50 matches
-
cărui herald a fost. Partitura pe care o execută acum e naționalistă pe de-a-ntregul. Comunismul se citește doar în subtext. "Metodologia" critică e, în bună datină totalitară, falsul. Falsul în diverse chei. Iată falsul prin simulare, nîndoios tartuffian în deplîngerea represiunii comuniste, la un mod pe care propagandistul M. Ungheanu n-ar fi cutezat nici o clipă a-l adopta cît timp a fost în viață patronul său, Nicolae Ceaușescu: "În anul 1958, Vasile Voiculescu a fost implicat de un anticar
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15419_a_16744]
-
mie o explicație pentru această situație, ți-aș răspunde prin recursul la o opinie a deja citatului Don de Lillo: un scriitor trebuie să fie un terorist.” La obiect: „Or, de la Eminescu încoace, în literatura română s-a instaurat tradiția deplângerii soartei scriitorului în cadrul societății lui inadecvate și deplângerea soartei proprii, a poporului și a țării de către scriitori nevolnici.” Am citit, pe gânduri am căzut, lovindu-mă destul de tare, într-un târziu m-am ridicat, pentru întâia oară fără să mă
Scriitorul terorist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13541_a_14866]
-
răspunde prin recursul la o opinie a deja citatului Don de Lillo: un scriitor trebuie să fie un terorist.” La obiect: „Or, de la Eminescu încoace, în literatura română s-a instaurat tradiția deplângerii soartei scriitorului în cadrul societății lui inadecvate și deplângerea soartei proprii, a poporului și a țării de către scriitori nevolnici.” Am citit, pe gânduri am căzut, lovindu-mă destul de tare, într-un târziu m-am ridicat, pentru întâia oară fără să mă lamentez - cu toate că sunt de felul meu plângăcios - pentru
Scriitorul terorist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13541_a_14866]
-
mâinile legate la spate îți mângâiam fața cu picioarele legate alergam către tine nu din frică nici din confortabilă iubire sau adorare cu gândurile bine legate de îndatoririle zilei te visam în adâncurile mele ci din sperândă disperare nu din deplângere ci din plâns de mic copil de când a murit tata mi-am dat seama cum eu nici în ruptul capului nu pot fi graniță sigur am încercat și noi să imităm granița dar ea nu tăcea nu se lăsa măgulită
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/7886_a_9211]
-
de agresare a impozitatului. Fenomenul impozitelor e prezent din plin și în cronici; la Neculce, cel puțin, informațiile esențiale despre noii domni privesc aproape întotdeauna nivelul și structura taxelor (în prefețele din perioada comunistă obsesia fiscală era uneori scuzată prin deplîngerea orizontului îngust, "de clasă", al cronicarului-mare boier!). De la Neculce aflăm că Mihai-vodă "au scos văcărit, de i-au rămas blăstăm păn-acmu" (cap XXI), că Grigori-vodă "au rădicat țigănăritul și morăritul și prisăcăritul și cîrcimăritul" (cap. XXII), iar Costandin-vodă "di toamnă
Biruri,taxe, impozite by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12183_a_13508]
-
Uniunii, cap de listă fiind Ștefan Augustin Doinaș fostul maestru și model al domnului Dinescu pe care domnul Dinescu l-a divulgat ca informator al Securității. Am rămas stupefiat și a trebuit să intervin când domnul Manolescu a mers cu deplângerea acestor informatori până la a spune că domnul Șt. Aug. Doinaș a fost poate cel mai hărțuit scriitor de către Securitatea română și indignarea m-a făcut să-i spun că nu cred acest lucru că cel mai hărțuit scriitor de Securitatea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
în foiletoane, trece la treabă. Era într-o vreme cînd "țara", ca titlu, ca temă, se purta. Doar că el îi scoate altă față, nu gravă, cum erau și cele desenate în respectul tradiției, și celelalte, întocmite din crize și deplîngeri. Kutyland-ul lui Arghezi e România moftului. Bunăoară, insul nostru, scriitor, poftește să se urce-ntr-un avion, cu Mnir și Kuic, doi prieteni aviatori. Și-ajunge, în derivă, pe o insulă swiftiană, recent transformată în municipiu, unde primarul general aduce
Un regat nițel absurd by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10595_a_11920]
-
the Beats, Transgression Between the Trancedental and Trance Reality), Marcel Duchamp (Imposters on Planet Dada). E un amestec de lamentații ("Oh Lil Picard, Oh Lil Picard, the hat lady of the avant-garde"), declarații ("Marcel, Marcel, I love you like hell!"), deplîngerea popularizării lui Dada: "Dada collections on CD-Rom/ Even M. D. handwriting în a Mac font program/ You can take a Dada express to any museum în New York, Zurich or Paris/ Dada was a shampoo, now it's a hair salon
Dada for ever by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17713_a_19038]
-
pe care, de altfel, s-a grăbit s-o anunțe încă din 22 decembrie, învinuindu-l pe Ceaușescu de "întinarea nobilelor idealuri ale socialismului". În oglindă, în 1996, dl. Constantinescu a ținut un discurs ce poate fi rezumat la ideea deplângerii întinării... idealurilor democrației și ale economiei de piață de către adversarii pe care tocmai urma să-i învingă! Similitudinile merg mai departe: în timp ce Ion Iliescu a depus eforturi herculeene să păstreze intacte structurile comunisto-securiste, Emil Constantinescu a părut să n-aibă
Nemultumitului i se ia harul! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18112_a_19437]
-
mai mult supără conținutul, punerea în discuție a ierarhiilor, disponibilitatea de a adopta mai multe perspective, acceptarea privirii din afară. La nivel pur discursiv, cea mai surprinzătoare reacție mi se pare, însă, respingerea tonului relaxat al normalității. O reacție caracteristică - deplîngerea "modelelor", a "efigiilor" desacralizate -, pune într-un număr recent de ziar ("Cotidianul", 6. oct. 1999), un titlu tipic de știre de senzație - "Împăratul Traian era tuns cu breton" a deasupra unui citat din noul manual de istorie incriminat: "Împăratul este
Istorie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17553_a_18878]
-
capătul lumii). Ne aflăm pe un tărîm eretic, în care demonia poetului se proiectează în demonia prezumată a tainicului mecanism universal. O altă inadaptare e de factură temporală. Reflex al pierderii unității primordiale, al Paradisului conținut în aceasta, se ivește deplîngerea copilăriei apuse, așijderea înzestrate cu atribute paradiziace, "sîmburele" omului ce devine, după cum Dumnezeu e germenele cosmosului abandonat metamorfozelor. Simbologic (o simbologie inversată), marea, leagăn al vieții, e percepută ca un mediu al durerilor "neegale", ca o lacrimă enormă a deznădejdii
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
lega fapte depărtate și le dădea o puternică precizie" (p. 37). S-ar zice că pohemul e continuarea acestei arte a vagului exact. "Trezește-te îi spuneam și îți voi fi recunoscător" (p. 38). Un psalm, în felul ei, această deplîngere a oboselii părintelui, care rămîne de neînțeles, chiar dacă "vedeam felul cum vedea" (p. 42). Din povestea tatălui văzător, iar nu "un orb bătrîn", ca odinioară, pe cînd pohemul era poem, se desprinde, pe nesocotite, o dragoste alta și aceeași, eterna
Greul pămîntului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7327_a_8652]
-
lumii prea calmă”), cînd sinistru diversă, „o eczemă disperat scărpinată”. Poetul iese din sine, se întrupează în această ambianță infernală ca într-o antitranscendență. Lira pe care o mînuiește nu are glasul curent al introvertirii, ci unul al spaimei și deplîngerii în grup, făpturile îngrozite strîngîndu-se instinctiv unele în altele dintr-un reflex al defensivei. Dezastrele împing istoria înapoi, în preistorie ( u o ). Un autoportret pe care ni-l oferă autorul e compus din liniile rebarbative ale unei extravertiri caracteristice: „Uram
„Intoarcerea” unui poet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5971_a_7296]
-
Iosif, câteva mai puțin la Anghel) de la moartea amândurora. Reacții la parodiile lor a avut, prin revistele vremii, un alt dezmoștenit al istoriei literare, Topîrceanu. Cronica veselă care i-a provocat cunoscutul Răspuns al micilor funcționari se cheamă (sic!) Elegie. Deplângerea, destul de neîndemânatică, sorții de conțopiști. Mai reușită este, însă, o altă elegie, recapitularea, cu multă milă de sine, a unei vieți de poet nerăsplătit. O reproduc aici, ca pe o amară, totuși, privind dinspre viitor, presimțire: „În cursul vieții meleatât
Profesori și poeți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3226_a_4551]
-
Uniunii, cap de listă fiind Ștefan Augustin Doinaș fostul maestru și model al domnului Dinescu pe care domnul Dinescu l-a divulgat ca informator al Securității. Am rămas stupefiat și a trebuit să intervin când domnul Manolescu a mers cu deplângerea acestor informatori până la a spune că domnul Șt. Aug. Doinaș a fost poate cel mai hărțuit scriitor de către Securitatea română și indignarea m-a făcut să-i spun că nu cred acest lucru că cel mai hărțuit scriitor de Securitatea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
-n/ rădăcini” (Reîntoarcerea). Explicabil, satul apare marcat de o stare critică. Ea e indusă atît de factori de civilizație care nu-i sînt favorabili, cît și de fibra lăuntrică a inadaptatului la modul congenital, care-l evocă. Prezentul fiind o deplîngere a ceea ce n-a fost să fie, privirea bardului se rotește către istoria consolatoare, marcînd cu fior anii „stelei roșii”, „stînca-sinistră-roată”, adnotînd „noaptea lui Ștefan cel Mare” sau adîncind perspectiva prin raportarea la geologie (Muntele întunecat). Ori de-a dreptul
Într-o nouă variantă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4146_a_5471]
-
țară frumoasă și amărâtă, eroică și nefericită. În tonalitățile lirice ale poemului patriotic despre o Basarabie mândră și oropsită se îmbină oda cu lamentația, elogiul marilor calități (frumusețile geografice, prezența dârză în istorie, pământul darnic și solidar, oamenii generoși) cu deplângerea unui destin nefericit și nemeritat. Diferența importantă constă în faptul că moldovenii lui Ion Druță nu cred, profetic, într-un viitor mai bun, nu speră într-o răzbunare a timpurilor sau într-o mântuire colectivă care să schimbe sensul nefast
Cântarea Basarabiei by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/10014_a_11339]
-
volum bilingv, selectiv (traducerea din română în engleză o face însuși autorul, încât proverbul care zice „a traduce înseamnă a trăda” se confirmă aici doar în mică măsură) tematica, spuneam, este largă, incluzând concentrate poeme de dragoste, de singurătate, de deplângere reținută a trădării, infiorându-ne, cu doar fulgurări artistice, de dezamăgiri ireversibile, de neîmpliniri, dar și de bucuria reciprocității în dragoste. Meandre sufletești cu greu descătușate și rafinat scoase la lumina tiparului, ne înnobilează lectura, căci ele ne apar privite din
UN CLOCOT DE CARTE: „CAUTÂND INSULA FERICIRII” de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363824_a_365153]
-
simt abandonat pe o pustie De țărm uitat cu floare stacojie Într-o tăcere caldă și mâloasă.” (E ziua-n mine ca o moarte lentă, Ion Vanghele ) Poetul Ion Vanghele transferă creațiilor sale puterea artistului care nu se cantonează în deplângerea hazardului , refulându-și sentimentele în versuri. Iubiri trecătoare, pasiuni devoratoare, uitate sau care încă bântuie prezentul... Dar, ca orice spirit înalt, preferă beția unei iubiri pierdute, mulțumindu-se că a îndrăznit: „Iubirile s-au stins insomniac.../ De-aceea mă îngrop
VOLUMUL ANTOLOGIC VADE MECUM (VINO CU MINE)! de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360044_a_361373]
-
Mihai Eminescu.” - Titu Maiorescu Geniul incomparabil si incompatibil...cu vreo minte cleptomană! Incompatibil.. cu laude (anoste) chiar exagerate, de felicitări (ponosite), aiurite prin venerație excesivă, chiar isterice, atitudini împopoțonate și împovărate de orgoliu propriu, iscând ‘’superiorități - ireale, deziluzii contra-confecționate pentru deplângerea proprie, în toate fiind folosit ca laitmotiv Poetul. Printr-o grozavă autoconsiderare precum că numai cutare îl “înțelege’’ cel mai bine pe Eminescu, ba chiar că ar fi cel mai potrivit de a fi considerat cel mai “apropiat de El
GENIUL INCOMPARABIL ŞI INCOMPATIBIL... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359756_a_361085]
-
spovedania (către semeni și rabin) îl va ajuta să se împace definitiv cu propriul sine. Două planuri se disting: unul, al evenimentelor, care atât de bine ar fi putut deveni realitate și nu s-a întâmplat, altul, al suferinței, al deplângerii morții lui Rebecca, al părerii de rău că lucrurile, prinse de aceasta într-un jurnal, n-au fost spuse la timp: „A murit în această toamnă, lăsând în urma ei o aventură cu accente grave, cu un lung șir de insinuări
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339656_a_340985]
-
foc/ de mărimea inimii tale.” (viciu). Iar ca registrul să fie în continuitatea sa convingător, Luminița Potîrniche recurge la un moment covârșitor, să știm unde o găsim, de ce trebuie să o găsim, când - oricând... „eu locuiesc într-o provincie a deplângerii./ căile de acces sunt închise./ prăvălesc piatra tombală/ peste ceea ce vreau să păstrez,/ alții să piardă./ uit și eu din când în când/ dar numai preț de-o secundă,/ apoi vin eternitățile care-mi aduc aminte/ și cât de greu
LUMINIŢA POTÎRNICHE ÎNTRE ZORI ŞI APUS, NEHOTĂRÂREA FIIND MAI BUNĂ DECÂT CERTITUDINEA HAOSULUI de DANIEL MARIAN în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381845_a_383174]
-
urmărită de politicienii și intelectualii români; revista poporanistă Viața Românească deschide o rubrică "corespondență din Basarabia" și propune informații precise privind actualitatea mișcării naționale românești. Mediile politice păreau pînă acum mai puțin mobilizate de Basarabia, iar formula consacrată consista în deplîngerea subdezvoltării și rusificării. În 1901, raportînd pentru Quai d'Orsay o conversație cu omul politic Take lonescu, ministrul Franței la București scrie: "Știți, mi-a spus el, mulțimea de regiuni între care se împarte românismul. În Basarabia, teritoriu rusesc, elementul
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
de lucruri la care se referă executanții, de ex., a boteza, a căsători, a binecuvînta, a aresta). ¶Văzută ca un act de vorbire, s-ar putea spune că o NARAȚIUNE presupune actul ilocutoriu de amenințare, o alta pe acela de deplîngere, și o alta pe acela de sugestie. Mai general, s-ar putea spune că orice narațiune povestibilă deține statutul ilocutoriu de aserțiune exclamatorie. ¶Austin 1962 [2003]; Chatman 1978; van Dijk 1977; Lyons 1977 [1995]; Pratt 1977; Searle 1969, 1975, 1976
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
la cunoștința străinilor. Pe de altă parte, neputând recepta adevăratele semnificații ale unor credințe și rituri specifice, diferite de mentalitatea lor mito- religioasă, străinii fie omiteau să le relateze, fie le înghesuiau în coordonatele propriei lor mentalități. Rămânerea la stadiul deplângerii situației ar fi totuși ineficientă. Abordarea inter- și pluridisciplinară este o soluție. Atâtea câte sunt, infor mațiile cuprinse în izvoarele antice (corect traduse și interpretate) pot fi coroborate cu datele oferite de arheologi, antropologi, istorici, lingviști, paleoetnologi etc. De asemenea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]