135 matches
-
să-mi spună mie ce să fac”. Este nu atitudinea unei persoane religioase, ci mai degrabă o încercare de a anula orice autoritate umană asupra sa. Bochenski consideră, de asemenea, că există două tipuri de autoritate înțeleasă ca relație: Autoritatea deontică (în limba greacă, deomai înseamnă „eu trebuie”), care se referă la autoritatea șefului, superiorului dintr-o organizație; în acest caz, domeniul (D) constă în regulile de funcționare ale organizației sau în directive. Autoritatea deontică este autoritatea persoanei numite și este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
de autoritate înțeleasă ca relație: Autoritatea deontică (în limba greacă, deomai înseamnă „eu trebuie”), care se referă la autoritatea șefului, superiorului dintr-o organizație; în acest caz, domeniul (D) constă în regulile de funcționare ale organizației sau în directive. Autoritatea deontică este autoritatea persoanei numite și este fundamentată pe reguli și regulamente care trebuie acceptate ca adevărate pentru simplul fapt că ele sunt oficiale; Autoritatea epistemică este autoritatea specialiștilor (în limba greacă, episteme înseamnă știință, cunoștințe), a profesioniștilor, autoritatea științei (Bochenski
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
autoritatea persoanei ale cărei afirmații în legătură cu un anumit domeniu sunt considerate corecte. Ea trebuie obținută și menținută prin aserțiuni corecte (decizii corecte, soluții, cunoștințe exprimate, date, informații etc.; Pornind de la acest lucru, un manager, purtător al autorității (P) deține autoritatea deontică (D) asupra unui subordonat (S) (deoarece regulamentele sunt „acceptate” de subordonat), dar pentru a obține autoritatea epistemică (E), el trebuie să fie corect în aserțiunile sale cu privire la un domeniu sau altul. Un bun manager nu va fi învestit cu încredere
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
validarea aserțiunilor managerului, deci menținerea sau construcția relației de autoritate este realizată prin decizii dovedite ulterior a fi corecte. Deciziile greșite, incorecte, fac să înceteze relația de autoritate. Un manager este cu atât mai bun cu cât deține și autoritatea deontică și pe cea epistemică, cu alte cuvinte este numit în poziție și are competența dovedită și recunoscută pentru postul respectiv. Transferul de autoritate Autoritatea poate fi transferată, dar numai autoritatea deontică poate fi transferată/delegată către altă persoană (P1). Autoritatea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
cu atât mai bun cu cât deține și autoritatea deontică și pe cea epistemică, cu alte cuvinte este numit în poziție și are competența dovedită și recunoscută pentru postul respectiv. Transferul de autoritate Autoritatea poate fi transferată, dar numai autoritatea deontică poate fi transferată/delegată către altă persoană (P1). Autoritatea epistemică nu poate fi transferată deoarece fiecare persoană trebuie să își dovedească propria competență într-un domeniu (D) subiectului (S), pentru a fi acceptat, recunoscut ca autoritate de către (S). Transferul de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
competență într-un domeniu (D) subiectului (S), pentru a fi acceptat, recunoscut ca autoritate de către (S). Transferul de autoritate nu reprezintă același lucru cu împuternicirea sau delegarea de competențe; el se referă la autoritatea de conducere și control, la autoritatea deontică. A-i delega cuiva competențe presupune o relație a acestuia cu un domeniu (are de făcut ceva într-un domeniu) și nu acceptarea lui drept responsabil (și șef) de către subalterni (subiecți). Competența (în general, nu doar competența delegată, ca mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
acesta este un abuz de autoritate epistemică legată de domeniu. Un abuz similar, abuzul de subiect, poate fi legat de schimbarea subiectului (S) al autorității cu unul care nu are nici o relație de subordonare conform regulamentelor care confirmă o autoritate deontică; un astfel de exemplu ar fi acela al unui ofițer care, în virtutea obișnuinței, dă ordine unui cetățean de rând, de pe stradă, sau soției, acasă (Bochenski, 1992). Tipurile de autoritate deontică Autoritatea deontică, adică a funcției, este cea cu care ne
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
nici o relație de subordonare conform regulamentelor care confirmă o autoritate deontică; un astfel de exemplu ar fi acela al unui ofițer care, în virtutea obișnuinței, dă ordine unui cetățean de rând, de pe stradă, sau soției, acasă (Bochenski, 1992). Tipurile de autoritate deontică Autoritatea deontică, adică a funcției, este cea cu care ne întâlnim cel mai adesea, în special în sistemele organizate precum organizațiile economice, sistemele politice, administrative etc. Bochenski a identificat două tipuri de autoritate deontică: de sancționare (de exemplu, autoritatea gangsterului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
de subordonare conform regulamentelor care confirmă o autoritate deontică; un astfel de exemplu ar fi acela al unui ofițer care, în virtutea obișnuinței, dă ordine unui cetățean de rând, de pe stradă, sau soției, acasă (Bochenski, 1992). Tipurile de autoritate deontică Autoritatea deontică, adică a funcției, este cea cu care ne întâlnim cel mai adesea, în special în sistemele organizate precum organizațiile economice, sistemele politice, administrative etc. Bochenski a identificat două tipuri de autoritate deontică: de sancționare (de exemplu, autoritatea gangsterului care este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
acasă (Bochenski, 1992). Tipurile de autoritate deontică Autoritatea deontică, adică a funcției, este cea cu care ne întâlnim cel mai adesea, în special în sistemele organizate precum organizațiile economice, sistemele politice, administrative etc. Bochenski a identificat două tipuri de autoritate deontică: de sancționare (de exemplu, autoritatea gangsterului care este ascultat de victimă de teama sancțiunilor) sau/și de solidaritate (autoritatea căpitanului de vas care în timpul furtunii este ascultat de marinari pentru că au un scop comun, salvarea, și deci sunt solidari în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
de solidaritate (autoritatea căpitanului de vas care în timpul furtunii este ascultat de marinari pentru că au un scop comun, salvarea, și deci sunt solidari în realizarea lui). Existența obiectivelor comune este esențială pentru a vorbi de autoritate de solidaritate. „O autoritate deontică este o autoritate de solidaritate dacă și numai dacă (1) obiectivele transcedente ale purtătorului și subiectului sunt identice și (2) corelația dintre acțiunea subiectului și obiectivul său transcedent este independentă de voința purtătorului”, spune Bochenski (1992, p. 107). Altfel, în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
acțiunea subiectului și obiectivul său transcedent este independentă de voința purtătorului”, spune Bochenski (1992, p. 107). Altfel, în cazul obiectivelor diferite pentru purtător și subiect sau al unei acțiuni a subiectului impusă prin voința purtătorului de autoritate, avem o autoritate deontică de sancționare, și nu de solidaritate. Aceste elemente ale analizei sunt esențiale pentru a înțelege de ce subordonații îndeplinesc anumite sarcini fără dedicație, fără convingere, ca pe niște sancțiuni: pentru că sunt impuse și pentru că nu coincid cu propriile lor obiective. Să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
managerilor de nivel mediu, firmei de audit etc., până când escrocheria a fost descoperită și compania a dat faliment. La o altă scară, se poate spune că ideile de stânga ale comuniștilor au început prin a fi bazate pe o autoritate deontică de solidaritate (la nivel declarativ) în rândul celor săraci, după care obiectivele șefilor comuniști și cele ale masei (executanților) au devenit diferite, iar autoritatea a devenit una de sancționare. Cel mai bun exemplu în acest sens este exercitarea autorității de către
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
imaginea clară (deși la scară redusă) a ceea ce s-a întâmplat cu autoritatea liderilor comuniști peste tot în lume. Despre autoritate și libertate Potrivit lui Bochenski, libertatea, o relație cu doi termeni - un subiect și un domeniu -, presupune absența unei autorități deontice în acel domeniu. O autoritate deontică presupune o reglementare a domeniului, deci o dispariție a libertății în acel domeniu. Cu toate acestea, indivizii acceptă relațiile de autoritate (deci renunță la o parte din libertate) de dragul atingerii unui obiectiv dorit, pentru că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
a ceea ce s-a întâmplat cu autoritatea liderilor comuniști peste tot în lume. Despre autoritate și libertate Potrivit lui Bochenski, libertatea, o relație cu doi termeni - un subiect și un domeniu -, presupune absența unei autorități deontice în acel domeniu. O autoritate deontică presupune o reglementare a domeniului, deci o dispariție a libertății în acel domeniu. Cu toate acestea, indivizii acceptă relațiile de autoritate (deci renunță la o parte din libertate) de dragul atingerii unui obiectiv dorit, pentru că autoritatea într-un domeniu poate însemna
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
de a circula pe roșu, pe trotuar, pe sens interzis), dar ne asigură libertatea de a circula pe verde, pe sens unic în direcția corectă etc. La nivel social, doctrinele politice extreme, anarhismul sau totalitarismul, presupun tocmai lipsa oricărei autorități deontice - în cazul anarhismului - sau existența unei autorități deontice în toate domeniile - totalitarismul (Bochenski, 1992). La scară mai mică, în organizații, anarhia, adică lipsa totală de autoritate deontică (de reglementări clare, de regulamente de ordine interioară, proceduri etc.) este la fel de periculoasă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
sens interzis), dar ne asigură libertatea de a circula pe verde, pe sens unic în direcția corectă etc. La nivel social, doctrinele politice extreme, anarhismul sau totalitarismul, presupun tocmai lipsa oricărei autorități deontice - în cazul anarhismului - sau existența unei autorități deontice în toate domeniile - totalitarismul (Bochenski, 1992). La scară mai mică, în organizații, anarhia, adică lipsa totală de autoritate deontică (de reglementări clare, de regulamente de ordine interioară, proceduri etc.) este la fel de periculoasă și ineficientă ca suprareglementarea și dictatura unei autorități
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
nivel social, doctrinele politice extreme, anarhismul sau totalitarismul, presupun tocmai lipsa oricărei autorități deontice - în cazul anarhismului - sau existența unei autorități deontice în toate domeniile - totalitarismul (Bochenski, 1992). La scară mai mică, în organizații, anarhia, adică lipsa totală de autoritate deontică (de reglementări clare, de regulamente de ordine interioară, proceduri etc.) este la fel de periculoasă și ineficientă ca suprareglementarea și dictatura unei autorități deontice totalitare. Autoritatea (deontică) de grup Bochenski abordează și problema autorității de grup. El explică faptul că „P este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
în toate domeniile - totalitarismul (Bochenski, 1992). La scară mai mică, în organizații, anarhia, adică lipsa totală de autoritate deontică (de reglementări clare, de regulamente de ordine interioară, proceduri etc.) este la fel de periculoasă și ineficientă ca suprareglementarea și dictatura unei autorități deontice totalitare. Autoritatea (deontică) de grup Bochenski abordează și problema autorității de grup. El explică faptul că „P este o autoritate deontică pentru subiectul S care aparține grupului K în domeniul D atunci și numai atunci când există un scop O de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
totalitarismul (Bochenski, 1992). La scară mai mică, în organizații, anarhia, adică lipsa totală de autoritate deontică (de reglementări clare, de regulamente de ordine interioară, proceduri etc.) este la fel de periculoasă și ineficientă ca suprareglementarea și dictatura unei autorități deontice totalitare. Autoritatea (deontică) de grup Bochenski abordează și problema autorității de grup. El explică faptul că „P este o autoritate deontică pentru subiectul S care aparține grupului K în domeniul D atunci și numai atunci când există un scop O de un asemenea tip
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
clare, de regulamente de ordine interioară, proceduri etc.) este la fel de periculoasă și ineficientă ca suprareglementarea și dictatura unei autorități deontice totalitare. Autoritatea (deontică) de grup Bochenski abordează și problema autorității de grup. El explică faptul că „P este o autoritate deontică pentru subiectul S care aparține grupului K în domeniul D atunci și numai atunci când există un scop O de un asemenea tip încât S să creadă că executarea tuturor directivelor date de P și care fac parte din domeniul D
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
exista armată, poliție, școală, sistem de pensii etc.), gândim că impactul impozitului plătit de o persoană este atât de mic încât nu ar afecta rezultatul final, așa că dacă nu ar exista sancțiuni, oamenii nu ar plăti aceste impozite. Negarea autorității deontice de către indivizii unui grup (de fapt ai unei echipe) este o situație adesea întâlnită în organizații atunci când nu există un obiectiv comun clar (sau, chiar dacă există, nu este cunoscut de membrii grupului/echipei) sau când îndeplinirea directivelor este considerată a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
o situație adesea întâlnită în organizații atunci când nu există un obiectiv comun clar (sau, chiar dacă există, nu este cunoscut de membrii grupului/echipei) sau când îndeplinirea directivelor este considerată a nu fi necesară pentru realizarea scopului. „Cel care respinge autoritatea deontică a unui purtător într-un domeniu, neagă sau că există un obiectiv care nu poate fi atins decât sub conducerea acelei autorități, sau că executarea directivelor purtătorului constituie o condiție necesară a realizării acestui obiectiv, sau neagă și una și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
grupului nu va fi deplină, iar îndeplinirea directivelor nu va fi sigură. Acceptarea oarbă a unei autorități în virtutea charismei sau a unei ideologii care presupune scopuri vagi este etichetată drept irațională de Bochenski și este considerată imorală. „Acceptarea unei autorități deontice fără nici un fel de întemeiere trebuie respinsă din motive morale.” (Bochenski, 1992, p. 90) Cred că este evident la ce este util studiul autorității pentru indivizi și pentru manageri în mod special: el ne ajută să înțelegem greșelile care conduc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
activității tale sau în altele legate de acestea și folosește-o în interacțiunile cu subordonații sau chiar cu superiorii tăi. Cunoștințele tale îi vor convinge pe ceilalți că știi ce conduci, nu numai cum să conduci. Transferă/deleagă-ți autoritatea (deontică) asupra unor domenii atunci când ești absent. Nu pierzi nimic dacă îți transferi/delegi autoritatea deontică, pentru că o poți redobândi oricând dorești; autoritatea ta epistemică nu poate fi transferată, deci nu o poți pierde din această cauză. Transferă/deleagă-ți autoritatea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]