30 matches
-
Rodica Zafiu Nu e neobișnuit ca o parte dintre monumentele și clădirile unui oraș să fie identificate cu ajutorul unor denumiri populare, ironice și minimalizatoare, comice și desacralizante. Limbajul colocvial-argotic inventează și în domeniul toponimiei urbane un fel de porecle; în cazul Bucureștiului, cea mai cunoscută este probabil formula Piatra Crăcănată, desemnare glumeață pentru Arcul de Triumf: ,ne vedem la piatra crăcănată" (motociclism.ro); ,mulți dintre cei care
Toponimie urbană by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11325_a_12650]
-
unde aceste animale mișună, grohăie, se zvîrcolesc. Și sînt arătate cu degetul de către cei rămași încă oameni, nemetamorfozați, adică. Al cincilea registru este acela religios; el poate fi religios-punitiv (incriminații sînt proiectați ca niște monștri ai Apocalipsului, de pildă), apoi desacralizant și, în al treilea rînd, satanizator. Acuzatorii marșează, de obicei, pe ideea de blasfemie pusă în cîrca celor acuzați, care ar reprezenta, astfel, o sectă de eretici. Sindromul liturghiilor negre este și el adus în discuție, uneori. Mefistofelizarea incriminaților este
Imaginarul violent al românilor by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/15386_a_16711]
-
profundul credincios care a fost Tolstoi. Patriarhul Miron Cristea a mers pînă acolo încît a dispus nici mai mult nici mai puțin decît să fie pictat în chip de diavol în pridvorul catedralei patriarhale... Ideologia comunistă în speță, secularizantă și desacralizantă la modul imperativ, ne-a indus o reacție de respingere (uneori, vai, de oroare) față de Nae Ionescu, condamnat fără drept de apel, ca un "reacționar" irecuperabil, ca un tip odios sută la sută: "Reacționar în linie politică, opinează exegetul său
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15219_a_16544]
-
sunt lipsite de nobleță". Cele nouă registre ale imaginarului lingvistic violent, pe care Ruxandra Cesereanu le consideră simptomatice pentru mentalul românesc (cel subuman, cel igienizant, cel infracțional, apoi cel de tip bestiariu, dar și registrul religios, cu subdiviziunile sale: punitiv, desacralizant și satanizator, registrul putridului și al excremențialului, cel sexual și libidinos, cel funebru și, în fine, cel xenofob și rasist), sunt depistate și analizate în articolele de "doctrină și emoționalitate legionară" din câteva reviste de extremă dreaptă din perioada interbelică
IDENTITATE ȘI VIOLENȚĂ by Laura Pavel () [Corola-journal/Imaginative/12779_a_14104]
-
rezultatele. Situația actuală creează un evident contrast cu perioada în care dominau în muzică românească numele mitologice și simbolice: Phoenix, Sfinx, Roșu și Negru, Iris. De altfel, primele formații juvenile de dupa 1989 și-au ales de la inceput nume evident parodice, desacralizante, umoristice, supralicitînd banalul cotidian: Sarmalele reci, Suie Paparude. Acum - datorită atmosferei postmoderne sau ca efect inevitabil al numerelor mari a, asistăm la recuperarea și la explozia tuturor tendințelor denominative posibile. E foarte puternică, bineînțeles, voința de internaționalizare prin engleză: Class
Nume muzicale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17607_a_18932]
-
substituie, nu fără a o încorpora precum un sacrificiu care-l nutrește. Reinstaurarea plinului în gol reprezintă, așadar, programul liric al Irinei Mavrodin. E o tentativă, am putea spune, de remitologizare spontană, de restituție a materiei umane recuperate în urma exploziei desacralizante, reorganizate în sensuri simbolic-estetice. Sau, spre a recurge la cuvintele lui Georges Dumézil referitoare la mit: "Concepte, imagini și acțiuni se articulează și formează, grație legăturilor lor, un fel de plasă în care, pe cale de consecință, întreaga materie a experienței
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
grecului Ulise și colportajul sarcastic al Ziaristului, pătruns și el în cal, purtător de mesaj pacifist. Piesa este un continuu balans de aluzii și contestări între livrescul homeric interpretat cu simț critic de Ulise și analiza finală de secol XX, desacralizantă a Ziaristului. Conștiința soldaților, câtă e, e repede redusă la tăcere, devenind, printr-o metaforă imposibilă, "piese sau organe în această mașină, în acest trup imens construit pentru luptă...". Pierderea identității, reificare, anihilarea oricărei tresăriri spre comuniunea umană, în numele diktatului
Tragicomedii cu evazioniști by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16466_a_17791]
-
text al lui Ioan Stratan - Pentameronul, Doi: „Albie de porci te fac / O, ce bucurie...”. În poezia intertextuală și sarcastică a lui Stratan, distrugerea prin substituție a clișeului se amplifică prin introducerea în tipar a unei expresii figurate, remotivate și desacralizante (a face pe cineva albie de porci): „Și-am fost/ albie de porci într-un sat...”. Destructurarea certitudinilor limbajului, ale psihologiei și ale miturilor sociale și personale e profundă și tulburătoare. A fost reeditat de curând volumul-manifest optzecist Aer cu
„Pom de Anul Nou...“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5858_a_7183]
-
evoluat cu aplomb și decizie către arealul estetic al poeziei postmoderniste o probează însuși titlul noului său volum, cel de al patrulea, cu titlul surprinzător, șocant, „Zgubilitica rostire”, adică rostirea poetică, față de care adoptă, asemenea poeților noștri „optzeciști”, o atitudine desacralizantă, „minimalistă”, de lejeră, ironică, amuza(n)tă oralitate/ colocvialitate. Pentru eul liric tot mai pregnant conturat, de la un volum la altul, perioada de continuare a studiilor într-o țară nordică, Suedia, are valoare de veritabilă provocare existențială, nebănuit de propice
VIRTUŢILE JURNALULUI LIRIC DE VICTOR RUSU de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367988_a_369317]
-
identitatea ca effect la globalizării formale și al domniei cantitativului, care se conturează tot mai precis la orizontul istoriei, aflată sub zodiac sfârșitului; o istorie impersonală, făcând elogiul diversităților mărunte în defavoarea entităților istorice tradiționale și mânate de spiritual secularizant și desacralizant cu sorgintea în secolul al XVIII - lea francez” - potrivit referințelor lui Gheorghe Ceaușu. Titlurile cu caracter și sugestiv ce alcătuiesc conținutul acestei cărți per la prima vedere, că descoperă și cuprind teme foarte varite și diferite, dare ele, în fond
DESPRE NEAM ŞI DEMNITATE ÎN VIZIUNEA LUI DAN PURIC P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348977_a_350306]
-
nu își mai dorească o asemenea mireasă, care, de fapt, este propria noastră mântuire. În acest fel procedează toți cei care de sărbătorile Învierii Domnului și Nașterii Domnului dau pe posturile de televoziune, de nenumărate ori, imagini de dicreditare și desacralizante, precum modele de magazine pline, mese cu îmbuibare de mâncare și băutură, petreceri mari, locuri de vacanță peste tot, nu de rugăciune, știri despre crime și sinucideri, știri despre preoți și monahi care se îmbogățesc și păcătuiesc sau care se
MEDIA DIN PERSPECTIVA VIEŢUIRII ŞI A TRĂIRII DUHOVNICEŞTI ÎNTR-O LUME MULTIMEDIA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 111 din 21 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349594_a_350923]
-
din sufletele și din viețile celor care dau și care primesc în mintea și în inima lor desacralizarea. Chiar dacă nu sunt împotriva lui Iisus Hristos și a Bisericii, oamenii care se supun, cu sau fără voia lor, imaginilor și cuvintelor desacralizante și secularizante, își pierd, la rândul lor, sfințenia, fiindcă își pierd, de fapt, inocența cerească. Asemenea oameni secularizați și desacralizați, voalați sufletește, suntem noi toți. Am ajuns să fim oameni despre care aproape că se poate spune că nu mai
MEDIA DIN PERSPECTIVA VIEŢUIRII ŞI A TRĂIRII DUHOVNICEŞTI ÎNTR-O LUME MULTIMEDIA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 111 din 21 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349594_a_350923]
-
diformă a gradientului pornografic actual, determină Omul ca să devină, fără voia lui, iată, sclavul devotat și inconștient al anterior numitei non-valori a marketingului contemporan. Raportarea sferei umanului cu strictețe doar la dimensiunea îngustă a propriei corporalități, precum și procesul de sexualizare desacralizantă impus cu forța în ziua de azi reprezintă calea singulară a omenirii nu de a se descoperi în mod integral în ceea ce privește intimitatea ei de la sine înțeleasă cu divinitatea supremă și cu ceilalți, ci posibilitatea de a-și învălui în carcera
MASCA OBOSITĂ A ZEULUI NOM ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366548_a_367877]
-
forțată și, în final, la moarte. Căci supremația înșelătoare și efemeră a cărnii în fața libertății totale a actului de gândire personală își găsește echivalența definitorie în supremația fragmentarului nesemnificativ raportată la fascinația indescriptibilă a unității primordiale sempiterne. Perimetrul societar complet desacralizant al postmodernității poate fi asemuit fără rezerve azi cu un fel de Nifellheim mitic, „ținut al umbrelor și al cețurilor” la nordici, unde își are sălașul hidosul balaur Nidhögg, fiara cu „fălci veninoase” care iese mereu din apa urât mirositoare
MITUL INCONSISTENT AL IMAGINII ŞI MITUL ANCESTRAL de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350673_a_352002]
-
în Dumnezeu.”, îi mărturisea marele teolog al Iubirii, Dumitru Stăniloae, Părintelui Marc-Antoine Costa de Beauregard. Arta interpretativă a actorului GEORGE CALBOREANU s-a constituit, în plin veac XX, ca o veritabilă formă de răspuns dat, prin estetica trăirii sale interioare, desacralizantului spațiu existențial din care făcea, la rându-i, parte, dar și ca o scară cu trepte solide către cetatea întâi stătătoare din înalt. O artă ce anulează și azi, din perspectivă temporală, dimensiunea negativă a trecerii. P.S. În memoria celor
DE LA ESTETICA SUPERIOARĂ A TEATRULUI, LA URÂTUL EXISTENŢIAL... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380923_a_382252]
-
identitatea ca effect la globalizării formale și al domniei cantitativului, care se conturează tot mai précis la orizontul istoriei, aflată sub zodiac sfârșitului; o istorie impersonală, făcând elogiul diversităților mărunte în defavoarea entităților istorice tradiționale și mânate de spiritual secularizant și desacralizant cu sorgintea în secolul al XVIII - lea francez” - potrivit referințelor lui Gheorghe Ceaușu. Titlurile cu caracter și sugestiv ce alcătuiesc conținutul acestei cărți per la prima vedere, că descoperă și cuprind teme foarte varite și diferite, dare ele, în fond
DAN PURIC – O ÎNTRUCHIPARE A PROVIDENŢEI DIVINE ÎN MINŢILE ŞI SUFLETELE OAMENILOR de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372138_a_373467]
-
ecumenism realist, optimist, echilibrat sau va respinge această perspectivă În numele unei viziuni statice, „cuminți”, descurajante? În același timp, Biserica este depozitarul unui capital simbolic pe care lumea noastră Îl pretinde ca niciodată. Societatea actuală, cu toate evoluțiile ei laicizante și desacralizante, are nevoie de un punct nodal, de un fundament valoric ce transcende oricărei „zvârcoliri” circumstanțiale, temporale. Prin ceea ce face, instituția religioasă depășește vremelnicul, reprezentând și lucrând În contul veșniciei. În perimetrul religiosului se pot găsi cele mai adecvate și valide
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
a propriei ordini? Astfel, își vor păstra rolul, mergînd contra curentului de evoluție a instrumentelor, care sfîrșește prin a le antrena, dar împotriva voinței lor. Fiindcă optimul tehnic impune totdeauna servirea optimului politic. Mai ușoară, hîrtia este mai fragilă. Deci desacralizantă. Ceea ce pierde în greutate, pierde și în "aură". Așa cum pînza declasează retablul, tabloul de șevalet fresca, așa cum materiile plastice declasează bronzul sculpturilor și argila ceramiștilor, hîrtia a îngropat ieri pergamentul, așa cum astăzi video-ul ("plasticul cinematografului") alungă filmul sau caseta
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
de autoritate către agent. Pe de altă parte, Într-o abordare fenomenologic instituționalistă, Meyer și Jepperson (2000) argumentează În favoarea ideii construcției sociale a agenților și principalilor. Agenții datorează capacitatea responsabilă de acțiune unui proces de Împuternicire imanent, În același timp desacralizant, În baza certificărilor și acreditărilor sociale. Totodată, principalii reprezintă grupuri definite funcțional, prin intermediul intereselor recunoscute ca legitime. În conformitate cu practicile raționale ale societății, În special cunoașterea fundamentată științific, agenții pot folosi capacitatea de acțiune social dobândită nu doar În urmărirea intereselor
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
mod scriitorul conferă materiei originare o substanță social-istorică și temperamental psihologică atât de profund îndatorată condițiilor de loc și timp încât ,,basmul’’ cedează în chip evident terenul în favoarea creației nuvelistice. Deși tonalitatea ironic familiară a întregii povestiri probează binecunoscuta atitudine ,,desacralizantă’’ proprie în general ,,basmului cult’’ caragialian, pe de altă parte, precizarea referitoare la situarea cronologică a întâmplărilor ce vor avea loc constituie un gest de insolită ,,impurificare’’ a viziunii atemporale, specifice eposului mitic-folcloric. Impurificarea’’ celuilalt element consubstanțial basmului, nedeterminarea spațiului
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
un oarecare decalaj. De regulă însă congresele-mamut pun pe masă din capul locului o informație esențială, strânsă în etapa de pregătire și reprezentând principalele oferte. "Monștrii sacri" se țin oarecum la o parte, parcă apărându-și astfel prestigiu de indiscreția "desacralizantă" a noilor generații care, ele, umplu sălile congreselor, avide, curioase, interesate de legături, iubitoare de dialog și contestație. Am participat de-a lungul anilor la câteva mari congrese de istorie, unele zonale sau tematice, altele cu caracter mondial, și pot
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
mitologice, alegorice și retorice ale laboratorului, id est geneza unor texte petrarchești. Frapantă este însă descrierea omului Petrarca, cu toate hibele și slăbiciunile omenești, dincolo de orice idealizare, menite parcă să păteze marmura monumentului de semizeu. Este vorba de un realism desacralizant, pe alocuri fiziologic (vânturi, horcăit, sforăit, râgâit, defecație, frecventarea unor femei "deocheate" și chiar a unei prostituate coprofile etc.). Oricum, textul curge fluent, împletind abil universul literar al maestrului cu mediul cultural al epocii. Îi întâlnim pe Boccaccio, Maramauro, sunt
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
unor vremi crepusculare: "clopote martirizate de ploi", zorii adormind "în venele înveninate ale îngerilor cu arcadele sparte", "toamna apăsătoare/ pentru o sperietoare/ dezarticulată", canoanele zării ruginind în marsupii etc. Încărcătura dramatică a textelor, adesea construite pe tiparul ritualului sacrificial sau desacralizant, sporește atunci când ceremonialul de gen este atribuit elementelor. Poetul uzitează adesea de procedeul antropomorfizării: "Teluric vântul sapă adăpost/ În carnea cerului cerșind răsplată"; "Armura plânge-n Louis Treize"; "Zăpezi aprinse de dogoarea frunții/ Se șterg pe ochi cu palimpseste stranii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nu ezită să critice erorile de comunicare mediatică ale BOR. Nu pregetă să semnaleze neajunsurile cotidianului "Lumina" sau ale postului de televiziune "Trinitas". Și, în numele aceleiași angajări curajoase, condamnă ferm pseudo-modernitatea unor autori care, de dragul succesului ieftin și al modei desacralizante, atacă subiecte tabu, la limita blasfemiei. Până la urmă, ignorarea de către public a unei piese ca Evangheliștii, premiată de către UNITER, sper că tot din spirit de frondă al juriului și nu din reziduale mentalități secularizante, reechilibrează balanța. Bună cunoscătoare a literaturii
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
rămâne un spațiu profan, ci este un spațiu deposedat de spiritualitate, existând în vederea respiritualizării. Astfel îmi argumentez această expresie care este componentă a titlului prezentului capitol. Prin urmare, discursul religios al sacrului de-spiritualizat vizează ansamblul demersurilor presei, Bisericii, factorului desacralizant, demersuri ce au dus la apariția și propagarea prin mass-media a unui tip de discurs religios specific articolelor scandaloase în care religiosul este parte doar la nivelul cadrului. Exemplele de refacere a spiritualului pot fi nenumărate. Însăși Biserica Ortodoxă Română
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]