135 matches
-
didactic a) Analiza structurală a discursului didactic În activitatea de predare, limbajul verbal al profesorului exprimă produsele gândirii sale în forma noțiunilor, judecăților, raționamentelor ținând cont de nivelul semio-cognitiv al elevilor. Din această perspectivă, profesorul este constrâns de o sintaxă deontică și de realizarea unui acord logico-lingvistic pentru a-i ajuta pe elevi să recepteze și interpreteze corect mesajele educaționale. Analiza structurală a discursului didactic presupune descrierea acestuia ca microsemn sau a microdiscursului, a cărui semnificație decurge chiar din structura sa
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
inițial rolul de locutor: relație pe orizontală/pe verticală, relație autoritară/democratică, relația "de autoritate cognitivă" (reflectată în replici de tipul "Așa a spus doamna [învățătoare]", cu sensul "doamna învățătoare are întotdeauna dreptate/știe întotdeauna mai multe", relația "de autoritate deontică" profesorul poate sancționa în cazul neîndeplinirii unei sarcini cf. Sălăvăstru, 2004, pp. 212-214), relații de solidaritate versus antagonism, relații de aprobare versus dezaprobare, relații destinse versus tensionate (Alecu, 2002, p. 29), relații permisive, normative sau tranzacționale (Diaconu, 2002, pp. 116-119
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
literare. Studierea acestor etape, cunoscute în existența tuturor limbilor literare, nu a fost însă posibilă pînă la dezvoltarea, pe terenul logicii și filozofiei, a unei discipline științifice a normelor, sub forma unei ramuri a logicii, de sine stătătoare, denumită logica deontică 227. Procesul intervenției conștiente în modicarea limbii prin normare începe cu o constatare a stării naturale a limbii, stare care nu corespunde cu exigențele unui anumit nivel cultural și social. Se proiectează, de aceea, o formă a limbii care să
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
caracteristic numai unei societăți evoluate, fiindcă numai aceasta presupune existența unei limbi literare. Acționînd ca formă a autorității și concretizîndu-se în acte de conștiință susținute cu argumente raționale, acest determinism plasează posibilitatea și libertatea în limitele unei ordini normative sau deontice, în vreme ce la nivelul limbii populare ordinea este naturală, în sensul că funcționează ca regulă impusă de mediu într-o formă nesupravegheată decît de tradiție, de rezultatul evoluției și al cauzelor care determină această evoluție. Limbă și tradiție Tradiția este factorul
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Editura Științifică, București, 1969 Williams, Bernard; Montefiore, Alan (eds.), Filosofia analitica inglese, Lerici Editori, Roma, 1967 Williams, Raymond, Culture and Society 1780-1950, Penguin Books Ltd., Harmondsworth, Middlesex, 1976 Wittgenstein, Ludwig, Tractatus logico-philosophicus, Humanitas, București, 1991 von Wright, Georg Henrik, Logica deontică și teoria generală a acțiunii, în volumul Norme, valori, acțiune, Editura Politică, București, 1979, p. 139-188 von Wright, Georg Henrik, Normă și acțiune, București, 1982 Zgusta, Ladislav, Manual of Lexicography, Publishing House of the Czechoslovak Academy of Sciences, Praha, 1971
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
tip natural", iar nu "naturală". 223 Alexandru Philippide, Opere alese. Teoria limbii, p. 171-173. 224 Ibidem, p. 183. 225 Eugen Coșeriu, Introducere în lingvistică, p. 127. 226 Vezi George Steiner, op. cit., p. 42. 227 Vezi Georg Henrik von Wright, Logica deontică și teoria generală a acțiunii, în volumul Norme, valori, acțiune, Editura Politică, București, 1979, p. 145-146. 228 Vezi Alexandru Philippide, Opere alese. Teoria limbii, p. 183. 229 Vezi Georg Lukács, Ontologia existenței sociale, Editura Politică, București, 1975, p. 307. 230
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
care guverneaz] gândirea moral]. Prescriptiviștii au c]utat asemenea reguli. Ei pretind s] le fi g]sit atât într-o combinație a regulilor care guverneaz] imperativele comune, cât și într-o alt] serie de reguli care guverneaz] alte cuvinte modale deontice precum „se cuvine” sau „trebuie” în sensul lui moral, care se g]sesc aproximativ în aceeași relație cu imperativele că și modul indicativ cu celelalte moduri (Hâre, 1981, p. 23). Aceste cuvinte nu sunt specifice discursului moral, așa c] ar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
transpus viața în operă. Putem afirma că psihiatria i-a aparținut, deoarece i-a dat sensul ei uman și științific deplin, chiar și atunci când viața riscă a-și pierde idealurile și sensurile, și când i-a asigurat neștirbită condiția sa deontică. Respectul omului a fost profesiunea sa de credință și, chiar dacă la gradul său de inteligență și luciditate lasă impresia că se identifică greu cu cineva, în realitate diferența și diversitatea de opinii ne-a dus întotdeauna la gândul și convingerea
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
J.M. Bachenski identifică două tipuri de autoritate: a. autoritatea epistemică este aceea a profesorului specialist într-un domeniu de cunoaștere, a celui care știe mai bine și mai mult decât elevul sau decât elevul un coleg de catedră b. autoritatea deontică este exercitată de profesorul care conduce acțiunea educativă, cel care dă directive elevului și explică necesitatea lor (J.M. Bachenski apud M. Călin, 1996, p. 47). În cadrul procesului instructiv-educativ profesorul exercită ambele tipuri de autoritate, dar în proporții diferite și în
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
Marcus, 1999, p.94); 3. amuzarea altora și atragerea atenției asupra noastră (S. Marcus, 1999, p.94). În ceea ce privește cazul particular al comunicării didactice, M Călin o include în tipuri de relație pedagogice, alături de relația pedagogică interpersonală și de relația pedagogică deontică. Din punct de vedere structural - funcțional comunicarea didactică presupune două forme diferite: a. Comunicarea generală - prin utilizarea de către profesor și elevi a limbajului curent ale cărui componente sunt: emițătorul, calea de transmitere a cunoașterii umane și receptorul; b. Comunicarea de
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]