23 matches
-
sincerității, al mărturiei documentare și mărturisirii” etc. Gheorghe Crăciun crede că poezia tranzitivă începe cu Bacovia, cel din „Stanțe burgheze”, la noi, iar din afară cu Witman, Ezra Pound, Pessoa sau Kavafis. În același timp ne atrage atenția că: 1. „depoetizarea programată, crudă, nu este automat poezie tranzitivă”; 2. „antipoezia, avangardele și formele de lirism metatextual și metalingvistic fac parte din alt tip de poezie modernă; 3. „să nu o confundăm cu limbajul comun”. Critica a sesizat bine gestul lui Gheorghe
DOUĂ LOGODNICE STELARE EMINESCIENE: SVETLANA PALEOLOGU MATTA ŞI LUCIA OLARU NENATI de GEORGICĂ MANOLE în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 by http://confluente.ro/Georgica_manole_doua_logod_georgica_manole_1362381979.html [Corola-blog/BlogPost/345591_a_346920]
-
poezii, din care lipsesc metaforele, încifrarea sau aspirația către un „sens secund”, unde, pe scurt, „se prefigurează un mod de producere întemeiat pe redare”314, persistă totuși un anumit gen de distanțare față de concretul trăirii umane. Chiar dacă evoluția în sensul depoetizării, al valorificării improvizației, aleatoriului, accidentalului, al eliminării treptate din text „a unei serii de constante de limbaj modernist”315 este de netăgăduit (s-ar putea încerca, în scopul argumentării acestei afirmații, comparația cu poeme din volumele Plumb sau Scântei galbene
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
relatării anecdotice și de înlănțuirea ingenioasă a silogismelor care conduc mai totdeauna către o concluzie năstrușnică 383. Nu vom insista foarte mult asupra acestor aspecte, întrucât ne-am propus ca, în cele ce urmează, să analizăm mai cu seamă strategiile depoetizării din primele două volume ale ciclului La Lilieci. Însă pentru a înțelege exact miza și anvergura demersului „antipoetic” al celor din urmă este absolut necesar să le plasăm just în contextul creației soresciene. La începutul anilor șaptezeci, critica a sesizat
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
la orice, Numai să mă văd la școală. Și spre seară, după ce mai dădusem cu carul o raită Prin târg, opream boii și ne uitam la vitrine, Fotografiile la minut erau aproape gata. (Craiova văzută din car) Este evident că depoetizarea din La Lilieci nu înseamnă renunțarea la poetic, ci doar la un anumit mod de a concepe poezia. Nu putem vorbi, desigur, nici de absența procedeelor (o anumită „regie artistică” se ghicește în spatele acestor scene, chiar dacă nu este imediat observabilă
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
m)85. La fel, a spune că interpretarea numelor diferă de "încorporarea" sau "decorporarea" lor (Gardiner) înseamnă a cunoaște sau nu referentul, lucru exemplificat cu reveriile onomastice din "Nume de ținuturi: numele" /vs/ deziluziile din "Nume de ținuturi: ținutul", cu depoetizarea numelui Balbec. Semnificații a priori nu dispar în cazul încarnării numelui pentru a ceda locul semelor pur referențiale, iar eventualii semnificați lexicali ai numelui propriu, dacă se atenuează în spatele funcției designatorului, nu dispar complet în această utilizare referențială. Ca și
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
solilocviul, cuvântul, Logosul, care eșuează însă în strigăt (expresionist), în zbor invers. ÎNCHEIERE Rezultă, așadar, un topos poetic ce există sub teroarea realului „concret“, a limitelor, a spaimei de neant și necuvânt. O lume ființând numai în limbaj ce anunță depoetizarea discursului liric: limbajul bacovian. „Influența lui asupra poeziei secolului XX [...] e extraordinară, dar implică un paradox: poetul cu cel mai adânc ecou asupra poeziei române moderne este, izolat în strania lui frumusețe, inimitabil“ (N. Manolescu). Lirica modernistă: Timbru de Ion
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
imaginarul poetic este un anumit gust al evadării/evaziunii și, drept consecință, al călătoriei fie spre spații imaginare, fie spre sine prin labirintul viziunilor coșmarești. O altă notă definitorie a imaginarului poetic albatrosist este văzută în predilecția - însoțită de o depoetizare a limbajului artistic - pentru citadin, cotidian și banal, datele realului rămânând pretext pentru activarea respectivelor viziuni de coșmar care par a bântui existența unora dintre acești poeți. În a doua secțiune sunt expuse modalitățile de concepere a discursului poetic, multe
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
gust al evadării și, prin urmare, al călătoriei fie spre spații imaginare, fie spre sine prin labirintul coșmarurilor proprii. Cealaltă notă definitorie a imaginarului poetic albatrosist este dată de înclinația spre citadin, spre cotidian și banal, înclinație însoțită de o depoetizare a limbajului artistic. Realul însă rămâne pretext pentru redarea viziunilor de coșmar care par a bântui sufletul unora dintre acești poeți. Cealaltă secțiune importantă a acestui capitol este cea în care avem în vedere o prezentare a modalităților de structurare
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
păstra fenomenalitatea, deși ignorată, destituită de intenționalitatea vederii. Câmpul vizibilului însă nu se restrânge, nu e redus la manifestarea unui conținut inteligibil; pur și simplu el nu mai este, se sustrage orizontului de prezență, abdică din ochi. Antipeisajul e rodul depoetizării radicale, al unei catastrofe abrupte. Pieire, dizolvare, absorbție, diminuare, decolorare - iată etapele unei fulgerătoare dispariții care nu pare să lase nimic la vedere. Dar ceea ce dispare totuși se vede, apare în dispariția însăși; priveliștile neprivite rămân în vedere, însă numai
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
dezinvoltura și truculența plebee. Și fiindcă am vorbit de continuatori literari (nu de imitatori, aceștia nu intră aici în discuție), nu voi ezita să-l înscriu, la acest capitol, pe Marin Sorescu, și el cultivator al limbajului uzual, desolemnizat, al depoetizării expresiei poetice, al umorului scos din manevrarea unor jocuri verbale, calambururi etc. Dar încă și mai potrivit ar fi să-l amintesc pe Mircea Dinescu, la care se regăsesc toate acestea, dar unde, în afara nonconformismului funciar și a umorului, deslușim
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
e nul. Dar însemnat ̀ îmi pare că Robescu a dus în această carte până la ultima consecință un dat al său funciar, o atitudine intelectuală și etică, obținând chintesența propriei poezii prin ceea ce el însuși numește aici în câteva locuri : depoetizare. Obținând chintesența propriei poezii, el o abate de la funcția incantatorie la una implicit critică, așa cum e în ultimă instanță cea a aforismului. Totuși, nu toți autorii de aforisme aparțin aceluiași tip de spirit și nici aceleiași formule stilistice. Nu-i
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
așa cum s-a întâmplat absolut totdeauna (și cum e normal să se întâmple), le spiritualizează și prin urmare le amplifică. LUCIAN RAICU Probabil că elementul comun (sau, în orice caz, unul mai general) al versurilor lui Marin Sorescu îl constituie depoetizarea. El era anunțat de parodiile din Singur printre poeți, care, imitând cu umor maniera de a scrie a unor confrați, strecurau și o umbră de îndoială cu privire la efectul pe care ar mai putea să-l aibă asupra cititorului de azi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
Gheorghe Grigurcu Lirismul Mariei Urbanovici participă evident la mișcarea, îndeajuns de amplă azi, a depoetizării, a reorientării către “proză” a unei poezii amenințate de artificiul “distins”, de elevația factice, căutînd a înlătura asocierile, după cum declară d-sa, “tocite, umflate sau golite de sens”. Poeta se apropie de lucruri cu o atenție a descriptorului mai curînd
Lupta cu artificiul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13060_a_14385]
-
pleonasmelor, de percutanța unor enunțuri stridente, pe alocuri chiar lacunare. Iată din Sine die și Vizită o mostră de de-poetizare: "Nu zile șirag./ Orizont suspect,/ Și metafizic prag". Sau: " S-ar putea face/ Multe reforme./ Mă gîndeam singur". Accentuarea depoetizării mărturisește un scurt circuit stilistic de care simbolismul este străin. În celălalt eseu, (Bacovianismul) regretatul Mircea Scarlat avansează ipostaza subtilă a unui posibil neoromantism. Încă o dată poetul iese din convențiile tradiționalismului romantic și decadentismului mult hulit. Profilul său liric atît
Mutații în interpretarea modernismului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/16914_a_18239]
-
de-adînca sete a formelor perfecte, el se înșela asupra semnificației formei poetice și își sărăcea în acest mod chiar substanța lirismului"; "travaliul formal" produce "sterilizarea și deliricizarea din adîncime"; "poemul eminescian urmează direcția mai generală a conceptualizării și deci a depoetizării" etc. Ca o posibilă explicație a fenomenului, Negoițescu invocă acțiunea modelatoare exercitată de mentorul "Junimii", cu gustul său ponderat și academic: "Criticul Convorbirilor a schițat efigia lui Eminescu, fără îndoială s-a recunoscut în această imagine nobil stilizată, și cariera
Eminescu contra Eminescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7513_a_8838]
-
lor, limba română în "limbă poezească". Nici poeții mai tineri decât tinerii de cincizeci de ani nu reușesc să facă un mare pas înainte. Pasiunea vicioasă pentru proza vieții reprezintă mai degrabă un pas înapoi, ilustrând previzibil tendința ciclică de depoetizare a poeziei. Bineînțeles că evoluția poeziei românești nu s-a oprit la un moment dat și anume exact în anii tinereții mele, când se poate presupune că m-am entuziasmat de poezia lui Nichita Stănescu (și... entuziasmat am rămas până în
Cui i-e teamă de Nichita Stănescu? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9284_a_10609]
-
poezie doar foarte familiară, recognoscibilă întrutotul propriei sensibilități, și că, de fapt, nu pot citi, de pildă, extraordinarul poem Plicty, cu ochiul neofit al cititorului imediat postrevoluționar. Acel cititor care (chiar profesionist fiind) remarca, jumătate încurcat, jumătate entuziast, tipul de "depoetizare" practicat de Simona Popescu, cea care își permitea să "frângă" fluxul liric prin inserturi prozaice, citate diaristice, răspunsuri de anchetă și alte strategii textuale adjudecate apoi imediat de mai tot poetul. Cu alte cuvinte, mi-ar fi plăcut să fiu
Escher desenează o matrioșkă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12575_a_13900]
-
cele mai diverse, prin recursul la un limbaj insolit, răspunzînd iluziei unei asimilări a realului grație dispariției normelor ce prevedeau abordarea lui doar pe anumite secțiuni și în temeiul unui discurs canonic, ceea ce duce la conștiința tot mai accentuată a depoetizării, recte a îndepărtării de o tradiție anchilozantă. E o libertate meditată, elaborată. O libertate ce constă în aplicarea, nu lipsită de acuratețe, a unui set de procedee decelabile. Cu cît trece timpul, cu atît avangarda vădește o mai puternică autoconștiință
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
-i inspiră creația. Străin de "monumentalitatea" unor confrați, intră tot mai adînc în fluxul vieții imediate, ca într-o baie demistificatoare. Chiar dacă și acesta e un de-ghizament, e unul ce rimează cu stilistica ansamblului, modelat de o desolemnizare, de o depoetizare, de o complicitate cu "miracolele" neomologate ce ne împresoară: "Ninge peste această localitate idilică despre care / se spune că ar avea și un telefon.// cît de frumoasă este iarna la noi în Balcani / emblema ei e șoricul de porc // stau
Retrospectivă Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8840_a_10165]
-
copacului. Dramaticul insuflat de liric și epic prin tensiune și conflict. Minuția demonstrației, prin exemple, a fascinației simplului, complicat al exprimării sensurilor adânci ale emoției. Tehnica nerepetării și a nedatării. Strategia lirică a implicării și detașării de poeții generației, procesul depoetizării poeziei. Definirea poemului creat de un liric "inventiv cu acces la metafizică", în stare să scrie rupându-se de tradiția poeziei bine scrise. Combate ideea strângerii interpretării poeziei la dimensiunile unui pat al lui Procust al delimitării modelor și al
Ficțiunea realității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14112_a_15437]
-
în fond, un naiv: „Cuvintele-mi rod unghiile / Ca o râie nobilă / Ca un abces pe police“ (Jos de pagină); „Bieți poeți, curve captive / Ale cuvintelor-pești“ (Trotuar) etc. De o atenție specială se bucură în poezia sa asfințitul, supus unei depoetizări brutale și neinspirate: „Zorii avortează pe picioarele / Asfințitului“ (Trotuar); „Cântecele sfârâie stinse / Sub burta grea a unui / Asfințit indigest.“ (Virtuoz) Reprezentările de acest fel sunt hilare și confuze. Ce înseamnă „picioarele asfințitului“? Ce avortează zorii? Niște zoricei? Sau sunt chiar
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Samson Petrescu vor reuși cu adevărat să întoarcă vreodată pe dos pipota limbii române, dar este cert, deocamdată, că prin lipsa lor de modestie fac să se întoarcă pe dos pipota cititorului. Articole de ziar versificate Până unde poate merge depoetizarea poeziei? Gabriel Stănescu se numără printre poeții care fac experiența ultimă, descriind în versuri realitatea imediată și intrând astfel în concurență cu ziariștii. Poemele sale sunt de fapt articole de ziar versificate. În principiu, nu e nimic rău în asta
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
solilocviul, cuvântul, Logosul, care eșuează însă în strigăt (expresionist), în zbor invers. ÎNCHEIERE Rezultă, așadar, un topos poetic ce există sub teroarea realului „concret“, a limitelor, a spaimei de neant și necuvânt. O lume ființând numai în limbaj ce anunță depoetizarea discursului liric: limbajul bacovian. „Influența lui asupra poeziei secolului XX [...] e extraordinară, dar implică un paradox: poetul cu cel mai adânc ecou asupra poeziei române moderne este, izolat în strania lui frumusețe, inimitabil“ (N. Manolescu). Lirica modernistă: Timbru de Ion
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]