80 matches
-
caz de atac de panică, meditând cu profunzime și implicat la tema singurătății și la tema morții. Știm astăzi că DSM IV reține atacul de panică drept o frică manifestată somatic (palpitații, senzație de sufocare, nod în gât, transpirații, furnicături, derealizare, depersonalizare, amețeli, senzație de leșin). Atacul de panică apare subit și durează între 1 și 20 de minute, având o frecvență de minim 1 la 2 zile; dacă nu este tratat, el evoluează spre tulburarea de panică. Atacul pornește cu
AUGUSTIN BUZURA: Mihai Bogdan la bătrâneţe, de Ştefan Vlăduţescu by http://revistaderecenzii.ro/augustin-buzura-mihai-bogdan-la-batranete-de-stefan-vladutescu-cv/ [Corola-blog/BlogPost/339654_a_340983]
-
și Încerc să deconspir Într-un seminar pe care Îl țin la master despre șamanismul postmodern al lui Castaneda. După cum știți, Castaneda a scris unsprezece cărți În care povestește că ar fi fost inițiat de un maestru amerindian În tehnicile derealizării presupuse de cunoașterea alternativă de tip șamanic. Cărțile au avut un succes imens: au creat secte și școli, există În Los Angeles o școală de „Tensegritate”, de pase magice descrise de Castaneda, au existat și există fani În care putem
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de delicii... ar fi inspirat negreșit măcar câteva dorințe"256. Izolarea locurilor, îngrădirea și retragerea lor discretă departe de orice privire, miraculosul unei atmosfere departe de realul obișnuit care crează un lux și o abundență hiperbolică au un efect de derealizare care contribuie la amețirea simțurilor și a minții. Comoditatea fizică a accesoriilor, sofa, canapea, confortul, ceea ce H. Lafon numește "complicitatea funcțională care leagă spațiul și corpul", spațiul "primitor, facil, comod", efectul afrodiziac îmbătător pentru simțuri, totul inspiră, invită, dispune la
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
grecești și, cu siguranță, cu mult înaintea ei. Dar astăzi laringele colectiv comandă vorbirea publică. Astăzi realul nostru este o mediaviziune a lumii, dispozitiv care dispune de noi, dotată cu o forță de antrenare planetară. Dematerializarea suporturilor prin înregistrarea electromagnetică? Derealizarea realului exterior. Miniaturizarea aparaturii și a componentelor? Restrângerea majusculelor, reducerea discursurilor logice în micro-relatări. Cadrajul reprezentărilor? Formatare corespondentă reprezentativului. Gros-plan normal? Personalizare normalizată a colectivelor. Instantaneitatea transmisiilor hertziene? Dispariția profunzimii de timp. Descompunerea imaginii în pixeli? Explozie poantilistă a informației
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
tip borderline și evitantă le este propriu un stil emoțional evitant. 5.2.3. Tulburarea de personalitate schizotipală Este caracterizată printr-un comportament excentric, dominat de bizarerii și percepții distorsionate ale propriei persoane și ale ambianței - din spectrul depersonalizării și derealizării -, care întrețin un deficit relațional și adaptativ cvasiconstant. În plan perceptual, sunt definitorii experiențele insolite, adeseori de tipul iluziilor corporale, a pseudohalucinațiilor și a fenomenelor de percepție delirantă. Sunt patognomonice fadingul mintal, episoadele de ambivalență, tendințele ruminative și ideile insolite
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
de gol interior, de disconfort continuu”. Concepția despre lume: „Nu-i suport, dar nu pot trăi fără oamenii din jur”. Dintre tulburările de personalitate de cluster A, tulburarea de personalitate schizotipală este cea mai apropiată, corespunzător fenomenelor de depersonalizare și derealizare, de dificultățile de socializare și manifestările psihotice tranzitorii. Interferențele dintre TP de tip borderline și cea schizotipală sunt confirmate și de constelația etiopatogenetică dominată de reperele vulnerabilității endogene, incluzând experiențele biografice negative ale copilăriei. Instabilitatea sinelui, tendințele autodistructive, teama de
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
volum personal, Poemele Nordului (1984), stă sub semnul „scutului iernii”, anotimp al singurătății, care îngheață imaginația și impune doar imaginea. Versurile din ciclul Trunchiuri și ilustrate sunt niște „antipasteluri” (Cristian Livescu), pentru că notațiile fulgurante, crâmpeiele de peisaj vorbesc despre o derealizare a realului. Dezarticularea senzațiilor, lipsa de coerență a eului sunt transpuse în plan morfosintactic prin sintaxa discontinuă, prin aglomerările substantivale sau verbale, prin lipsa majusculelor. Ceea ce asigură, în ultimă instanță, unitatea este memoria, amintirea copilăriei: „dispunem întotdeauna de o trăsură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290703_a_292032]
-
ispitește pe Faust ("Povestea alchimistului care și-a vândut sufletul") cu secretul aurului (șapte de tobă); în povestea lui Astolfo pe Lună este poetul deșertului selenar, al unei lumi cu sensul pierdut, contrare armoniei renascentiste, dar compatibile cu smintirea și derealizarea omului veacului XX; în "Taverna ..." îl regăsim fie sub înfățișarea vrăjitorului Merlin, fie sub cea a naratorului, scriitorului, jongleurului, iluzionistului. Elanul autoreferențial al autorului în "Iată că și eu încerc să-mi spun povestea" este admirabil jucat: "Poate că sosise
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Partida cu miză supremă. Cuceritoare este narațiunea anului de ucenicie a lui Hans (Castorp?), pregătirea acestuia amintind de claustrarea într-un sanctuar și temniță totodată. Un fel de antrenament tortură la un șah "propedeutic". O perfecționare extremă a minții prin derealizare în timp și spațiu. Eventualele greșeli erau penalizate prin "șocuri electrice" emise de piese. Ca și eroul din "Jocul cu mărgele de sticlă", Hans prinde gustul unei lumi ideale, "unde polaritățile tindeau în continuare să se topească și să se
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
unei obsesii maniacale, prag al alienării ireversibile. Pentru eroul nostru întâmplări banale, benigne, capătă dimensiuni catastrofice, aprofundarea psihanalitică a crizei lui Jonathan fiind o probă a artei narative a autorului. Comunicare redusă la un evantai de senzații infinitezimale, vertij și derealizare, efectul de binoclu, tot acest arsenal psihotic este adus în pagină spre a zugrăvi tabloul clinic în care Jonathan e captiv, strivit între simțul paranoid al datoriei (prestigiul profesional) și obsedanta intruziune a porumbelului. Indiferența bine temperată la spectacolul lumii
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
să nu apară acea meretrix babilonica a sfârșitului de lume. Profitând de macabrul fundal, Alexandru reface filmul căderii în colaps și al trezirii pe câmpul de bătaie, având viziunea detaliilor morții, asemeni unor faimoase personaje din Tolstoi sau Faulkner. Între derealizare și bilocație, emisia personajului suprapune lumile ce l-au marcat ireversibil, cea din taverna sfârșitului și cea a fericirii amfigurice, a educației sentimentale din Colonie. Spre a reveni sub suflul acelei farse tragice cu accente de exod apocaliptic. Glaciațiune, nebunie
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de renunțare la inserția lor socială și chiar pentru tentativele lor de suicid (prin manipularea dozelor de insulină la adolescentele labile aflate în conflict cu familia, mai ales cu mama). La ambele sexe se relevă tendințe crescute la introversiune, la derealizare și la repliere în sine, în încercarea lor de a construi un pod între viața sa anterioară și condiția lor diabetică. Astfel, foarte eficiente pentru readaptarea lor psihologică și crearea unui suport psihologic pentru adolescenții recent descoperiți sunt grupurile de
Tratat de diabet Paulescu by Mariana Costea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92211_a_92706]
-
o breveteze. Atât timp cât reușește să creeze senzația de joc, de fals, de burlesc, de lume supusă carnavalescului, eul poetic pare să fie parte a universului creat. Hugo Friedrich afirma că poezia secolului al XX-lea a suferit un proces de "derealizare", îndepărdare de realitate, nici textele lui Tonegaru nu se abat de la această traiectorie. E poate cu atât mai ciudat cu cât textele sale se supun unei invazii a elementelor cotidiene, banale, urbane. Ele nu re-creează lumea, ci dimpotrivă sunt modalități
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
sexual. Coprezența celor doi parteneri unifică într-o „atmosferă comună” mirosul, sunetele, atingerile etc. Această „relație atmosferică” separă sau desprinde cuplul respectiv, pe durata actului sexual, de realitatea externă. Una dintre calitățile principale ale „atmosferei erotice” este de o „aparentă derealizare” asemănătoare „visării”, comună celor doi parteneri, cu proiecția acestora într-o „realitate a plăcerii erotice”. Este o formă de „trăire” psihofiziologică de o maximă și totală intensitate reciprocă. Relația atmosferică, de factură erotico-sexuală, dintre cei doi parteneri este marcată de
[Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
ceea ce ne așteptăm. Descoperim În celălalt și ceea ce nu vrem să știm sau să vedem. Înțelegerea presupune și această acceptare a realității, a unor evidențe ce țin de desfășurarea oricărei ființe normale. Viața alături de celălalt presupune o seamă de oportune derealizări, de Înțelepte treziri, de corecte compliniri. Iar ceea ce „iese” nu poate fi judecat Întotdeauna „din mers”, mai tot timpul „după”, iar câteodată... „prea târziu”. Jocul dintre prezență și absență, dintre revelare și ascundere, dintre ceea ce e spus și ceea ce e
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
În cazul acestor persoane, cele mai bune rezultate s-au obținut prin intermediul modificărilor comportamentale. X. Schizofrenia și alte tulburări psihice severe Schizofrenia și celelalte tulburări psihice severe presupun de regulă prezența simptomelor psihotice, printre care delirul, halucinațiile (vizuale și auditive), derealizarea, comportamentul dezorganizat, vorbirea dezorganizată și aplatizarea afectivă. Există date care arată că în cazul schizofreniei și al tulburărilor psihice severe, cele mai eficiente forme de intervenție sunt (ele sunt adjuvante tratamentului medicamentos): terapia de familie, terapia cognitiv-comportamentală, antrenamentul pentru formarea
[Corola-publishinghouse/Science/2125_a_3450]
-
fiind rău. Patologiile numite „interpretative” se referă la distorsionarea realității sau a relației, mai ales în stările psihotice de confuzie observate la anumiți adolescenți, precum acel licean care se aruncă de pe acoperișul școlii pentru a vedea, într-un moment de derealizare, ce senzații îi dă faptul de a zbura ca o pasăre. Prin urmare, mecanismul identificării proiective prezintă numeroase variante, nefiind deloc convenabil să-l restrângem la câmpul psihozei, scopul lui fiind ca, dincolo de diversele simptome, să apere eul împotriva pulsiunilor
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
puternic, Verwerfung, semnificând „respingere” și tradus de Lacan prin forclusion (forcludere). Mecanismele desemnate prin termenii Verwerfung (respingere, forcludere), Verleugnung (refuz sau tăgăduire), Verneinung (denegare) sunt grupate de Green (1990) sub denumirea de „apărări primare constituind categoria negativului”, posibile surse de derealizare, de depersonalizare. Lacan (1957/1966) va porni de la cazul clinic expus de Freud în „Omul cu lupi” (1918/1979), pentru a dezvolta, sub denumirea de forcludere, mecanismul de apărare originar al psihozei, veritabil „bastion de apărare” psihic și adesea corporal
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
arată ca început absolut. Ceea ce ea înțelege, fără să vadă, se pune în vedere, dă de văzut, străbate tectonica poemului, desfoliindu-l strat după strat. Adâncirea în substrat e și o coborâre în imagine 50, căci reducția este în același timp derealizare și decreație, dezimaginare: Scufundat,/ un râu pierea, pădurile complice/ se dizolvau, și ca niște furnici/ clădiri intrau în mușuroaie, - toate/ priveliștile se făceau mai mici/ și dispăreau, apoi, decolorate". Nu numai lucrurile se cufundă în nevăzutul de dinaintea accesului lor la
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
covor", "ca și cum nici nu l-ai fi văzut" (Perplexitate, vol. Alte versuri, VE, p. 314). Devianța este însă aici refracție, schimbarea de sens a luminii care străbate un filtru clar-obscur, proiectând - în trecere - o imagine transparentă, interfața acestui pasaj. 8 Derealizare ca efect al devianței reprezentării și referinței, căci ceea ce este spus și văzut trimite spre ființarea posibilului pur, apriorică oricărei instanțe de discurs, "înainte de a se deschide lumina/ albă a unei vocale"; "și ne-am găsi dintr-o dată în fața unor
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
consțiință. Dezvoltarea ideilor delirante poate coexista cu o stare de constiință lucidă, dar sunt frecvente cazurile cu stări cofuzivo-delirante, confuzivo-onirice sau oniroide, ca și stările de depersonalizare. Bolnavul se simte ca și invadat de senzația unei înstrăinari față de realitate ( de derealizare), ca și de impresia unei transformări corporale și psihice dezanimare, desomatizare), care pot fi globale sau localizate. Conrad a realizat o expunere amplă a fazelor delirului primar preluând și îmbogățind descrierile lui Jaspers: - dispoziția delirantă este o stare de tensiune
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
indusă prin hipnoza (catalepsie hipnotică). Starea de catalepsie este stadiul în care Zerlendi poate descifra gândurile oricui prin simpla concentrare a atenției. Sindromul „Alice în tara minunilor“ este întâlnit la Gavrilescu, personaj din La țigănci, și constă în depersonalizare și derealizare individului, cu pierderea sau distorsiunea reperelor spațio-temporale. Pentru această se folosește tehnica paradoxului temporal, adică crearea a două universuri paralele, care adesea se suprapun, fără ca el să conștientizeze acest fapt; întâlnim dialectica sacrului și a profanului, ambivalența oricărui fapt, existența
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
o pădure, la munte“; această „derută“ nu este decât o desprindere de planul real, astfel trecerea lui Gavrilescu, spre dincolo are loc cu ezitări, cu întoarceri în lumea senzorială, deci Gavrilescu este Alice în țara minunilor, deoarece asistăm la o derealizare a individului. Confuzio-oniric, delir (cf. lat. confusus „amestecat“ ; gr. oneiros „vis“) delirul este trăit intens, subiectul luptându-se cu dușmanii imaginari sau putând prezenta fugi care-l angrenează; acest delir este deosebit de imaginile de vis normal, la care subiectul asistă
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
Deci din momentul în care personajele au fumat, se poate ca ei să fi mers la culcare, așa cum afirmaseră toate slugile, iar toată acțiunea să se fi întâmplat doar în mintea lor, iar toată călătoria să fie doar efectul drogului. Derealizarea „sentimentul de stranietate a lumii exterioare în absența oricăror tulburări perceptive. Pierzând «funcția realului» (P. Janet), subiectul se simte detașat, izolat de concretitudinea lumii, care-și pierde „familiaritatea“, devenind pentru acesta un spațiu străin“. Derealizarea este întâlnită la Gavrilescu și
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
să fie doar efectul drogului. Derealizarea „sentimentul de stranietate a lumii exterioare în absența oricăror tulburări perceptive. Pierzând «funcția realului» (P. Janet), subiectul se simte detașat, izolat de concretitudinea lumii, care-și pierde „familiaritatea“, devenind pentru acesta un spațiu străin“. Derealizarea este întâlnită la Gavrilescu și la Iancu Gore, personaje centrale din Douăsprezece mii de capete de vite, respectiv La țigănci, care se întoarc în timp, iau parte la niște evenimente, apoi, revenind la timpul concret, nu-și pot explica cele
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]