80 matches
-
retragerea zeilor a dus nu atât la afirmarea triumfătoare a subiectului, cât la dreptul tuturor la infantilism, la distracțiile „pasive” și futile: ea ilustrează nu atât abisul tragic al nonsensului, cât dorința de băi de tinerețe, de irealitate ludică, de derealizare emoțională a sensului. Dacă universul raționalității instrumentale e martorul unei amplificări a „căutării sensului”, el este încă și mai mult martorul nevoii crescânde de uitare a sensului, de evadare din viața de toate zilele în activități gratuite și lipsite de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
înlocuind experiența simțurilor cu o teleprezență dezincarnată 31. Și mai radical, ciberspațiul favorizează o comunicare abstractă în care celălalt nu mai e decât informație, identitate virtuală fără corp și chip. Astfel, universul marilor viteze tehnologice n-ar duce decât spre derealizarea lumii, pierderea accelerată a senzațiilor tactile și sensibile, digitalizarea experiențelor umane. „Pierdere a lumii și a corpului”, dezincarnare a vizualului și, într-un sens mai larg, a plăcerilor, universul performanței dă naștere unui corp decorporizat, „spectral”32. Pe acest fond
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
mitice 30; spațiile devin, în felul acesta, esențialmente vizionare, vădind astfel triumful poeticii viziunii asupra poeticii pașoptiste a vederii 31, căci dematerializarea metaforică a obiectului e una din înfățișările particulare pe care le ia tendința, generală în poezia eminesciană, de "derealizare" a universului material 32. Explorările făcute în corpul magmatic al poeticii arată că problematica esențială a sublimării se întemeiază pe ecuația metaforă-poet-poezie, în care necunoscuta devine poetul. Recurgând la un exemplu ilustrativ în acest sens, Nichita Stănescu spune că poetul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
trei categorii de bolnavi: a) bolnavul somatic, care acuză senzația de rău fizic, asociată cu sentimentul amenințării propriei vieți de perspectiva infirmității sau a morții; b) bolnavul psihic, care manifestă tulburări de adaptare, stranietate, disperare, pierderea autocontrolului, închiderea în sine, derealizarea, schimbarea emoțional-afectivă; c) bolnavul psihosomatic, care prezintă suferințe mixte, atât din sfera somatică, cât și din cea psihică, asociate cu sentimente de panică și o mare participare a sferei imaginarului. Se consideră că, pe lângă influența factorilor pur etiologici psihobiologici, bolnavul
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
a pedepselor; - viitor incert; - munci necalificate, forțate; - viață nesigură. Aceste situații vor determina numeroase și variate tulburări ale stării de sănătate mintală, cum ar fi: sentimentul de abandon, disperare, reacții de panică și emoții negative, tulburări de conștiință, impresii de derealizare și depersonalizare, tulburări depresive, anxietate generalizată, fobii, conduite și reacții antisociale, sindroame organice cerebrale prin violență fizică, dificultăți de adaptare și integrare socială etc. 4. Psihoigiena persoanelor supuse torturii Consecințele medico-psihologice ale torturii, atât pentru victime, cât și pentru familiile
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
o situație (problematizantă) de Învățare, mai mult sau mai puțin dirijată, ajungându-se până la una similară celei de explorare, de urmărire și descoperire prin experiență proprie a adevărului și de raportare a lui la aspectele practice ale vieții. Ca formă derealizare sau de punere În valoare a unor conținuturi ce stau drept suport al actului instructiv-educativ, metoda vine, astfel, să transforme posibilitatea În realitate, să traducă În fapt de Învățare (cunoaștere) o acțiune proiectată de profesor În plan mintal, conform unei
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
Însuși caracterul polifuncțional al metodelor, de faptul că ele pot Îndeplini funcții diferite În raport cu obiectivele propuse. Nu este mai puțin adevărat Însă și faptul că o metodă poate să Îmbrace și funcția cea mai adecvată, la un moment dat, cerută derealizarea obiectivelor avute În vedere. Ca atare, de fiecare dată este vorba nu numai de alegerea metodei, ci și a funcției celei mai bune, de folosirea ei În raport cu funcția cea mai potrivită realizării obiectivelor date. Și aceasta este o chestiune de
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
obiectivitatea sentimentală a realului și subiectivitatea estetică a irealului care n-ar putea lipsi din nici un text cu semnificație literară. Izgonirea unor clișee poetice nu înseamnă izgonirea poeziei. E doar o reechilibrare a limbajului poetic care, tentat de-o progresivă derealizare, s-a îndepărtat nu numai de “modelul” realităților tot mai învăluite într-o plasă de corespondențe și de aluzii pînă la sufocarea lor, ci și de propria-i substanță, prin prea stăruitoare exerciții de artificializare, de subțiere, de evanescență. Concretul
Lupta cu artificiul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13060_a_14385]
-
Hidra) și avea să publice, mai apoi, un jurnal de vise (Oniria), primul de acest gen din literatura română, Judith Meszáros publica volume de poezie în care "tehnica" delirului era elocventă, Ovidiu Pecican scotea pe piață un roman straniu, despre derealizare (Eu și maimuța mea) și se axa, ca istoric, pe studii de imagologie în domeniu. în ce mă privește, las la o parte proza și poezia, consider eu, "delirante" pe care le comit, amintind aici doar antologia de poezie românească
Phantasma, o privire din interior by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/15217_a_16542]
-
idei divergente, pe care caută să le concilieze în plasma propriei făpturi artistice: "Confesiunile lui Tolstoi au ceva din rafinamentul "masochismului": afirmația se resoarbe instantaneu, devenind negație. Vocația constructivă e infirmată de o vocație la fel de puternică (dar mai spectaculoasă) a derealizării. Răul necesar al spiritului tolstoian se materializează în capacitatea de a adera, simultan, la mai multe convingeri contrarii". Nu întâmplător comentariul jurnalului lui Musil se intitulează Senzații de hârtie. Aici trăirea se învecinează până la contopire cu livrescul, notațiile traduc "voința
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
prin subînțelesuri, prin nuanțe, prin semitonuri. Ostenit de analiză, eul se destinde în propria-i oglindire blînd fantastă: „rogu-ne ție / să ne dezbraci de orice clipă / și lasă-ne în schimb doar / îngeri de frunze" (35). Tendința generală e derealizarea. O derealizare dictată de incapacitatea lăuntrică a revenirii celor trăite, precum un soi de reflex de apărare a ființei deposedate de propriul trecut. O „răzbunare" ideală, să zicem așa, pe un prezent care nu cuprinde decît „amintirea amintirii", iar nu
O ipostază a iluziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6065_a_7390]
-
prin nuanțe, prin semitonuri. Ostenit de analiză, eul se destinde în propria-i oglindire blînd fantastă: „rogu-ne ție / să ne dezbraci de orice clipă / și lasă-ne în schimb doar / îngeri de frunze" (35). Tendința generală e derealizarea. O derealizare dictată de incapacitatea lăuntrică a revenirii celor trăite, precum un soi de reflex de apărare a ființei deposedate de propriul trecut. O „răzbunare" ideală, să zicem așa, pe un prezent care nu cuprinde decît „amintirea amintirii", iar nu substanța sa
O ipostază a iluziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6065_a_7390]
-
miri ne-a fost cînd eram tineri?/ Acum acolo țipă o ființă că ferestrele/ camerelor au geamuri de fier/ pentru că-n ele e noapte totdeauna" (Casa ca un ou roșu de lemn). Destinul poetic, inițierea gândită ascensional, conduc, inevitabil, la derealizare: "tocmai acum cînd ochii mei/ nu mai au grija propriului chip să-l susțină/ tocmai acum cînd ochii mei/ sînt un lac fără fund un triunghi al Bermudelor/ pe unde realitatea dispare fără urmă". (Cum își reglează inima avantaje din
Despre demnitate by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8451_a_9776]
-
e împărat uzurpator / al propriului tron. Firimituri pe masa sa / în anotimpul cel mai bogat. / Nu aduc laudă omului. // Plîng cîntăreții pe cel mort / și nici o laudă nu îi aduc. Doar îl plîng" (XVII). Autoarea surprinde o „dezumanizare", adică acea derealizare a individului sortit, în circumstanțele „orașului tentacular", la o precipitare anormală, la sleire, la un artificiu moral (altceva decît artificiul estetic, ce presupune un resort creator): „Cu arcuri de aramă drumeții ucid. În dans / sălbatec sunt prinse mîinile lor, în
Poemul ca remediu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6468_a_7793]
-
C. Cel putin 4 din următoarele simptome apărute în cel puțin unul din atacuri: 1. dispnee sau sufocare 2. amețeala, senzație de dezechilibru sau leșin 3. palpitații sau tahicardie 4. tremurături 5. transpirație 6. greață, dureri abdominale 7. depersonalizare sau derealizare 8. amorțeli, parestezii 9. valuri de căldură, frisoane 10. frică de moarte 11. frică de a nu înnebuni sau a face ceva necugetat D. Survin brusc și cresc în intensitate în decurs de 10 minute. E. Nu există factor organic
EUR-Lex () [Corola-website/Law/139583_a_140912]
-
aplicarea unei asemenea terapeutici verbale, însă nu luciditatea, fie și una anxioasă, se impune ("mîine îți spui / numind infinitul liniștitor / ca o limpede apă / ce ușor se înroșește"), ci somnolența, visarea în gol. Secvențele acesteia crează un fundal al unei derealizări apte a proba subiacent insuficiența instrumentului analitic, scăderea tensiunii intelectuale în favoarea uneia organice. Simbolist izolată, Mariana Filimon se lasă pradă unui vis el însuși somnolent, abia desprins de stratul hipnotic: "Mi-ar plăcea - de ce nu - / să locuiesc în turnul de
Un postsimbolism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7889_a_9214]
-
o definiție comentată de Hugo Friedrich care arată că nu întîmplător perfecțiunea visului e �cristalină", pentru că, în acest fel, e consfințit statutul oniricului, prin asimilarea sa cu anorganicul, care e echivalat cu artificialul, cu fuga de real... Se vorbește despre �derealizarea realității"... Se numără cuvintele și se ajunge la concluzia că �rêve" și �imagination" revin obsesiv la Baudelaire... Anul acesta, Editura Univers a publicat o nouă traducere a Paradisurilor artificiale, ediție care include alte două texte, Despre vin și hașiș și
Mitul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15839_a_17164]
-
disfuncții cerebrale paroxistice de la nivelul conexiunii temporoparietale. Puțin curent electric aplicat în locul potrivit, pe cortexul parietal drept, și oricine poate pluti până-n tavan de unde-și poate privi corpul părăsit. Continuu: acest fir stătea să plesnească la cea mai mică presiune. Derealizarea și depersonalizarea. Atacurile de anxietate și convertirile religioase. Identificările greșite - toată gama de fenomene tip Capgras, fenomene la care Weber asistase toată viața, fără să le observe cu adevărat. Iubirea veșnică tăgăduită. Filosofii întregi de viață, abandonate cu dezgust. Pianistul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mă imagina. Odata a ieșit pe stradă... să mă întâlnească! La un concert, la fel. Bineînțeles, numai locul unde m-ar fi putut găsi era suficient, sau locul unde presupunea că m-ar putea găsi.” Femeia are aceeași abilitate de derealizare, ea își construiește identitatea iubitului pornind de la convenția unui nume, și de la o biografie livrescă. Dania nu se îndrăgostește de Eul biografic, de autor, ci de Sandu, corespondentul său livresc: „Ireal ai trăit cu imaginea mea. Îmi știai fizicul? Vârsta
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
bogată, scenariul mult mai coerent decât, de pildă, la Legiunea Străină, regia profesionistă. Cocoșul decapitat e un film OK, însă nu te impresionează și nu te pune pe gânduri. Faptul că e vorbit în germană îți dă un sentiment de derealizare: parcă acțiunea nu s-ar petrece în România. Marele atu al filmului cred că e faptul că tratează un subiect inedit pentru cinematografia noastră și că, la fel ca filmul lui Nae Caranfil, echilibrează puțin ceea ce toată lumea numește, un pic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
Ball, Arp, Iancu, Huelsenbeck și ceilalți, la declanșarea celei mai radicale „insurecții” artistice a secolului al XX-lea. Pe calapodul fiziologiei moderne, O viață — mică proză hibridă cu titlu din Maupassant, publicată de (Alexandru) Claudian — prezintă o altă ipostază a derealizării lumii. De astă dată, „agentul fantastic” menit să o distrugă este un monstru singuratic, un mutant a cărui viață de o perfectă „uniformitate” e compensată printr-o interioritate sadică, printr-un demonism latent: „În odaia mică (...) visează întunecat sadisme. Singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pierde conturul, care se desubstanțializează, se dizolvă, anticipat tot de Nietzsche atunci când anunța sfârșitul voinței. „Sfârșitul voinței coincide cu era indiferenței pure, cu dispariția marilor scopuri și acțiuni pentru care viața merită să fie sacrificată.”3 Are loc atunci o derealizare a subiectului, o totală punere În criză, proces la capătul căruia nu se poate Întrezări decât refuzul vieții. Să dormi/să mori În fața unei oglinzi. Dar aceasta e chiar doctrina dandysmului, cel puțin așa cum o formulează (dar o și trăiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
produce hiperventilația, amorțeală, furnicături, amețeală, dureri ușoare de cap și disconfort precordial), tensiune musculară (resimțită sub formă de tremurături, încordare a mușchilor și durere) și o diminuare a atenției (care duce la dificultăți de concentrare și, dacă senzația persistă, la derealizare și depersonalizare). Majoritatea persoanelor nu reușesc să asocieze aceste simptome cu o amenințare precedentă; în schimb, le percep ca semn al iminenței unui pericol fizic. Se tem că sînt pe punctul de a face un atac de cord, de a
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
Stare de greață sau teama de a nu voma Amețeală sau senzație de slăbiciune Înțepături la nivelul degetelor sau picioarelor Senzație de apăsare sau durere în piept Senzație de sufocare sau de înecare Valuri de căldură sau frisoane Senzație de derealizare Sentimentul că nu vă puteți aduna gîndurile sau nu puteți vorbi Dorința de a fugi Teama de moarte Teama că v-ați putea comporta într-un mod nebunesc. Pot surveni oricare din aceste simptome sau chiar toate. Nu toate persoanele
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
la stres este identic, fiind necesară și prezența cîte unui simptom din grupurile asociate cu reexperimentarea, evitarea și hiperexcitația. De asemenea, se impune existența disocierii în momentul producerii evenimentului sau imediat după aceea (de exemplu, senzația de paralizie sau confuzie, derealizare, depersonalizare). Se impune ca tulburarea să se manifeste într-un interval cuprins între două zile și patru săptămîni și nu trebuie să fie cauzată de factori organici. Unele aspecte ale criteriilor de diagnoză a stresului acut sînt controversate; Bryant și
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]