12 matches
-
măsură, căci arcul de lumină, pe care inteligența creatoare a lui CALBOREANU l-a descris întotdeauna cu minuție de-a lungul și de-a latul frontonului artei dramatice românești, a metamorfozat în timp, aidoma unui vulcan cu lava sângerândă, umanitatea depoetizată a profanului obosit. Cu puțin înainte ca secolul XIX să își lepede-n grabă suflarea, lăsând loc de respiro și de producții culturale diverse următorului ev istoric, mai precis, la început de ianuarie 1896, sămânța necunoscută a vieții căpăta cu
DE LA ESTETICA SUPERIOARĂ A TEATRULUI, LA URÂTUL EXISTENŢIAL... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/magdalena_albu_1452597072.html [Corola-blog/BlogPost/380923_a_382252]
-
frecventă a repetiției ("„omul... omul... omul”", "„iubirea... iubirea...”", "„nu se poate... nu se poate... nu se poate...”", "„Lumina!... Lumina!...”") dezvăluie zbuciumul interior al personajului, fiind semnul unei gândiri torturate de îndoială. Natura descrisă de Liviu Rebreanu este întotdeauna demitizată și depoetizată: peisajele sunt reci, umede și cețoase, cerul este cenușiu sau ciuruit de stele, în timp ce pământul este galben, cleios și zgâriat de bombe. "Pădurea spânzuraților" este considerat a fi unul dintre cele mai bune romane românești publicate vreodată, ce a contribuit
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
pildă mizei „parodic-serioase” îi corespunde, complementar, cea „mitizator-caricaturală”, după cum cu subtilitate remarcă același Nicolae Balotă). În aceste condiții, nu este deloc inadecvat să plasăm asemenea poeme pe linia de frontieră ce separă, la modul ipotetic, teritoriul poeziei enunțiative - o poezie depoetizată, prin excelență, mizând pe autenticitatea gesticulației și pe puterea de reprezentare a cuvântului - de poezia cu încărcătură simbolică. Aproape că nu mai este nevoie să adăugăm că un asemenea demers destramă, în ultimă instanță, chiar linia de demarcație dintre cele
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
și spirit lumesc, ascunde, în fond, „neliniștea reprimată a unei subiectivități în căutare de certitudini”322, putând fi, la rigoare, asimilată unei terapii sui-generis. „Tulburători ai ceremoniei lirice”323, fascinați de mască, dar și de cotidianul prozaic și de limbajul depoetizat, iritați de platitudine și poncif, prea puțin dispuși să ocolească transcrierea detaliilor derizorii, acești autori reușesc în cele din urmă - în pofida vervei lor iconoclaste și a patosului demitizant - să impună mituri noi, „nu mai puțin proiectate în ordinea sublimului”324
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
revistei Steaua meritul de a o pune în practică. Este vorba de Petre Stoica, autor la care interesul pentru real, fascinația obiectelor caduce și umile din sfera cotidianului nu pot fi separate de o anumită tendință de privilegiere a discursului depoetizat, indiferent față de mijloacele de potențare, aspirând parcă spre „obiectivitatea” aparatului de filmat. În numeroase poeme lucrurile sunt înregistrate la întâmplare, tratate egal, aproape fără nici o preocupare pentru ordonare și direcționarea într-un sens anume. Atunci când textul încearcă să părăsească spațiul
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
24. Cristian Moraru 25 accentuează caracterul polemic al succesiunii generațiilor, fiecare generație se delimitează de cea de dinainte, astfel, dacă generația lui Nichita Stănescu produce mituri, cea a lui Mircea Cărtărescu demitizează ironic - pe modelul membrilor avangardei și avangardismului târziu depoetizat - Stelaru, Geo Dumitrescu etc. Deși termenul este, în general, acceptat, modelele de structurare a literaturii în funcție de acest criteriu sunt diferite și dau naștere unor controverse legate fie de repartizarea unui scriitor sau a altuia într-o anumită generație, fie de
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
erotism hiperrealist și obsesiv, dezumanizat, văduvit de dimensiunea relațională cu celălalt. Logoreea emancipatoare și hedonismul cultural și-au dat mâna pentru a ruina conținutul afectiv al sexualității, reducând-o la nivelul unei deprinderi tehniciste, la niște relații contractuale jalnice și depoetizate, golite de imaginație și de afect 48. În vreme ce „dezerotizarea lumii” și impersonalitatea raporturilor cu semenii câștigă teren, faza III îi transformă pe oameni în purtători ai carenței de iubire, în automate incapabile să lege între ele relații afective autentice 49
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
viziunea acestuia, neconcordanța fiind doar una de limbaj. Platon, Aristotel, Heidegger, Mihai Șora, Lucian Blaga sunt convocați aici, dar implicațiile problematicii nu pot fi epuizate. Lectura hermeneutică a lui Marius Ghica își păstrează nealterată prospețimea și actualitatea, într-un univers depoetizat, care se deschide, cu precădere, prozei. Cu toate acestea, acuratețea comentariului valéryan nu poate fi negată, nici noblețea exploratorie a poetului, care, la capătul unei meditații de peste douăzeci de ani, conchide că "meseria nu e cunoscută", iar noutățile "vin din
Ultima Thule a poeticului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9059_a_10384]
-
un precursor al poeziei optzeciste mai cu seamă a celeia în variantă bucureșteană, nu doar prin extrovertirea pe care o adoptă ca pe-o marcă distinctivă, ci și prin propensiunea sa către persiflare, către ludic, în sfera unor reprezentări intenționat depoetizate, circumscrise unui cotidian minor ori unui telurism pragmatic. S-ar zice că e o deculturalizare, o ,barbarizare" a unei poezii obosite de clișee melodramatice ori aulice, însă, în fond, avem a face cu o față a sa nu mai puțin
Lirism extravertit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11253_a_12578]
-
autohtonă. O spovedanie fără frontiere, singură tolerându-și frontierele. O mărturie mazochistă. O carte care scoate în evidență pornografia din politică și o anumită politică a pornografiei din România actuală. Rolul presei scrise și, îndeosebi, audiovizuale, în acest context - permanent depoetizat, permanent frustrat de tandrețe și generozitate, - este fatal. Iar implicarea subiectivă a unui senator, președinte al Comisiei de Cultură, în descâlcirea unor afaceri necurate din audiovizualul românesc, îl trimit pe acesta în galeria personajelor tragice ale literaturii de astăzi, de
Un document "mazochist" by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14373_a_15698]
-
pîine tăiată strîmb/ o durere fizică m-a cucerit și-am intrat/ într-un timp condensat ca un spîrnel rotindu-se/ biciuit de vocea mamei" (Soare strivit pe zid). Compromisă prin uzanța festivă, viziunea lumii se împrospătează grație unei percepții "depoetizate", adică deparazitate de convenții, aparent stîngace, aparent infantilă, contabilizare a vieții "la scara unu pe unu". Suprarealismul virează spre postura naivistă: În dimineața asta/ prin zgomote de tramvai vocile unor copii/ îmi aduc aminte viața mea pe sponci/ tîrîitul de la
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
-i nevoie de nici un supliment de explicații: cei obosiți preferă limpiditatea. Bacovia trebuie căutat nu numai în cei mari, ci și în cei mici de dinaintea sa: Stavri, Cișman și alții. A suta definiție care-mi vine în minte: o poezie depoetizată. Angoasa e, poate, boala cea mai potrivită pentru un scriitor. Nu carnea suferă, ci ființa, condamnată la agitație perpetuă și la așteptări fără sens, la înălțări și surpări, la pendulări între fascinații și temeri. Angoasa nu se împacă deloc cu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]