4 matches
-
din nou un reper fundamental al actului artistic. După cum sugera Hugo Friedrich într-un capitol intitulat extrem de sugestiv Apollon în locul lui Dyonisos din studiul său asupra liricii moderne, poezia începutului de secol al XX-lea intră într-un proces de deromantizare, inspirația fiind tratată cu neîncredere, preferându-se în locul acesteia conștiința lucidă: "E semnificativ faptul că sensibilitatea extremă a sufletului modern s-a încredințat rațiunii artistice lucide, apolinice."244 Creația este redefinită, astfel, prin prisma șlefuirii succesive, a tehnicii și a
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
lucrarea pe care demersul critic ulterior o demonstrează convingător, că Eminescu nu trebuie privit ca un ultim romantic, cum au făcut-o atâția cercetători (comozi, se pare), el "nu este un romantic întârziat, ci participă la ceea ce s-a numit "deromantizarea" roman tismului și structurarea poeziei moderne românești, implicit europene (fără a influența, ci doar consolida noutatea)". E, fără îndoială, o semnificativă schimbare a capului compas în receptarea acestei creații, cu atât mai mult cu cât, pentru autorul studiului, "Eminescu circulă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
și în „Tribuna”. În studiul Anton Holban sau Interogația ca destin (1983) U. reia și dezvoltă subiectul tezei de doctorat. De-a lungul celor șase capitole ( Anton Holban față cu critica și istoria literară, Confesiuni estetice travestite, Aspecte ale „medierii”. Deromantizarea romanului, Motive existențialiste. De la eu la non-eu, „Permanențe romantice”, În căutarea unui profil. Tehnici expresive) autoarea se străduiește să identifice în textul romanelor argumente plauzibile (riguroasa autoscopie a personajului-narator, cinismul percepțiilor, suferința de a trăi, tentația înstrăinării) pentru susținerea ideii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290370_a_291699]
-
dispoziție de povestitor, pentru a ajunge la următorul deznodămînt: „nici o clipă/ nu m-a privit în față/ iar la intersecții/ își făcea cruci mărunte/ după vreo șapte ceasuri/ am întrebat-o/ cu jumătate de gură/ încotro merge” ( Îmi părea săracă). Deromantizarea se împlinește prin renegarea propriului eu sensibil: „inima mea e-o ciocănitoare flămîndă// îi înțeleg pe cei care vor s-o ușuie/ pe cei care-i aruncă/ din pungi sau de prin buzunare” (Vreascuri). Însăși moartea n-are parte decît
Un nou mal du siècle by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4099_a_5424]