46 matches
-
anexa nr. 1 2. Contraindicații: - boli cronice ale aparatului cardio-vascular - litiaza renală - insuficientă corticosuprarenală - hipertiroidie - dermatoze cronice - boală ulceroasa. 3. Examinări pentru controlul medical periodic: - examen clinic general anual. 4. Criterii pentru suspiciunea de boală profesională: - fenomene de șoc caloric - deperdiția de apă și electroliți - astenie marcată. Fișa nr. 105 TEMPERATURA SCĂZUTĂ 1. Examinări pentru încadrarea în munca: - cele prevăzute în anexa nr. 1 - examen ORL - ECG - examen sumar de urină 2. Contraindicații: - bronhopneumopatii cronice - otite, mastoidite, sinuzite cronice - conjunctivite, dacrioadenite
ORDIN Nr. 15 din 1982 pentru stabilirea normelor privind examenul medical al persoanelor ce urmează a fi încadrate în munca şi controlul medical periodic. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106590_a_107919]
-
accentuat de handicap; e) formele de rahitism vitaminorezistent, confirmate prin repetate internări în spital, se apreciază că determină o deficiență de nutriție accentuată care poate fi asimilată cu încadrarea în gradul accentuat de handicap; f) stările de cașexie gravă și deperdiție proteică de diverse etiologii se apreciază că determină o deficiență de nutriție gravă când depășesc un deficit ponderal de 25% și pot fi asimilate cu încadrarea în forma gravă de handicap, necesitând îngrijiri din partea altei persoane. • Afecțiuni ale structurii funcțiilor
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
constantă indiferent de variațiile termice ale mediului înconjurător. Aceasta variază la majoritatea mamiferelor între 36 și 38°C. Ea este rezultatul intenselor procese chimice producătoare de căldură (termogenetice), contracarate în caz de depășire a valorilor normale de către fenomenele fizice de deperdiție calorică (termolitice). Căldura specifică a țesuturilor vii fiind de 0,83 calorii/kilocorp/1°C, la adultul de 70 kg sunt necesare aproximativ 58 de calorii pentru a-i crește temperatura corporală cu 1°C sau 1,8°F. În
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
chimice celulare generatoare de căldură și temperatura corporală există relații de feedback de tipul: Creșterea cu 1°C a temperaturii atrage după sine o creștere cu 9,8% a eliberării de energie calorică. Paralel cu creșterea temperaturii, reacțiile fizice de deperdiție calorică sunt mai puțin eficiente. Acestea devin dominante când termogeneza exagerată amenință echilibrul termic. II.9.2.2. Termoliza: Spre deosebire de termogeneză, termoliza se realizează prin procese fizice de conducție, convecție, iradiere și evaporare. Între procesele termogenetice chimice și cele termolitice
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
le poate și absorbi. Raportul între energia absorbită și cea radiantă apropiindu-se de 1, pielea emite și absoarbe mari cantități de căldură. În condițiile climatului temperat, un subiect sedentar îmbrăcat obișnuit poate pierde prin iradiere până la 60% din totalul deperdiției calorice, respectiv 1 200 - 1 400 de calorii din cele 2 400 - 2 500 de calorii necesare pentru 24 de ore. Pierderile sunt cu atât mai intense, cu cât suprafața radiantă și gradientul termic dintre masa corporală și obiectele din
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
hipotalamusului anterior fiind bogată în neuroni sensibili la cald și la rece, îndeplinește rol de veritabil termostat biologic. Acesta reglează pe cale reflexă adaptând la necesitățile normale ale organismului atât mecanismele chimice producătoare de căldură, cât și pe cele fizice de deperdiție calorică, în vederea menținerii în limite constante a echilibrului termic. Funcționând ca un termostat reglabil, hipotalamusul reacționează atât la variațiile termice exogene, cât și la dereglările de cauză endogenă ale temperaturii corporale în două principale moduri: reflex și voluntar. Regiunea preoptică
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
mare precizie, în vederea restabilirii balanței termice și menținerii sale în limite constante normale. Dintre factorii climatici care solicită procesele reflexe termoreglatoare, mai importanți sunt: temperatura, umiditatea și mișcarea aerului, precum și temperatura corpurilor solide sau lichide înconjurătoare. În timp ce umiditatea crescută limitează deperdiția de căldură prin evaporare, vântul rece o intensifică. Ca orice act reflex, reacțiile termogenetice sau termolitice compensatoare au la bază arcuri reflexe complexe, formate din termoreceptori periferici și centrali, căi nervoase aferente, centri termoreglatori și căi eferente somato-vegetativo-endocrine. În esență
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
a teritoriului respectiv. Un adevărat feedback între detectorii și efectorii circuitelor neuroefectoare a fost descris (fig. 157). La rândul lor, reacțiile parasimpatice induse de excitarea centrilor termolitici din hipotalamusul anterior determină vasodilatație și secreție sudorală, în vederea intensificării proceselor fizice de deperdiție a căldurii prin iradiere și, respectiv, evaporare. Debitul sanguin cutanat poate crește de la 12-15 ml/min până la 50 ml/min/100 g piele. Rolul hipotalamusului ca reglator al temperaturii corporale se exercită nu numai pe cale nervoasă, ci și cu participare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
corespunzătoare ale pierderilor calorice. Dintre factorii climatici producători de asemenea reacții indispensabile termoreglării fac parte: - temperatura mediului ambiant superioară sau inferioară celei de confort termic, ca stimulant al termoreceptorilor cutanați la cald și rece; - umiditatea aerului, ca factor ce limitează deperdiția de căldură prin evaporare; - viteza vântului, ca factor de primenire a păturii de aer la suprafața corpului și de intensificare a pierderilor de căldură prin evaporare; - temperatura corpurilor înconjurătoare, ca factor de intensificare a pierderilor sau captării de căldură. Tendința
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
băuturi calde, bogate în hidrocarbonate, grăsimi etc); - participarea paniculului adipos subcutanat, rău conducător de căldură, cu rol de manta biologică; - participarea îmbrăcămintei și a încălțămintei, ca sisteme vestimentare protectoare contra pierderilor de căldură endogenă. Dacă îmbrăcămintea obișnuită reduce la jumătate deperdiția calorică a subiectului dezbrăcat, aceasta scade de 6 ori în cazul unui costum arctic. Umezeala compromite rolul protector al îmbrăcămintei și încălțămintei. Locul stratului izolator de aer fiind luat de apă, prevăzută cu conductibilitate mare pentru căldură, pierderile calorice cresc
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
compoziția chimică a bilei, hiperfoliculinemia, sarcinile); crește cu vârsta: staza; creșterea vâscozității conținutului biliar. 2) factori genetici - incidență crescută În unele familii; În rândul populației cu grupa sanguină A(II). 3) alimentația: creșterea grăsimilor animale și a colesterolului; crește zaharoza - deperdiție intestinală de săruri biliare; scad vegetalele - scade acidul chenodezoxicolic (cura de slăbire + distanțarea meselor prin stază și creșterea concentrației colesterolului În bilă datorită mobilizării grăsimilor din depozite); 4) hipercolesterolemia: asocierea uneori cu litiaza vezicală; 5) obezitatea: stazăscăderea mobilității diafragmului În cadrul
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
-
gimnastică respiratorie, având drept obiective: - Formarea dezvoltarea inspirului nazal și bucal voluntar;Antrenamentul respirației diafragmatice și amplitudinii ventilatorii; - Formarea sfincterului velo-faringian prin exerciții de suflare și de deglutiție; - Corectarea poziției limbii;Coordonarea fonoarticulației cu expirul prelungit; - Corectarea pronunției consonatice, a deperdiției nazale și grimaselor; - Dezvoltarea încrederii oratorice prin lectura cu voce tare, păstrând ritmul respirator, și recitarea de versuri pentru prepararea unei fonații corecte la școlari. Exercițiile se execută sub control vizual în fața oglinzii și sub control kinestezictactil pentru perceperea regularității
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
șant median menținut ferm prin contracția limbii. Marginile limbii acoperă lateral molarii superiori, iar anterior incisivii inferiori pentru a direcționa exclusiv median printre buzele întredeschise curentul fricativ articulator. îfigura 2.6.) Buzele acoperă ferm arcadele dentare pentru a nu permite deperdiția interdentală de aer, iar comisurile bucale sunt retrase puțin, până se vede vârful limbii și marginea incisivilor inferiori. Maxilarul inferior are o poziție ridicată, împinsă puțin înainte, până ce arcadele dentare sunt aliniate lăsând un spațiu de 1 mm. Poziția organelor
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
afectează mai ales rostirea (capacitatea de recepție și emisie), de articulare și de repartizare în timp a enunțului. După forma sa clinică și după deficitul motor este vorba de o dizartrie pseudobulbară, care comportă diminuarea forței de articulare și o deperdiție nazală care reduce suflul, vocalele închise și unele consoane sunt nazalizate, alte vocale sunt diftongate, fonemele terminale sunt adesea eludate, oclusivele posterioare sunt slab pronunțate, fapt cauzat de aspectul paretic al glotei, siflantele și șuierătoarele sunt slăbite. Ceea ce impresionează este
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
În dizartrie este tulburată în general motricitatea și în special motricitatea organelor fono articulatorii. 2. Parezele sunt de nivel central și în general nu afectează limbajul propriu-zis, ci numai latura lui instrumentală. 3. Legat de apraxia acestor organe, este specifică deperdiția nazală, aprozodia, sealareea, cât și invariabilitatea alterărilor fonetice. 4. Este absolut necesar a conștientiza copilul în vederea reabilitării funcției de comunicare, tinzând către o activitate voluntară, pozitiv afectivă, evaluând posibilitățile lui reale, fie pornind de la gândire, atenție, memorie, către limbaj, fie
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
fenomenelor de coagulare intravasculară diseminată (CID) la nivelul endoteliilor vasculare agresate direct (sub acțiunea germenilor și endotoxinelor acestora) sau indirect prin eliberarea unei mari cantități de monoxid de azot, cu consecințe negative asupra echilibrului circulator (prin vasoplegie, hiperpermeabilizare capilară și deperdiție de lichide în țesuturi) și evoluție către șoc (fig. 6). În plus, în cazurile severe a fost dovedit rolul: - cascadei complementului. Acesta este implicat în patogenia infecțiilor sistemice bacteriene prin intermediul fracțiunilor C3a și C5a, care stimulează producția de TNF-a
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
ca un fenomen ce „alterează timbrul vocii și se datorește unei comunicări constante, chiar minimă, între cavitatea nasală și cea orală” (99; p.322). Ei denumesc accesul de nasalitate care schimbă componentele timbrului adăugând vorbirii elemente parasitare, necomunicative - nasonare, în timp ce deperdiția aerului pe căile nasale, dezagreabilă pentru interlocutor, este denumită „nasalizare”. Diversitatea tulburărilor de articulație este notată cu un termen general „tulburări fonetice”. În același sens, Borel-Maisonny, J.Tarneaud și Muriel Morely demonstrează că „nasalizarea, nasonarea, deperdiția nasală, caracterizează sgomotele specifice
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
parasitare, necomunicative - nasonare, în timp ce deperdiția aerului pe căile nasale, dezagreabilă pentru interlocutor, este denumită „nasalizare”. Diversitatea tulburărilor de articulație este notată cu un termen general „tulburări fonetice”. În același sens, Borel-Maisonny, J.Tarneaud și Muriel Morely demonstrează că „nasalizarea, nasonarea, deperdiția nasală, caracterizează sgomotele specifice care se suprapun sunetului fundamental vocal, tulburând secundar pronunția” (20; p.147;185; p. 38; 118; p.199). Shelton, Brooks, Youngstrome citați de Arnold, au demonstrat în 1964, raportul dintre gradul de închidere velară și calitatea
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
au ilustrat radiografic variațiile de poziție ale organelor fonatorii în timp ce sunetul emis pare invariabil auditorului (214; p.685-698). Din practica noastră logopedică reiese că emisia consonantică este afectată diferențiat în funcție de forma de manifestare a dezechilibrului funcțional dintre rezonatori, suflu nasal, deperdiția nasală, suflu laringian, nasonare, nasalizare, „coup de glotte” și care nu definesc pe plan fonetic același lucru. Ele coexistă în sindromul rhinolalic cu fenomene dislalice diverse și impun o atentă diferențiere în scop terapeutic. Din activitatea îndelungată de urmărire și
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
nasală se mărește și presiunea intraorală scade modificând fonația. O insuficiență velară cu o anumită determinare etiologică permite ca o parte din aerul subglotic să refluieze nazal, amplificând rezonanța nasală și pentru consoanele orale. Cantitatea de nasalitate crește cu cantitatea deperdiției nasale, vorbirea devenind neinteligibilă pentru interlocutor. CAPITOLUL II MORFOLOGIA DEFECTELOR APARATULUI FONO - ARTICULATOR PRIN DESPICĂTURI CONGENITALE DE BUZĂ, BOLTĂ ȘI VĂL PALATIN „Malformațiile congenitale labio-maxilo-palatine formează o entitate independentă. Din cauza tendinței lor de a le spori incidența ele constituie un
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
cu vârsta. De la 4 ani - 4 ani și 6 luni, vocabularul este în creștere și învelișul acestuia în plină restructurare. La 4 ani vorbirea este profund rhinolalică cu dislalie poliformă, fonație de tip C (compensații faringo-laringiene, suflu răgușit cu mare deperdiție nasală). La vârsta de 5 ani, se aplică probele de dezvoltare lingvistică - Borel-Masonny - unde se constată o întârziere de un an față de vârsta cronologică V.Ca./ V.1. = 5/4, recuperare ce are loc până la finele clasei I-a prin
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
posterior al faringelui - 10 mm. Apraxie linguală și labio-jugală cu dificultăți în realizarea feedback-ului audiție-fonație. b. Probe funcționale - respirație orală cu valori spirometrice mici (400 cm³)la vârsta de 6 ani. Deglutiția infantilă, suflu bucal inexistent, suflu nasal și deperdiție nasală în fonație. c. Examen ortodontic - inocluzie verticală cu ușor pregnatism pentru care se instalează terapie orodontică prin aparat mobil. d. Examen ORL - auz normal evaluat prin electroaudiometrie. Percepție fonematică deficitară. e. Examen neurologic - E.E.G. indică un ritm alpha nemodificat
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
Sunt afectate rareori fonemele l, r ale căror vibrații sunt diminuate dar nu transformate. Suflu nasal afectează de asemenea consoanele explosive împiedicându-le pronunția sau asurzindu-le: b spre p , d spre t, g spre c. Suflul nasal trebuie deosebit de deperdiția nasală deoarece nu înseamnă același lucru. Pierderea de aer nasal se produce paralel cu o pronunție mai mult sau mai puțin în limite normale afectând în special timbrul vocii, în timp ce suflul nasal afectează însăși pronunția în diverse forme dislalice înregistrând
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
sigmatism adental, sigmatism stridens, sigmatism lateral stâng, drept sau bilateral și sigmatism palatal (17; p.8-30). Din analiza tulburărilor fono-articulatorii am sintetizat astfel următoarele tipuri de fonație: 1. Tipul A - vorbire normală; 2. Tipul B - articulare în limite normale + B1 deperdiție nasală și suflu nasal B2 suflu răgușit al gâtului; 3. Tipul C - dislalie poliformă + suflu nasal, compensații faringo-laringiene, suflu răgușit și „coup de glotte”; 4. Tipul A/B - dislalie parțială + suflu nasal; 5. Tipul A/C - dislalie parțială + suflu răgușit
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
de rostire : corectă și incorectă. Din aceste date, cu ajutorul mașinii de calcul am extras: a) Ordinea și frecvența vocalelor dislalice pe forme de despicături; b) Ordinea și frecvența consoanelor dislalice pe forme de despicături; c) Frecvența fenomenului de omisie, substituire, deperdiție nasală, sigmatism în cele două forme de despicături; d) Erorile aceleași consoane pe forme de despicături; e) Ordinea frecvenței consoanelor dislalice pentru limba română, comparativ cu ordinea și frecvența demonstrată de alți autori pentru limba franceză, rusă, cehă și engleză
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]