36 matches
-
ploioase și secetoase. Nu este nici un păcat aici, ne ajută în agricultură..." (A.S., Suceava, 68 ani). Dintre acești practicieni rurali ai divinației există azi o serie care și-au făcut din aceasta un fel de profesie. Se numesc vrăjitori, vraci, descântători și, extrem de rar, magicieni. Practica divinației, în acest caz, se înscrie într-un act mai complex de magie populară. Divinația este aici un studiu preliminar prin care se depistează răul și se pun "diagnostice". Ea este urmată întotdeauna de ritualuri
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
o rămas forma asta" (I.A., 62 ani, Suceava). "Să știți că sunt oameni însemnați care pot face anumite lucruri. Dacă unii au un ochi de un fel și unul de alt fel este semn că pot deveni ghicitori sau descântători, că au alte puteri. Alții se nasc cu pete pe corp. Se spune, la noi, că i-a fost poftă mamei, dar eu știu că-i semn de la Dumnezeu. Cu cât semnul este mai mare și mai sus, cu atât
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
fierului în diverse obiecte reprezintă în plan simbolic prezența pământului ca element primordial. La rândul lor, cei care se ocupă cu aceste "creații" ale Pământului-Mamă împărtășesc o experiență magico-religioasă specifică. Socialul le atribuie puteri și capacități neobișnuite: sunt magi, vrăjitori, descântători, divinatori, vraci etc. Secvența nr. 5 02.32-03.19 Paralel cu instrumentele folosite pentru topirea cositorului este prezentată una din "rugăciunile" descântecului: "Cruce-n ceri, cruce-n pământ, Cruce de aur undi sî culcă Trece crucea pisti el Maica Precista
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
animale (ex. câine, cocoș, corn de cerb), insecte, alimente (ex. aluat, borș, făină, sare, mămăligă), lucruri uzuale (ac, argint viu, cărbune, cuțit, furcă, fus).57 În Bucovina, apa antropomorfă participă direct la ritualul cuvântului, primind ofrandă din partea celui care descântă; "descântătorul", înainte de a începe a descânta, merge la un râu curgător, cu pâine și sare, ținând o oală nouă în mâna dreaptă, face trei metanii, "în contra curgerii apei", aruncă în undele apei cu pâine și cu sare, ia apă binecuvântată de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
fericirea și nenorocirea oamenilor; toate evenimentele, oricare ar fi ele, sînt consecințele acțiunii directe ale unuia sau ale altuia. De aceea boala, spre exemplu, poate ceda fie rugăciunilor adresate lui Dumnezeu prin intermediul cutărui sau cutărui sfînt tămăduitor, fie descîntecelor unui * descîntător. Or, dacă Biserica spune că boala este o pedeapsă trimisă de Dumnezeu pentru a-i pedepsi pe oameni pentru păcatele lor și încurajează cultul sfinților, tot ea condamnă recurgerea la vrăjitori; represiunea împotriva vrăjitoriei va deveni violentă o dată cu începutul secolului
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de la Curtea regelui: Consiliul regelui Curtea regelui Parlament Camera de conturi Curie. Sală de reuniune pentru membrii unui ordo sau senat al cetății, care sînt de asemenea numiți curiali sau decurioni. Decurion. Membru al senatului municipal cu loc în curie. Descîntător. Este cel care desface vraja făcută de un vrăjitor asupra unui om, animal sau recoltă; de fapt, puterile pe care descîntătorii și vrăjitorii le dețin de la Satana sînt bivalente: ei pot face și desface vrăji. Dijmă. A zecea parte din
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
al cetății, care sînt de asemenea numiți curiali sau decurioni. Decurion. Membru al senatului municipal cu loc în curie. Descîntător. Este cel care desface vraja făcută de un vrăjitor asupra unui om, animal sau recoltă; de fapt, puterile pe care descîntătorii și vrăjitorii le dețin de la Satana sînt bivalente: ei pot face și desface vrăji. Dijmă. A zecea parte din recolte și din veniturile vărsate pentru întreținerea clerului. Este un obicei de origine iudaică preluat din Biserica primitivă și repus în
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
prima fiind un act cu finalități pozitive, realizat cu ajutorul divinităților binevoitoare, În timp ce a doua s-ar referi la acțiuni magice malefice, care implică pactul cu diavolul. În planul actorilor, el distinge Între reprezentanții Necuratului - vrăjitori/vrăjitoare - și fermecător, ghicitor, zodier, descântător, adică persoane care folosesc puterile magice obținute din diferite surse fie pentru a-i proteja pe alții sau a face bine altora, fie pentru a-și face bine lor. Ion Aurel Candrea (1999), evocând observațiile lui Marian, susține utilitatea acestei
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
fost marele patron al scrierii și al scribilor. Împreună cu aceștia au mai fost venerați, la nivel oficial sau privat, și divinitățile protectoare ale sănătății, sau cele vindecătoare („Heilgottheiten”). Unele dintre aceste divinități sunt masculine: Damuxe "Damu", numit și „Marele preot descântător”; Ninazuxe "Ninazu", „Stăpânul medic”; Ninghizida și Sataranxe "Sataran". Și mai numeroase sunt divinitățile vindecătoare feminine, ale căror nume sunt toate sumeriene: Babaxe "Baba" (sau Ba’u), zeița din Lagaș, menționată adesea În textele regelui Gudea (2143-2124 Î.Hr.), dar și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ale templului. În perioada babiloniană antică se disting următoarele categorii: 1) cei dedicați propriu-zis cultului, Împărțiți În 19 subcategorii, dintre care prima era en/enu(m); 2) ghicitorii, Împărțiți În nouă subcategorii, dintre care cea mai importantă era barûm; 3) descântătorii, Împărțiți În șase subcategorii, dintre care cea mai cunoscută era ³șipu(m). După cum se observă din cadrul organizatoric sacerdotal, În cultura mesopotamiană nu aparțineau sistemului religios practic doar cei care Îndeplineau ceremoniile de la templu, ci și cei care se ocupau cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sens): o magie În mod clar interzisă. Multe boli care trebuiau vindecate sau prevenite prin practică magică religioasă - În acest caz „magia albă” - erau atribuite spiritelor rele (demoni). Magia era numită În mod obișnuit kișpu(m) și era Încredințată preotului „descântător”, numit (w)³șipu(m). b) Descântecele (incantații, exorcisme) Riturile magice presupuneau acțiuni descrise și prescrise cu exactitate. Existau Însă și formule de rugăciune, numite „descântece” sau „incantație” (În franceză, incantantion, În engleză, incantation, În germană Beschwörung); În sumeriană é n
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]