101 matches
-
Pellea practicau umorul, care este o valoare a inteligenței. Ca orice act artistic -vorba lui Heidegger - umorul te trezește din rutină. La noi el a fost o armă de apărare și de rezistență. Umorul are dimensiuni sacre, spre deosebire de bășcălie, care desacralizează totul. Bășcălia este de tip ateu, neantizant, ea își bate joc de orice fel de valori și repere. Acest sistem demolant al valorilor, care aparține omului mic, a ieșit în față. Și atunci a început să se creeze pe bandă
INTERVIU CU DAN PURIC: “Mitocanul internaţional şi-a dat mâna cu mitocanul naţional” by http://balabanesti.net/2013/02/05/nterviu-cu-dan-puric-mitocanul-international-si-a-dat-mana-cu-mitocanul-national/ [Corola-blog/BlogPost/340000_a_341329]
-
ideea că ele au existat). Excluderea definitivă a Ființei umane din filosofia sa specifică, iată prioritatea globalizării, în numele unui pretext deloc persuasiv al progresului colectiv necesar (am mai abordat cu ani în urmă un asemenea subiect complex). După ce și-a desacralizat, prin varii modalități de exploatare, propria-i creație brutală de laborator - individul-marfă -, noului pattern empiric nu i-a mai rămas ca ultimă opțiune de anvergură decât să alunge în mod fățiș din perimetrul ontologic al actualității Omul-Ființă - singura entitate conștientă
GLOBALIZAREA, UN MODEL EŞUAT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 by http://confluente.ro/magdalena_albu_1460208777.html [Corola-blog/BlogPost/380924_a_382253]
-
margele din sticlă de murano văzduhul respiră stacatto muzica silfidă irupe teluric norii sunt înecați de ploi hunice este viață în iarba ce miroase a zbor ca niște (r)egrete degenerate lacrimile ploii ard amintiri am spini în păr himere desacraliza(n)te în palme nopțile mistuie coroziv secunde patentate fericirea elitistă se ascunde într-o cochilie umedă melcul citește cu bale de argint cărți savante gura ovală a cerului surâde florile s-au dezbrăcat de cuvinte din pământul arid răsar
TAB(LO)U EXTATIC de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 by http://confluente.ro/Angi_cristea_1405538448.html [Corola-blog/BlogPost/349257_a_350586]
-
ideea că ele au existat). Excluderea definitivă a Ființei umane din filosofia sa specifică, iată prioritatea globalizării, în numele unui pretext deloc persuasiv al progresului colectiv necesar (am mai abordat cu ani în urmă un asemenea subiect complex). După ce și-a desacralizat, prin varii modalități de exploatare, ... Citește mai mult „Haideți spre altă flacără!”Panait Istratiîncă din faza ei inițială, globalizarea s-a dovedit a fi unul dintre experimentele social-culturale supuse pe deplin eșecului. Și nu pentru că aceasta nu a constituit, practic
MAGDALENA ALBU by http://confluente.ro/articole/magdalena_albu/canal [Corola-blog/BlogPost/380929_a_382258]
-
ideea că ele au existat). Excluderea definitivă a Ființei umane din filosofia sa specifică, iată prioritatea globalizării, în numele unui pretext deloc persuasiv al progresului colectiv necesar (am mai abordat cu ani în urmă un asemenea subiect complex). După ce și-a desacralizat, prin varii modalități de exploatare, ... X. MAGDALENA ALBU - GEORGE CALBOREANU - DE LA ESTETICA SUPERIOARĂ A TEATRULUI, LA URÂTUL EXISTENȚIAL..., de Magdalena Albu, publicat în Ediția nr. 1838 din 12 ianuarie 2016. „Suntem lumină unii pentru alții. Fiecare se umple de lumina
MAGDALENA ALBU by http://confluente.ro/articole/magdalena_albu/canal [Corola-blog/BlogPost/380929_a_382258]
-
și animal, vom avea în vedere și cele patru elemente fundamentale: apă, aer, pământ, foc, dar și aspecte care țin de microcosmos și macrocosmos, în interdependență cu Tăcerea. Un element, aparent banal - piatra, are o strânsă legătură cu sufletul. Ea desacralizează lucrarea divină și simbolizează acțiunea umană ce se substituie energiei creatoare, prilej de înălțare: „Cu fața-ntoarsă spre Tăcere, obosit de atâta viață netrăită, las capul pe piatră și-ndur, recrut fidel al pierderii, sfielnic, inima mea nevinovată, comite sperjur ... ” sau
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 by http://confluente.ro/Nicoleta_milea_metafora_tacerii_nicoleta_milea_1332502767.html [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
conștientizarea apartenenței la luminozitate. Remarc agonia, insurmontabilele zâmbete stoarse, colective. Baby, văd blocajele secolului în stare embrionară. Raționalul se lasă parcă sabotat de irațional, iar haotismul patogen sabotează nudurile de vată. Pe șevalete de gumă stradală, arabescurile monocrome s-au desacralizat. Zmângălim anodin prezentul, de parcă devitalizarea ne-a păpat apendicele dinamicului. Politicul a devenit amantul părăsit , făuritor de arsură ionică al măduvei tale, baby! Of, am început a adora opozabilititățile , căci ele îmi mai mențin încă echilibrul phoenixian. Gândesc în oglindă
SEDU-MĂ DEPRESIV, BABY! de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 by http://confluente.ro/mihaela_doina_dimitriu_1485903821.html [Corola-blog/BlogPost/372383_a_373712]
-
între politic și religios. Lector-Doctor Silviu Rogobete: S-a văzut în mod constant această luptă, aceasta dialectica între puterea religioasă și puterea politică, între imperium și sacerdotium. Odată cu apariția statului națiune, lucrurile se separă, politicul ia o anumita traiectorie, se desacralizează. Partea religioasă rămâne în zona religiosului. Viața politică ar trebui să fie separată de viață religioasă, insă iată că și astăzi încă lucrurile nu sunt foarte clare și aceasta tensiune dintre imperium și sacerdotium continuă să ne macine. Din perspectiva
CE S-A INTAMPLAT DE FAPT DE PASTI? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 by http://confluente.ro/Ce_s_a_intamplat_de_fapt_de_pasti_.html [Corola-blog/BlogPost/360872_a_362201]
-
apoi să se preocupe de cele ale mesei. Mai mult decât atât, frumusețea miresei lui Iisus Hristos, adică Biserica Sa cea Sfântă - Cetatea pe care nici porțile iadului nu o vor birui, o batjocoresc, o profanează, o pângăresc și o desacralizează.[8] În nebunia exprimării lor îi determină pe oameni să se scârbească de Ea, ca nimeni să nu își mai dorească o asemenea mireasă, care, de fapt, este propria noastră mântuire. În acest fel procedează toți cei care de sărbătorile
MEDIA DIN PERSPECTIVA VIEŢUIRII ŞI A TRĂIRII DUHOVNICEŞTI ÎNTR-O LUME MULTIMEDIA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 111 din 21 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Media_din_perspectiva_vietuirii_si_a_trairii_duhovnicesti_intr_o_lume_multimedia.html [Corola-blog/BlogPost/349594_a_350923]
-
ne lipsim pe noi înșine de sfințenie și sacralitate, căci Dumnezeu este singura sursă a sfințeniei, iar lipsindu-ne de sfințenie, ne lipsim de haina curată și luminoasă a credinței și devenim noi înșine lupi pentru ceilalți, pe care îi desacralizăm fie și prin simpla noastră prezență de ființe desacralizate, nefiind nevoie să le mai facem vreun rău. Ne aflăm în mijlocul unei „noi ere”. Este posibil ca, în viitor, planeta să se unifice și liniștea să se instaleze la nivel politic
MEDIA DIN PERSPECTIVA VIEŢUIRII ŞI A TRĂIRII DUHOVNICEŞTI ÎNTR-O LUME MULTIMEDIA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 111 din 21 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Media_din_perspectiva_vietuirii_si_a_trairii_duhovnicesti_intr_o_lume_multimedia.html [Corola-blog/BlogPost/349594_a_350923]
-
cum sunt mijloacele mass-media ale Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române - care să accentueze dimensiunea formativ-educațională care este, fie eliminată, fie subevaluată în mass-media comercială. Numai în acest fel, cu ajutorul lui Dumnezeu și cu participarea omului contemporan, vom putea să contracarăm tendințele desacralizate într-o lume care pare să fi uitat de Dumnezeu, care devine din ce în ce mai utilitaristă, mai consunistă și mai hedonistă și care prin încurajarea nonvalorilor și a falselor modele puternic mediatizate afectează atât viața Bisericii cât și a societății moderne, contemporane
MEDIA DIN PERSPECTIVA VIEŢUIRII ŞI A TRĂIRII DUHOVNICEŞTI ÎNTR-O LUME MULTIMEDIA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 111 din 21 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Media_din_perspectiva_vietuirii_si_a_trairii_duhovnicesti_intr_o_lume_multimedia.html [Corola-blog/BlogPost/349594_a_350923]
-
numai argumente raționale în evenimentele biblice, scripturistice produse și comparații cu diferitele credințe religioase antice existente la începutul creștinismului, observându-se în mod clar și limpede un interes pentru literatura apocrifă și curentele dualiste, care nu fac altceva decât să desacralizeze Biblia ori să treacă evenimentele scripturistice pe un loc secundar și speculativ. [3]Giandomenico Mucci, Il nichilismo nell Enciclica „Fides et Ratio”, în Civv. Catt., I, p. 359 - 369, (traducere de Par. Arhim. Dr. Teofil Tia de la Facultatea de Teologie
MEDIA DIN PERSPECTIVA VIEŢUIRII ŞI A TRĂIRII DUHOVNICEŞTI ÎNTR-O LUME MULTIMEDIA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 111 din 21 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Media_din_perspectiva_vietuirii_si_a_trairii_duhovnicesti_intr_o_lume_multimedia.html [Corola-blog/BlogPost/349594_a_350923]
-
și animal, vom avea în vedere și cele patru elemente fundamentale: apă, aer, pământ, foc, dar și aspecte care țin de microcosmos si macrocosmos, în interdependență cu Tăcerea. Un element, aparent banal - piatra, are o strânsă legătură cu sufletul. Ea desacralizează lucrarea divină și simbolizează acțiunea umană ce se substituie energiei creatoare, prilej de înălțare: „Cu fața-ntoarsă spre Tăcere, obosit de atâta viață netrăită, las capul pe piatră și-ndur, recrut fidel al pierderii, sfielnic, inima mea nevinovată, comite sperjur ... ” sau
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Evanghelia_tacerii_nicoleta_milea_1327350119.html [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
După ce omul își dă ultima suflare, se dovedește, înainte de toate, mizerabila noastră neputință: supraviețuitorii nu știu ce să facă, nici cu ce să se ocupe, dar nu, nu se va spune că totul s-a sfârșit... Indiferenții față de fenomenul religios și ateii, desacralizând moartea, se vor repezi să spună că totul se termină aici. Însă lucrurile stau cu totul diferit. De altfel, noi, creștinii credem în Învierea Domnului Iisus Hristos, în învierea morților și în propria înviere. În clipa morții, dacă sufletul credinciosului
IN MEMORIAM IPS BARTOLOMEU – NU VĂ TEMEŢI DE MOARTE! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1055 din 20 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/In_memoriam_ips_bartolomeu_stefan_popa_1384927821.html [Corola-blog/BlogPost/342122_a_343451]
-
de asemenea, sub numele de catedrala Smolnîi, face parte din ansamblul arhitectural al mănăstirii Smolnîi, care este situat pe malul stâng al râului Neva, la Sankt-Petersburg. Este un edificiu religios resfințit din nou pentru cultul ortodox în 2009 (după ce fusese desacralizat în perioada sovietică), folosit, de asemenea, începând cu anul 1990, ca sală de concerte de muzică clasică. În 1730, Elisabeta Petrovna, fiica lui Petru cel Mare și al Ecaterinei I-a și moștenitoare a tronului imperial, dar înlăturată de la succesiune
Catedrala Învierea Domnului (Smolnîi) () [Corola-website/Science/337596_a_338925]
-
1914. Alături de casa de oaspeți și spitalul aflate în imediata vecinătate, templul a fost un reper important pentru buriații și calmîcii aflați în tranzit prin capitală în timpul Primului Război Mondial. A fost folosit ca lăcaș de cult până în 1935, când a fost desacralizat și transformat într-o clădire civilă, iar slujitorii templului au fost aruncați în Gulag. Templul a fost redeschis în 1991. Fortăreața Sfinții Petru și Pavel, care a fost, o vreme, și închisoare destinată deținuților politici, ocupă o poziție dominantă în
Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/296896_a_298225]
-
oraș care pierduse sensul sacrului. Povestite de Ieronim, întâmplările capătă un aer mitic, iar situația reală pare mult prea săracă față de ceea ce s-ar fi putut întâmpla, simbolizând o superioritate a imaginației asupra realului. Versiunea lui Vladimir este diferită, fiind desacralizată: el a venit în pod pentru a fura o colecție de fluturi, a prins porumbelul pentru că era rănit și s-a îmbrăcat în uniforma de general pentru că-i era frig. Există așadar trei variante ale poveștii: evenimentul real, versiunea mitificată
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
în mod larg venerate ca Abraham și Sara sunt aspru criticate, în timp ce altele, de obicei estompate, ca Agar (Hagar) și Ismael (Ishmael), își dobândesc în fine, vocea cuvenită. În „Cântecele Meghilei”, Manger folosește o tehnică similară pentru a politiza și desacraliza textul biblic citit în public de sărbătoarea Purim. Prefața pe care a scris-o caracterizează cartea ca un fel de ștrengărie după pilda actorilor de Purim din toate epocile. Cartea este o reistorisire a poveștii Esterei, transpusă în Europa de est din
Itzik Manger () [Corola-website/Science/335028_a_336357]
-
islamică, budistă - au avut de suferit aceleași prigoniri ca și Biserica Ortodoxă Rusă (sau chiar și mai rele): mii de călugări au fost torturați și executați, sute de biserici, sinagogi, moschei, temple, monumente sacre și mânăstiri au fost demolate sau desacralizate prin transformarea în depozite, spații de producție, etc. Stalin, ca șef al Politburo al Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, și-a consolidat puterea aproape absolută în deceniul al patrulea prin intermediul Marii Epurări îndreptate împotriva (suspecților) oponenților politici
Iosif Vissarionovici Stalin () [Corola-website/Science/298049_a_299378]
-
au provocat pierderi uriașe orașului și locuitorilor săi după un jaf de trei zile, în timpul căruia numeroase opere de artă și de cultură antică romană și greacă au fost furate sau distruse. În ciuda jurămintelor și amenințării cu excomunicare, cruciații au desacralizat fără scrupule lăcașurile de cult ale orașului, distrugând, pângărind sau furând tot ceea ce se putea. După cum afirma cronicarul Choniates, cruciații au plasat pe Tronul Patriarhal Bizantin o prostituată. Când Papa Inocențiu al III-lea a auzit de purtarea sălbatică a
Cruciada a patra () [Corola-website/Science/306635_a_307964]
-
a fi imagine , natura a fost personaj feminin. Dup? cum observa Andrei Ple?u În Pitoresc ?i melancolie, datorit? asimil?rii dintre natur? și maternitate s-a putut realiza mitul Întoarcerii la natur?. Prin acest gest omul socializat ?i, astfel, desacralizat se purific?? ?i se Îmbog????te c?ci se treze?te la o nou? via??, având valoarea unei noi na?teri, ca ?i cre?tinul dup? contactul cu apă botezului. Paradisul pierdut ia forma spațiului matern securizant, unde spiritul obosit
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
preotul, îngrijorându-se de ireligiozitatea ce bântuia secolul său, sau, cu termenii lui Mircea Eliade, profanul ecranează sacrul (dominantă în cartea Rosei del Conte din 1962, deși descoperită de Nichifor Crainic încă din 1940), iar "Demiurgul a murit". Arta moderna desacralizează lumea, dar nici nu se poate substitui religiei (Valéry, Claudel) sau poate doar o transcendență goală (Hugo Friedrich). În schimb, un autor ca Wallace Stevens descoperă că poate exista o formă de mântuire prin poezie: "...după ce am abandonat credința în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Bisericii rolul de intermediar între El și oameni și nu există o instituție umană care să împărtășească harul Său. Biserica nu mai are autoritatea sfințitoare pe care o reclamă în permanență și absența unui intermediar între Dumnezeu și ființa umană desacralizează preoția. Oamenii nu mai au nevoie de preoți pentru a întreține o relație cu Divinitatea. În consecință, nu poate exista o ierarhie de tip ecleziastic și conducerea treburilor bisericești poate fi realizată colegial. O contribuție importantă a Reformei este și
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
altele nu. Cele dintâi sunt numite uneori "sacre". Pentru noi, sacrul există oriunde imaginea se deschide spre altceva decât ea însăși. Imaginea ca refuz al celuilalt și chiar al realității apare în forță odată cu această eră a "vizualului" care a desacralizat imaginea prefăcându-se că o consacră. Deschiderea imaginii în era artei încă ne expunea unei transcendențe, înțelegând, prin acest cuvânt-capcană, nici mai mult, dar nici mai puțin decât independența motivului și libera sa recunoaștere mai întâi de către artist, apoi de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
care le recreează: Una (Uni, zeița etruscă identică Junonei) în text, întruchipare a lui Orfeu, și Leana, reprezentare a eternului feminin al basmelor românești, Ileana Cosânzeana (În curte la Dionis, Elena se asociază Înțelepciunii coborâte din cer, Ennoia). Alteori, Eliade desacralizează mitonimul, prin adăugarea de sufixe; Gavrilescu, Manolache redau versiunea desacralizată a numelui prin căderea în derizoriu, pierderea în omenesc a saltimbancului văzut ca arhetip al artistului, așa cum "distracția" este arhetipul artei. Ca și Leana din În curte la Dionis și
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]