte modalități. C. Noica cercetează expresiile se cade nu se cade, spunând că "de la început te surprinde în bine faptul că e un cuplu, așadar că e vorba de o pendulare, aproape o legănare
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
Lupu, M. Mureșan, M. Stan, Editura All Educational, București, 2003. James, Philip S., Introduction to English Law, Butterworths, London, 1989. Jankélévitch, Vladimir, Curs de filosofie morală, traducere de Adrian Șerban, Editura Polirom, Iași, 2011. Kalinowski, Jerzy, Temele actuale ale logicii deontice, în vol. Norme, valori, acțiune, traducere de S. Vieru, D. Stoianovici, Editura Politică, București, 1979. Kant, Immanuel, Bazele metafizicii moravurilor, traducere de Isidor Colin, Editura Antet, București, 1994. Kant, Immanuel, Critica rațiunii practice, traducere și introducere de Traian Brăileanu, Editura
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
Henrik von, Normă și acțiune (Studiu logic), traducere de Drăgan Stoianovici și Sorin Vieru, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1982. Williams, Bernard, Moralitatea. Introducere în etică, traducere de Valentin Mureșan, Editura Alternative, 1993. Zimbinski, Zygmunt, "Condiții preliminare ale aplicării logicii deontice în raționamentele juridice", în volumul Norme, valori, acțiune, traducere de S. Vieru, D. Stoianovici, Editura Politică, București, 1979. Indice de nume A Anscombe, E., 29, 30 Aristotel, 27, 28, 33, 34, 35, 84, 85, 148, 166, 215 Armstrong, K.G., 185
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
126 non-cognitivism, 14, 20, 105 normativitate: caracterul de, 116; sursele normativității, 140, 146, 152 normă: clasificare, 14; conceptul de, 14; condiția de aplicare, 95; conținut, 102, 121; de drept, 73, 74; expresia calitativă, 100; expresia imperativă, 100; formă, 102; functor deontic, 96; generalitatea, 124; impersonalitatea, 124; logica normelor, 97; juridică, 109, 114, 116, 119, 121, 125, 127, 134, 170; morală, 101, 139; obligativitatea, 124; semnificație, 94; structura, 101, 102 O obligație: legală, 51; legitimă, 48; morală, 29, 86, 134, 177, 202
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
28. 2 A. Pleșu, Minima moralia, Editura Humanitas, București, 2006, pp. 38-89. 3 Georg Henrik von Wright, Normă și acțiune (Studiu logic), traducere de Drăgan Stoianovici și Sorin Vieru, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1982, p. 18. 4 Expresia logică deontică a fost contestată uneori, termenul fiind considerat polisemantic. Termenul deontic, de origine grecească, înseamnă ceea ce trebuie, ceea ce e necesar, iar Jeremy Bentham utilizează termenul de deontologie pentru a denumi știința moralității. Deontologia s-a constituit ca ramură a eticii, preocupată
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
pp. 38-89. 3 Georg Henrik von Wright, Normă și acțiune (Studiu logic), traducere de Drăgan Stoianovici și Sorin Vieru, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1982, p. 18. 4 Expresia logică deontică a fost contestată uneori, termenul fiind considerat polisemantic. Termenul deontic, de origine grecească, înseamnă ceea ce trebuie, ceea ce e necesar, iar Jeremy Bentham utilizează termenul de deontologie pentru a denumi știința moralității. Deontologia s-a constituit ca ramură a eticii, preocupată de problemele obligației morale. Deoarece astăzi prin cod deontologic sunt
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
juridică, p. 209). 5 Georg Henrik von Wright, op. cit., pp.18-20. 6 Ibidem, pp. 23-32. 7 Georg Henrik von Wright, op. cit, pp. 88-98. 8 Georg Henrik von Wright, op. cit, p. 103. 9 J. Kalinowski, Temele actuale ale logicii deontice, în vol. Norme, valori, acțiune, traducere de S. Vieru, D. Stoianovici, Editura Politică, București, 1979, pp. 70-71. 10 Georg Henrik von Wright, op. cit., pp. 28-30. 11 T. Cătineanu, op. cit., p. 87. 12 Ibidem, pp. 88-89. 13 Ibidem, p. 190. 14
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
Mateuț, A. Mihăilă, Logica juridică, p. 11. 77 H. Kelsen, op. cit., p. 239. 78 D. C. Dănișor, I. Dogaru, Gh. Dănișor, op. cit., p. 34. 79 Ibidem, p. 35. 80 Ibidem, p. 36. 81 Z. Zimbinski, Condiții preliminare ale aplicării logicii deontice în raționamentele juridice, în vol. Norme, valori, acțiune, traducere de S. Vieru, D. Stoianovici, pp. 348-349. 82 J. Kalinowski, op. cit., pp. 73-74. 83 D. C. Dănișor, I. Dogaru, Gh. Dănișor, op. cit., p. 37. 84 Din limba greacă, a = fără și
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
studiată prin instrumentele teoretice ale teoriei actelor de limbaj (Searle 1969; Austin 1962) deoarece atât pragmatică, cât și modalitatea presupun interacțiunea dintre participanți care încearcă să domine în schimburile discursive. Acest baleiaj între efectele perlocuționare de putere obținute prin modalități deontice și epistemice sunt surprinse de asemenea în textul literar analizat. Liviu Rebreanu a structurat nuvelă Baroneasă pe sintagma "voința Ilenei era sfântă" (p. 370, 371, 372) care deține o dublă semnificație: * transformarea identității sociale într-o identitate personală. Ileana devine
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
inspector, head of the breeding fărm, President of Agricolă Bacău) within the bio-secured production flow. Signs of authority, these five names have the important role of decreasing the state of fear that the avian influenza brought the Romanians into. The deontic objective modality through the implicit modal verb "can", that the five messages are structured on, contrast with the emoțional psychosis induced among the consumers by official authorities or other companies. The five sustainable practices, that spin around a main node
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
Humanitas", p. 220. 14 Pentru B. Comrie (1991: 6) aspectualizarea este "structura internă a unei situații" și cuprinde trei tipuri de procese: incoative, durative și terminative. 15 Modalizările pe care se axează orice parcurs generativ identitar sunt construite pe aspecte deontice care conduc către un raport de autoritate între doi interlocutori și aspecte epistemice, care implică judecați de valoare. 16 http://www.etymonline.com 17 The Columbia Encyclopedia, Sixth Edition Copyright(c) 2004, Columbia University Press, p. 2323 (www.questia.com
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
gr. chiliasmos "o mie"), cinicii (gr. kynikos de la kyos, kynos "câine"), cogito (lat. cogito "eu gândesc"), cosmogonie (gr. kosmos "lume, univers" + gonos "origine, naștere"), cosmologie (gr. kosmos "lume, univers" + logos "cuvânt,vorbire"), cvietism (lat. quies "liniște"), deism (lat. deus "zeu"), deontic (gr. deon, deontos "ceea ce se cade, ceea ce este necesar"), eclectism (gr. eklego "a alege, a opta"), eidetic (gr. eidos "formă, esență"), enteleheie (gr. enteleheia, din en "în", telos "scop" și enhein "a avea"), epistemic (gr. episteme "cunoaștere, știință"), eristică (gr.
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
adevăr (pe baza opoziției adevărat/fals), și, pe de altă parte, prin identificarea unor nuanțe aletice (necesitate, imposibilitate, posibilitate și contingență). Asemenea nuanțe au fost preluate de semiotică și completate cu cele epistemice (certitudine, incertitudine, improbabilitate, probabilitate) și cu cele deontice (prescripție, caracter facultativ, interdicție, permisiune). Asemenea perspective asupra modalității au fost transferate deseori analizei discursului și considerate ca fiind caracterizante pentru enunțurile ce intră în structura discursului. Există însă și opinii care privesc modalitatea numai în legătură cu discursul, între care cea
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
aceste două variante trebuie confruntate cu o a treia alternativă, și anume absența quasi-totală a modalizării: în cazul afirmațiilor directe, categorice și obiective (de tipul „Tania a mîncat pastele”). În cadrul modalității pozitive putem include toate mijloacele lingvistice de a exprima deonticul (ceea ce se cuvine sau trebuie să fie adus la îndeplinire, inclusiv datorii, obligații și impuneri sub toate formele, de la cele mai puternice și imperative - „Îți ordon să...” - la cele lipsite de intensitate -„Te rog din suflet să...”) sau dezirabilul (ceea ce
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
lor... Se presupune că femeile sînt foarte calme în general: dar în acest caz au același sentiment ca și bărbații... Nu este deloc dificil să transformăm acest fragment la persoana a treia, dar renunțarea la vocabularul evaluativ, frazele generice, modalitatea deontică și înlocuirea acestora cu modalitatea epistemică și perceptuală ca și îndepărtarea comparativelor, toate duc la crearea unui text total diferit: Se pare că nu toți oamenii sînt mulțumiți cu liniștea colibei lor: unii vor frămîntări sau și le provoacă ei
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
de sinonimul său, nu doar. Secvențele numai și numai și toată/tot numai au sensul "complet, total, exclusiv" și preponderența apariției lui numai în defavoarea lui doar poate fi un indiciu al nuanței sale semantice. Apariția lui doar în contextul modalului deontic trebuie ierarhizează setul de norme prin extragerea celei mai "accesibile"10: Europa ne dă bani, trebuie doar să-i luăm! (www.presaonline.com), Ca să faci parașutism iți trebuie doar motivație și voință (www.xtrem.ro). Utilizarea preponderentă a lui doar
[Corola-publishinghouse/Science/85006_a_85792]
-
se închise și ea, plictisită. Rămînea inexplicabilul masiv stîncos.7 Propozițiile asertive din primul paragraf par evidente. Greu de negat, ele se încheie totuși cu raționamente îndoielnice. Sîntem în situația de a admite cea de a treia propoziție modalizată prin deonticul are datoria să, pe baza argumentativă a adevărului prezentat ca admis din propoziția introdusă prin cum, precum și a adevărului exprimat la începutul textului. Folosirea prezentului de adevăr general introduce un PdV al opiniei comune (SE-PdV). În continuare textul se
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
discours politiques, Armând Colin, Paris, 1989. 46 Într-o lucrare de admirabila claritate (Ce este autoritatea? Introducere în logica autorității, traducere din germană de Thomas Kleininger, Ed. Humanitas, București, 2006), J. M. Bochenski face distinția între autoritate epistemică și autoritate deontica. Această distincție ne ajută să înțelegem trecerile nelegitime de la un tip de autoritate la altul și, astfel, să percepem incorectitudinea unor manipulări ale autorității. 47 V. de exemplu, Pierre Bourdieu, Despre televiziune urmat de Dominația jurnalismului, traducere și prezentare de
by Răzvan Enache [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
J.M. Bachenski identifică două tipuri de autoritate: a. - autoritatea epistemică este aceea a profesorului specialist într-un domeniu de cunoaștere, a celui care știe mai bine și mai mult decât elevul sau decât elevul un coleg de catedră b. - autoritatea deontică este exercitată de profesorul care conduce acțiunea educativă, cel care dă directive elevului și explică necesitatea lor (J.M. Bachenski apud M. Călin, 1996, p. 47). În cadrul procesului instructiv-educativ profesorul exercită ambele tipuri de autoritate, dar în proporții diferite și în
LUPAŞCU ANDREEA MILENA by INSTITUŢIA ŞCOLARĂ ŞI FORMAREA ADOLESCENTULUI () [Corola-publishinghouse/Science/91892_a_92862]
-
Marcus, 1999, p.94); 3. amuzarea altora și atragerea atenției asupra noastră (S. Marcus, 1999, p.94). În ceea ce privește cazul particular al comunicării didactice, M Călin o include în tipuri de relație pedagogice, alături de relația pedagogică interpersonală și de relația pedagogică deontică. Din punct de vedere structural - funcțional comunicarea didactică presupune două forme diferite: a. Comunicarea generală - prin utilizarea de către profesor și elevi a limbajului curent ale cărui componente sunt: emițătorul, calea de transmitere a cunoașterii umane și receptorul; b. Comunicarea de
LUPAŞCU ANDREEA MILENA by INSTITUŢIA ŞCOLARĂ ŞI FORMAREA ADOLESCENTULUI () [Corola-publishinghouse/Science/91892_a_92862]
-
aceea a sursei autorității. Bochenski afirmă că aceasta se regăsește în acceptarea de către subiect a aserțiunilor purtătorului autorității ca fiind adevărate. În fapt, analiza lui Bochenski este mai complicată, relevând existența a două tipuri de autoritate: autoritatea epistemică și autoritatea deontică. În mod evident, cele două tipuri de autoritate vor trebui să cunoască întemeieri specifice. Autoritatea epistemică este a știutorului, a aceluia care este competent într-un domeniu; orice propoziție care are girul său are o probabilitate crescută de adevăr. Plecând
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
mine. În al treilea rând, trebuie să presupun că nu minte, ci că-mi spune ceea ce știe într-adevăr. Pe scurt, purtătorului trebuie să i se recunoasă două trăsături: o mai mare competență decât a mea și sinceritatea 53. Autoritatea deontică este a superiorului, a aceluia care prin poziție poate da directive care trebuie să fie ascultate. Domeniul autorității deontice nu mai vizează o clasă de propoziții (acele configurații ideale care pot fi adevărate sau false, care pot avea grade diferite
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
Pe scurt, purtătorului trebuie să i se recunoasă două trăsături: o mai mare competență decât a mea și sinceritatea 53. Autoritatea deontică este a superiorului, a aceluia care prin poziție poate da directive care trebuie să fie ascultate. Domeniul autorității deontice nu mai vizează o clasă de propoziții (acele configurații ideale care pot fi adevărate sau false, care pot avea grade diferite de probabilitate și care descriu o situație de fapt), ci clase de directive (acele configurații ideale care ne spun
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
și care descriu o situație de fapt), ci clase de directive (acele configurații ideale care ne spun nu ce este, ci ceea ce trebuie să fie și care transmit o decizie de a se acționa într-un anume fel). Întemeierea autorității deontice se bazează pe două componente: ▪ existența unui obiectiv practic, a unui scop încă nerealizat care se află în viitor și este dorit de subiect 54; ▪ existența unei convingeri: subiectul trebuie să creadă în faptul că executarea respectivelor directive ale purtătorului
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
și este dorit de subiect 54; ▪ existența unei convingeri: subiectul trebuie să creadă în faptul că executarea respectivelor directive ale purtătorului reprezintă o condiție necesară, indispensabilă pentru atingerea obiectivului 55. Pe baza acestei întemeieri, Bochenski oferă următoarea definiție a autorității deontice: "P (purtătorul, n.n.) este o autoritate deontică pentru S (subiectul, n.n.) în domeniul D atunci și numai atunci când există un scop O de un anume tip, astfel încât: (1) S dorește ca O să fie realizat, (2) S crede că executarea tuturor
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]